Cât de departe poate să meargă libertatea de exprimare

Una dintre caricaturile publicate în "Charlie Hebdo"

După protestele violente din multe ţări arabe împotriva filmuleţului defăimător la adresa profetului Mahomed, publicaţia satirică franceză Charlie Hebdo a publicat caricaturi controversate. Şi revista satirică germană Titanic pregăteşte o ediţie despre Islam. Reputaţi experţi occidentali, şi chiar musulmani,  explică de ce autocenzura nu e bună şi de ce contează libertatea de exprimare.

Ed Husain, cercetător senior la reputatul think-tank american Council on Foreign Relations, pledează, ca musulman şi vestic, pentru libertatea de exprimare, într-un comentariu pentru BBC. În opinia sa, „ libertatea de religie care permite celor nu mai puţin de 30 de milioane de musulmani să prospere în Occident se datorează faptului că religia a fost satirizată în Europa după perioada iluminismului, deoarece astfel nici o religie nu a putut să-şi impună voinţa ca adevăr absolut”. Libertatea de a face prozeliţi, apostazia şi blasfemia sunt toate legate. Husain consideră că fără aceste libertăţi musulmanii n-ar putea să-şi practice liber religia în Occident şi că de aceea adepţii Islamului trebuie să accepte criticile aduse religiei lor, aşa cum şi ei critică alte religii şi ideologii.

La rândul său Jane Kinnimont, cercetătore senioare la Chatham House, susţine că diplomaţii şi guvernele occidentale trebuie să fie atente la sensibilităţile legate de religie care ar putea ofensa, dar nu pot fi trase la răspundere pentru toate materialele defăimătoare care apar pe Internet, precum filmul despre profetul Mahomed. Pe de altă parte, ea deplânge faptul că mulţi artişti, scriitori şi comedieni din Occident practică o autocenzură mai mare în ceea ce spun despre Islam decât despre creştinism, din frica de reacţia musulmanilor.  În protestele anti-americane din lumea arabă nu este vorba însă doar despre defăimarea profetului printr-un film pe care majoritatea nu l-au văzut, ci despre o respingere a politicii îndelungate de susţinere a regimurilor autoritare din regiune, până la căderea acestora.

Un alt expert în Islam, Malise Ruthven, autor al volumului „ Islam in the World and Fundamentalism”, crede că insultarea profetului ar trebui să fie încadrată ca o formă de „discurs care incită la ură”, comparabilă cu negarea Holocaustului, care este interzisă şi pedepsită în multe ţări europene, pentru că imaginea profetului constituie un element fundamental al identităţii musulmane.

În schimb, Jillian York, director la Electronic Frontier Foundation, crede că niciun grup religios n-ar trebui tratat diferit de altele. În opinia sa, restrângerea libertăţii de exprimare nu este o soluţie, ci este nevoie de mai multă dezbatere şi de criticarea şi respingerea ideilor greşite.

Elmar Brok, preşedinte al comisiei de politică externă din Parlamentul European, crede în schimb că libertatea de opinie se termină în punctul în care cei care o invocă vor să provoace ură între naţiuni şi religii sub paravanul acestui principiu. În opinia sa, este important ca ambele lumi, cea occidentală şi cea arabă să-şi reducă prejudecăţile şi să fie mai tolerante una faţă de alta, ceea ce nu se poate face decât prin educaţie şi exemple.

Ce spun experţii francezi

Şi cunoscutul islamolog francez Olivier Roy avertizează în privinţa abordării clişeistice a protestelor actuale anti-americane în gama ciocnirii civilizaţiilor.  În opinia sa, aceste manifestări nu pot fi înţelese decât dacă cele două niveluri -religios şi politic sunt disociate. „Nu autorii Primăverii arabe au atacat ambasadele americane, şi nici principalii beneficiari ai alegerilor Frăţia Musulmană sau Ennahda, ci cei care au avut de pierdut de pe urma Primăverii Arabe: salafiştii tunisieni care refuză democraţia, jihadiştii libieni şi radicalii egipteni. Conflictul major este între o axă sunnită ( de la Fraţii Musulmani la Arabia Saudită via Turcia) şi una şiită în jurul Iranului şi aliaţilor săi@, scrie el într-un comentariu pentru Le Monde. În opinia sa, Teheranul şi Hezbollahul au interesul de a mobiliza strada arabă contra Occidentului. Totuşi Roy consideră publicarea caricaturilor defăimătoare la adresa profetului Mahomed de către Charlie Hebdo o „dovadă de oportunism mercantil” al unei publicaţii aflate în pierdere de cititori şi cumpărători.