Situația din România ilustrează cât de limitate sunt puterile Uniunii Europene
0
Întrebarea oficialilor europeni „Ce ne facem cu România?” scoate în evidență o deficiență a Uniunii Europene: incapacitatea instituțiilor UE de a apăra statul de drept în țările membre, scrie „The Financial Times”.
Prim-ministrul României, Victor Ponta, este așteptat luni să semneze o serie de reforme constituționale, prin care liderii europeni speră că vor reafirma democrația.
Unii parlamentari europeni sunt îngrijorați cu privire la angajamentele luate de premier, scrie „The Financial Times”.
Situația din România, unde Guvernul a aplicat ordonanțe de urgență pentru a reduce puterea Curții Constituționale și a votat suspendarea președintelui Traian Băsescu, scoate în evidență o problemă mai veche a Uniunii Europene: relativa lipsă de putere a instituțiilor europene atunci când trebuie să „salveze” statul de drept din țările membre.
Heather Grabbe, directorul organizației non-guvernamentale Open Society Institute de la Bruxelles, declară că UE a fost construită deliberat să aibă puteri limitate de intervenție în afacerile judiciare interne a țărilor comunitare.
„UE a acceptat întotdeauna ca statele membre să aplice decizii constituționale foarte diverse și acest lucru este bine atât timp cât cetățenii se supun propriilor legi”, precizează Grabbe. „Dar în momentul în care nu mai fac asta, ceea ce face România în momentul de față, este foarte greu ca UE să intervină”, adaugă directorul institutului.
O parte din oficialii europeni admit că dețin putere limitată în exercitarea presiunii asupra țărilor care amenință valorile de bază ale blocului european. Urmărind o serie de conflicte cu țările membre în legătură cu respectarea drepturilor fundamentale, inclusiv cel din 2010 referitor la impasul dintre Bruxelles și Paris în legătură cu tratamentul aplicat imigranților romi, unii oficiali și analiști se contrazic cu privire la noile instrumente care ar trebui aplicate pentru a apăra democrația europeană.
Asul nefolosit din mâneca UE
Corina Stratulat, de la comisia de experți a Centrului pentru Politici Europene, menționează că UE ar trebui să aplice „instrumentele deja existente, dar și să creeze noi mecanisme ca să poată confrunta problemele structurale care subminează practicile democratice din UE.”
Cea mai puternică armă a UE de a pedepsi o țară care nu respectă statul de drept este aplicarea articolului 7 al Tratatului de la Lisabona, care permite sancționarea statului membru, inclusiv suspendarea dreptului la vot. Această măsură, cunoscută drept o opțiune extremă, nu a fost niciodată aplicată deoarece este considerată prea severă.
Eurodeputatul PDL Monica Macovei, precizează că există o reticență în a aplica prevederile acestui articol pentru că membrii Parlamentului European se tem că poate fi folosită la un moment dat împotriva țării lor proprii. „Articolul 7 este prea sever, avem nevoie de soluții intermediare pentru a aborda problema”, precizează în continuare Macovei.
Lecții nereușite de penalizare
Sancțiunile folosite prima dată împotriva unui stat membru au fost în 2000, înainte ca Tratatul de la Lisabona să fie adoptat, când UE a decis să izoleze Austria după ce Jörg Haider, liderul țării din partea partidului de extremă dreapta, s-a alăturat unei coaliții guvernamentale. Pe parcurs, însă, UE a renunțat la sancțiuni, timp în care Haider a rămas la putere, evidențiind astfel slăbiciunea instituțiilor europene vizavi de guvernările naționale.
Un alt incident la fel de stânjenitor a avut loc în 2010, când Nicolas Sarkozy, fostul președinte al Franței, a deportat 8.000 de imigranți romi, în ciuda opoziției oficialilor europeni și a amenințărilor acestora cu privire la acțiunile legale.
În urmă cu un an, și Ungaria s-a ridicat împotriva amenințărilor UE, ignorând cererile de anulare a controversatei legi mass-media care a fost impusă în Parlament de către prim-ministrul Viktor Orban, prin susținerea partidului de centru-dreapta, Fidesz, aflat la guvernare în statul maghiar.
În cazul României, UE încă mai are însă câteva pârghii la București.
Comisia Europeană (CE), arma executivă a UE, monitorizează progresul României în procesul de modernizare a sistemului judiciar, dar și lupta împotriva corupției și a crimei organizate. Aceste mecanisme de supraveghere pot fi extinse dacă România nu se mulează pe cererile UE, o mișcare care ar stigmatiza Bucureștiul.
În mod alternativ, CE ar putea să sancționeze, indirect, guvernul Ponta prin blocarea aderării României la spațiul Schengen sau prin suspendarea fondurilor europene.
Oricum, nu este clar care dintre aceste măsuri vor reprezenta adevăratele amenințări pentru premierul Ponta al cărui interes major dăinuiește, mai degrabă, acasă decât la Bruxelles.
Se încarcă comentariile...
