Tacticile de tip „Mad Max” ale ucrainenilor în Belgorod și Kursk. Trocul de mare risc pentru a opri tăvălugul rusesc
0În ofensivele lor îndrăznețe în regiunile ruse de graniță, ucrainenii pariază pe o nouă tactică de mare risc în care sacrifică echipamente pentru a reuși să obțină un avans rapid, apreciază un expert militar, citat de Euromaidan Press.
Într-o escaladare plină de îndrăzneală, forțele ucrainene au luat cu asalt regiunea Belgorod, în timp ce pierd teren în Kursk. Această mișcare de șah are un mare risc, dar pariul lor este să-i pună pe comandanții ruși într-o poziție imposibilă - să decidă dacă să avanseze în continuare spre regiunea Sumi din Ucraina, expunându-și potențial flancurile atacurilor ucrainene.
Analistul de apărare Ian Matveev a explicat noua tactică brutală a forțelor ucraineie care în ultimele șase luni au sacrificat în mod deliberat echipamentele pentru a străpunge apărarea rusă.
„Au fost conștienți de faptul că multe vehicule blindate, tancuri și vehicule de luptă de infanterie vor trebui lăsate pe câmpul de luptă”, explică el acest troc ucrainean în care acceptă aceste pierderi dintr-un calcul strategic menit să evite eșecurile.
Comandanții ucraineni au acceptat în esență un preț pentru a avansa – schimbând echipamente scumpe furnizate de Occident pe câștiguri teritoriale într-un război în care tacticile tradiționale au eșuat.
Noua matematică a Ucrainei în luptă: viteză contra dimensiune
Formula clasică de atac presupune un avantaj de trei la unu – de trei ori mai mulți soldați și echipament pentru a ține piept apărătorilor, asumând în același timp un număr de pierderi trei ori mai mari.
„Forțele ruse folosesc valuri consecutive de atacuri – un val este distrus, apoi îl trimit pe următorul, epuizând inamicul pentru a captura în cele din urmă poziții", spune Ian Matveev. Această abordare este una în care sunt consumate resurse înainte de a asigura orice fel câștig.
Potrivit ghidului convențional, dacă nu ai rezerve masive, nu ataci, pentru că fără forțe suficiente riști viețile soldaților.
„Dar generalii ucraineni au gândit altfel, propunând atacuri ale grupurilor mecanizate rapide, al căror principal avantaj este viteza", explică analistul.
Această tactică a fost demonstrată în mod clar în ofensivele din regiunea Kursk lângă Berdin pe 5 ianuarie, respectiv spre Fanaseevka și Cerkasskaia Konopelka pe 6 februarie.
„Pierderea echipamentului și nu a oamenilor – dând la schimb vehicule de luptă pe rezultate limitate, specifice: o înaintare de 3-7 kilometri și capturarea unui sat sau a unei singure poziții”, explică Matveev.
Vehiculele Bradley conduc atacurile fulger ale Ucrainei
Într-un astfel de atac, ucrainenii folosesc un batalion de infanterie cu 15-25 de piese de echipament, iar vehiculele de infanterie Bradley au un rol central.
Formația include de obicei unul până la trei vehicule de inginerie pentru curățarea breșelor, alături de vehicule rezistente la mine, precum modelul american Maxxpro sau transportoare blindate de trupe, precum Striker sau cel ucrainean BTR-4E Bucephalus.
În schimb tancurile „joacă un rol secundar, uneori nu apar deloc - sunt lente, grele și oferă puțină capacitate de transport. Funcția de transport este pe primul loc”, explică Matveev. „Principala sarcină este mutarea rapidă a infanteriei în zona de atac și, dacă este posibil, furnizarea de sprijin de foc”.
Vehiculele de inginerie îndepărtează barierele de beton și curăță câmpurile minate. Dar unul sau două vehicule tot se pierd pe drum. Apoi intră în acțiune Bradley, bine protejat împotriva minelor. Când acestea detonează explozibilii, infanteria pur și simplu o ia din loc pentru a se salva. Aceste vehicule abandonate, cu rampele deschise, împânzesc acum granița Belgorodului – dovada mută că trupele au debarcat deja și au înaintat.
Pierderile de echipamente nu opresc Ucraina
Odată trecută de liniile de apărare, coloana se îndreaptă către teren deschis, ideal pe un drum bun, accelerând spre țintă. Acesta este momentul în care dronele rusești pornesc atacurile. De aici încolo, ucrainenii au un singură sarcină – să rămână concentrați pe obiectiv, abandonând vehiculele avariate și continunând să se deplaseze cu infanteria. Dacă au efectuat breșa frontierei, jumătate din bătălie este câștigată. Obiectivul se află la doar 2-3 kilometri distanță, gestionabil prin deplasare pe jos prin câmpuri. În mod ideal, trupele ajung într-o așezare, debarcă infanteria și trimit blindatele supraviețuitoare înapoi pentru a se pregăti pentru următorul atac
Succesul necesită trei elemente cheie: echipamente de înaltă calitate - rapide, bine protejate, fiabile; infanterie de elită – forțe speciale sau trupe de asalt experimentate, complet înarmate și echipate; și sprijin ingineresc solid (în timpul înaintării Fanaseevka în Kursk, forțele ucrainene și-au adus până și propriul pod).
Aceste atacuri vizează vulnerabilități specifice – zone de frontieră slab apărate sau teritorii recent capturate unde artileria nu este pe deplin desfășurată și liniile de aprovizionare sunt slabe. Înainte de atac, ucrainenii lovesc cu drone lanțurile de aprovizionare, lăsând pozițiile inamice fără resurse. Dimensiunea redusă a forței de atac maximizează elementul crucial al surprizei.
„Orice atac mecanizat arată la fel în general, dar diavolul este în detalii”, spune Matveev.
Atacurile rusești: prea lente sau prea fragile
Forțele lui Putin oscilează între două extreme: vehicule pe șenile puternic blindate sau vitezomanii neprotejați. Tancurile lor masive și vehiculele de infanterie cu protecții contra avansează în formații lente și sunt ținte perfecte pentru drone. Această forță brută funcționează după mai multe valuri de atac sau când Ucraina nu are apărare aeriană.
Alternativa este viteza fără protecție – motociclete și vehicule civile de la furgonete Buhanka la vechiul Zhigulis (un sedan din epoca sovietică). Dezavantajele sunt evidente: vulnerabilitate extremă la focul aerian și terestru. Focul ucrainean oprește aceste atacuri în fașă.
„Firește, armata rusă are soldați și unități experimentate. Dar sunt puțini și împrăștiați", spune Matveev.
Ofensiva de la Kursk, modelul unui atac de succes
Ucraina a desfășurat mai întâi mici grupuri mecanizate în timpul ofensivei din Kursk, dar la o scară mai mare decât în Belgorod: mai multe unități au lovit granița simultan, iar forțele principale le-au urmat odată ce breșele au fost securizate.
Această operațiune reprezintă o evoluție tactică născută din necesitate. Ucraina a fost dispusă să sacrifice echipamentele grele în favoarea vitezei, după o lungă perioadă în care a fost copleșită de resursele superioare ale Rusiei.
Când resursele lui Putin au început să se diminueze, Ucraina s-a întors la grupurile mecanizate. Ofensivele Berdin și Fanaseevka au fost rapide – ambele au început și s-au încheiat într-o singură dimineață, cu un avans de 6-7 kilometri. Ucraina nu a putut ține Berdin, dar a capturat cu succes Fanaseevka și Cerkasskaya Konopelka.
La Pokrovsk, regiunea Donețk, Ucraina a desfășurat doar vehicule rapide și transportoare unde nu existau fortificații staționare sau câmpuri minate dense. Aceste grupuri au pătruns în Kotlino și Pisciane, debarcând în case ruinate pentru a lua cu asalt pozițiile rusești. Contraatacuri similare au avut loc probabil și asupra altor așezări de aici
Străpungerea graniței în Belgorod a urmat același tipar – Ucraina a abandonat echipamente grele pe liniile fortificate, iar infanteria a avansat prin breșele create folosind mașini și ATV-uri pentru a captura Demidovka și Popovka.
„Nicio ofensivă nu poate avea loc fără pierderi. Cu toate acestea, este mult mai avantajos să pierzi echipament decât personal, chiar și atunci când echipamentele sunt limitate”, a spus expertul.
Victorii mici, dar nu câștigarea războiului
„Aceste operațiuni sunt câștigătoare doar în cazul unor obiective locale clare și realizabile – capturarea unui sat la 5 kilometri de front. Atât", spune analistul, explicând că obiectivele teritoriale prea ambițioase pot produce rezultatul contrar.
Cu toate acestea, aceste mici tactici de grup mecanizat ar putea forma fundația pentru străpungeri mai importante așa cum s-a întâmplat în incursiunea transfrontalieră în regiunea Kursk, în august 2024.
Acest exemplu evidențiază rolul crucial al surprizei. De pildă, un grup mic de 20 de vehicule poate fi adunat discret, fără a declanșa o alarmă majoră. Comandanții ruși nu redirecționează imediat resursele pentru a contracara ceea ce pare a fi o amenințare minoră, mai ales când dronele distrug rapid unele vehicule.
Astfel, forțele ruse cad în capcana subestimării. Chiar și la câteva zile după străpungerea în Popovka în Belgorod, forțele ucrainene au întâlnit doar grăniceri – slab înarmați și echipați prin comparație cu unitățile armatei regulate.
În prezent, Ucraina desfășoară aceste grupuri mecanizate pentru contraatacuri țintite care perturbă impulsul ofensiv rusesc, în scop de diversiune și pentru a extinde zonele de control.
„Pe secțiunile cruciale ale frontului, echipamentul și antrenamentul de calitate oferă ucrainenilor o oportunitate unică: deși sunt depășiți numeric, ei preiau inițiativa locală, atacă, dictează termenii de luptă și controlează zonele cheie", explică Matveev.
Se încarcă comentariile...
