Summit de resetare între Regatul Unit și UE, după Brexit. Reconciliere pragmatică, nu reîntoarcere în Uniune
0Premierul laburist britanic Keir Starmer dorește să reseteze relațiile cu Uniunea Europeană. Summit-ul de luni, la Londra, promite să înceapă în sfârșit prima fază. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, președintele Consiliului European, António Costa, și șefa diplomației UE, Kaja Kallas, se întâlnesc cu prim-ministrul britanic la Londra pentru mult așteptatul summit Regatul Unit-UE.
Ca punct de plecare, oficialii care lucrează la pregătirile pentru summit se așteaptă la trei lucruri principale de la întâlnire: un pact de securitate, o declarație privind problemele globale și o „înțelegere comună” a subiectelor viitoare care vor fi negociate.
O relație reîncălzită, dar cu limite
Guvernul laburist instalat în 2024 și condus de Sir Keir Starmer a promis „o relație mai ambițioasă” cu Europa. Iar summitul din 19 mai, primul de acest tip post-Brexit, este văzut ca un punct de inflexiune. Vorbim însă de o apropiere „pragmatică”, nu de o revenire la vechile angajamente – cel puțin nu oficial. În joc se află un posibil parteneriat de securitate cu UE, o cooperare pe migrație și criminalitate transfrontalieră, dar și o înțelegere tehnică privind controalele veterinare care ar putea detensiona comerțul agroalimentar, scrie BBC.
Pentru conservatori și Reform UK, totul miroase a trădare. „Un summit al capitulării”, spune fără ocolișuri Andrew Griffith, responsabilul conservator pentru afaceri. Richard Tice de la formațiunea de extrema dreapta Reform UK e mai tranșant: „Pregătiți-vă de marea trădare britanică”.
Dar guvernul răspunde calm: nu se va reveni la Uniunea Vamală, nici la Piața Unică, nici la libertatea de mișcare. Este doar o încercare de a „face Brexitul să funcționeze”. O formulare calculată, menită să țină echilibrul între dorințele electoratului pro-european și teama de un nou val de euroscepticism.
Parteneriatul de securitate – simbol sau realitate?
Ideea unui parteneriat strategic în domeniul apărării nu este nouă – fusese discutată chiar în timpul negocierilor din 2020, dar a fost abandonată în numele „divergenței”. Acum, în contextul războiului din Ucraina și al tensiunilor globale, propunerea este readusă în discuție. Kaja Kallas, șefa diplomației europene, a participat la consultări și vede în acest parteneriat o necesitate. O parte a opoziției britanice, însă, nu vrea să audă de un „dublu sistem” care, în opinia lor, riscă să slăbească NATO.
Guvernul insistă că cele două ar fi complementare, nu concurente – mai ales că pachetul discutat acoperă și alte aspecte, de la infrastructura energetică la migrație.
În spatele acestor discuții, însă, se ascunde și un interes economic. Programul european SAFE, ce promite 150 de miliarde de euro în împrumuturi pentru proiecte strategice, ar putea deveni accesibil și firmelor britanice. Kevin Craven, șeful grupului industrial ADS, estimează că industria britanică de apărare ar putea crește capacitatea de producție europeană cu 20%.
Micile detalii care contează: controalele veterinare
Poate părea tehnic, dar o înțelegere privind controalele alimentare are implicații directe pentru companiile britanice și, mai ales, pentru Irlanda de Nord – regiune prinsă între logica pieței unice și granițele politice ale Brexitului. Dar un astfel de acord ar presupune ca Marea Britanie să accepte armonizarea cu regulamentele europene și, implicit, supravegherea acestora de către Curtea Europeană de Justiție.
Un pas prea mare, spun conservatorii. Un pas necesar, răspund laburiștii.
Tinerii, o altă monedă de schimb
În colțul cel mai sensibil al negocierilor apare ideea unui acord de mobilitate pentru tineri – ceva similar programelor existente deja cu Australia sau Japonia. Deși inițial respinsă, ideea a fost repusă pe masă. Nu va aduce libertatea de mișcare înapoi, ci mai degrabă o „fereastră controlată” pentru tineri sub 30 de ani. Cât despre impactul electoral? Experții spun că este mai mic decât se crede, întrucât electoratul pro-Brexit s-a consolidat în tabăra conservatoare, iar laburiștii sunt votați în majoritate de foști susținători ai Remain.
Pescuind în ape tulburi
Și apoi rămâne pescuitul – acel simbol încărcat de semnificație în discursul suveranist britanic. Actualele înțelegeri expiră anul viitor. Bruxelles-ul vrea prelungirea lor. Londra, în schimb, pare hotărâtă să „se țină tare”. Dar cum o mare parte din peștele britanic este vândut în Europa, marja de negociere nu este tocmai generoasă. Franța și Danemarca, state membre cu interese clare în domeniu, nu se arată deloc dispuse să cedeze.
Reconciliere pragmatică, nu reîntoarcere în Uniune
E important să fie clar: nu se pune problema unei reveniri a Marii Britanii în UE. Nici Londra nu cere, nici Bruxellesul nu oferă. Dar se conturează un alt tip de apropiere: una funcțională, cu beneficii reciproce în domenii strategice. O reconciliere de fond, fără a compromite valorile sau interesele fundamentale ale Uniunii.
În acest sens, parteneriatele bilaterale, deja în curs de consolidare – cum este acordul de apărare dintre Germania și Regatul Unit sau reluarea tratatelor Lancaster House între Paris și Londra – devin repere concrete ale unei normalizări inevitabile. Iar summitul franco-britanic programat pentru iulie va fi o continuare firească.
Europa între două resetări: Londra și Berlin
Un lucru e cert: nu doar relația cu Regatul Unit are nevoie de o reașezare. Și motorul franco-german al Uniunii are de trecut printr-o resetare profundă. Cele două procese sunt, de fapt, interdependente. Un nou echilibru în Europa presupune o reașezare a raporturilor între capitalele-cheie ale continentului, fără ca trecutul recent să paralizeze viitorul, scrie politico.eu.
Într-un context în care ordinea globală se reconfigurează, în care China devine o provocare comună și în care solidaritatea transatlantică se clatină, Europa are tot interesul să adune ceea ce a fost risipit. Iar Marea Britanie – cu toate diferențele sale – rămâne parte din acest spațiu de valori, interese și risc comun.
UE trebuie să închidă, cu maturitate, capitolul Brexit. Nu uitând ce a fost, ci învățând ce e de păstrat. O reconciliere reală cu Regatul Unit nu înseamnă slăbirea proiectului european, ci întărirea lui prin extinderea ariei sale de cooperare. Este timpul ca relația cu Londra să treacă de la trauma ruperii, la realismul reconstrucției.
Europa are nevoie de Marea Britanie. Și Marea Britanie are, în cele din urmă, nevoie de Europa. Iar adversarii ambelor părți știu acest lucru.
Summitul de la Londra nu va schimba peste noapte cursul istoriei – și cu siguranță nu va reîntoarce Marea Britanie în sânul Uniunii Europene. Dar poate marca începutul unei noi etape: una a cooperării selective, a realpolitik-ului și a regăsirii unui ton mai puțin conflictual, susține BBC.
Se încarcă comentariile...
