Sub acoperire printre neonazişti: Omul care timp de 15 ani a filmat activităţile extremiştilor de dreapta din Germania

Ochelari de soare, barbă şi o căciulă neagră trasă până aproape de ochi, deghizarea lui Thomas Kuban de la întâlnirea cu presa FOTO Getty Images/Guliver

„Thomas Kuban“ este pseudonimul unui bărbat care de 15 ani îşi riscă viaţa pentru a demasca neonaziştii Europei. Ochelari de soare, barbă şi o căciulă neagră trasă până aproape de ochi: astfel s-a deghizat el pentru o întâlnire cu  reporterii, la o conferinţă de presă din Berlin. El trebuie să-şi menţină ascunsă adevărata identitate, dacă vrea să rămână în viaţă.

Publicaţia americană „Global Post“ dezvăluie povestea celui care timp de 15 ani şi-a riscat viaţa în timp ce filma în secret concerte rock neonaziste.

A fost martor atunci când sute de fanatici îi venerau pe criminalii de la Auschwitz, cerând ca evreii şi străinii să fie ucişi. A privit şocat cum mii de oameni ridicau mâinile în salutul clasic al lui Hitler, care este ilegal în Austria şi în Germania, strigând „Sieg Heil“ (n.r salut victorie). A văzut şi poliţişti austrieci care au dat mâna cu neonazişti.

„Dacă mă prindeau neonaziştii, m-ar fi bătut sau poate chiar m-ar fiomorât,“ a declarat acesta pentru Global Post. „Sunt şocat de ignoranţa serviciilor de securitate în ceea ce-i priveşte pe neonaziştii din Germania“.

De când a fost reunificată, Germania a luptat să scape de extremiştii de dreapta violenţi, care din 1990 au ucis 63 de persoane, conform estimărilor guvernului. Cu toate acestea, Kuban este de părere că cifra reală este mult mai mare, de până la 180 de persoane.

În ciuda eforturilor statului de a le monitoriza, grupările violente ale celor de extremă dreapta continuă să crească. În 2012, serviciul de informaţii german a identificat 10.100 de neonazişti în ţară, în creştere de la 9.500, câţi erau în urmă cu doi ani. Mulţi dintre noii membri au fost atraşi de muzica fascistă, spune Kuban.

Infiltrarea

Misiunea neobişnuită a lui Kuban a început în anii 1990, când un coleg i-a spus de un concert rock neonazist. De la o distanţă sigură, acesta a privit cum sute de oameni se adunau şi repetau în cor versurile pline de ură.

„Nu-mi venea să cred cum sute de neonazişti se furişau pentru a participa la concerte secrete, de care poliţia fie nu ştia, fie afla prea târziu. Mă gândeam că asta este ceva nou, ce trebuie deconspirat. Simpla idee de a demola acele structuri conspirative a trezit în mine ambiţia jurnalistică. În plus, cred că este groaznic pentru germani dacă asemenea mişcări nedemocratice se răspândesc. Am vrut să arăt publicului o astfel de scenă“, a explicat Kuban.

Lipsă de interes din partea mass-media

În ciuda descoperirilor sale, a fost uimit să constate că presa nu era interesată de munca sa, chiar dacă îşi risca viaţa filmând activităţile neonaziştilor. După multe încercări de a-şi vinde filmările diferitelor televiziuni germane, abia în 2003 a putut posta câteva scene dintr-un material pe site-urile publicaţiilor „Spiegel“ şi „Stern“.

Astfel, „bastionul în care neonaziştii se simţeau în perfectă siguranţă, la aceste concerte secrete, a fost demolat“, spune el. La scurt timp după apariţia filmuleţelor online, au început să apară şi ameninţările cu moartea. „Camera trebuia să fie bine ascunsă şi pseudonimul meu să nu trezească suspiciuni. Altfel mi-ar fi fost prea frică să intru la concerte“.

După opt ani de călătorii peste tot în Europa şi după participarea la aproape 50 de concerte, Kuban se integra perfect în atmosfera neonazistă, dar imediat după ce filmuleţele au fost vizionate, securitatea de la aceste evenimente s-a mărit considerabil.

„Prin 2006, în Italia, aproape că am fost prins din cauza unui detector de metale. Extrem de îngrijoraţi, părinţii l-au rugat să renunţe la acest stil de viaţă periculos, dar i-au rămas alături şi l-au ajutat cu bani, chiar şi atunci când el s-a încăpăţânat să-şi continue munca.

În 2007, Kuban a hotărât să facă un ultim efort pentru a-şi promova materialele unui public mai larg, colaborând la documentarul „ Blood Must Flow: Undercover Among neo-Nazis“ (n.r. Sângele trebuie să curgă: Sub acoperire printre neonazişti). Documentarul ce a fost lansat la Festivalul de Film din Berlin în 2012 l-a forţat pe cameraman să iasă la lumină, luând astfel naştere Thomas Kuban.

„Eram obişnuit cu un rol total diferit, de a mă strecura în mod anonim în mulţime, dar n-am avut de ales, a trebuit să joc personajul principal din acest film, dacă vroiam că materialul meu să vadă lumina zilei“.

Întoarcerea la viaţa obişnuită

Cu toate acestea, realizarea filmului i-a adus şi mai multe datorii, iar profitul din vânzarea cărţii cu acelaşi nume a fost dezamăgitor de mic.

Învins în misiunea sa, Kuban a decis să renunţe la deghizări şi să se întoarcă la o viaţă normală. „A fost cea mai grea decizie pe care a trebuit să o iau, pentru că mi-e clar că mai sunt atâtea de investigat. S-a terminat. Neonaziştii nu-mi cunosc adevărata identitate, nu sunt în pericol. O să dispar şi o să-mi trăiesc viaţa sub numele meu real. Nu voi părăsi teritoriul german, doar voi dispărea din vizorul publicului. Atunci voi putea trăi o viaţă liniştită, fără ca nimeni să afle vreodată că eu am fost Thomas Kuban“, a declarat acesta pentru „Global Post“.