Silvio Berlusconi, viața și opera politică: Dispariția unui precursor al populismului în Europa
0Fostul premier Silvio Berlusconi, un om de afaceri care a creat cea mai mare companie media din Italia înainte de a transforma peisajul politic de la Roma, a murit luni, 12 iunie, la vârsta de 86 de ani.
Berlusconi suferea de leucemie „de ceva vreme” şi a dezvoltat recent o infecţie la plămâni, scrie Agerpres, care citează AFP și Reuters.
Partidul lui Berlusoni, Forza Italia, face parte din coaliţia de dreapta a prim-ministrului Giorgia Meloni. Deşi Berlusconi nu a avut niciun rol oficial în noul guvern, moartea sa este posibil să destabilizeze politica italiană în următoarele luni, notează Reuters.
Supranumit „Nemuritorul” pentru longevitatea sa în politică, fostul om de afaceri, senator și prim-ministru italian, care a marcat profund peisajul politic al ţării sale, a fost răpus de boală în cele din urmă pe un pat al Spitalului San Raffaele din Milano, unde fusese internat de mai multe ori în ultimii ani.
De la afaceri la politică
Silvio Berlusconi s-a născut la 29 septembrie 1936, la Milano, reamintește europarl.europa.eu, potrivit Agerpres. A absolvit cu onoruri, în 1961, Facultatea de Drept a Universității de Stat din Milano, iar primiii bani importanți i-a făcut în anii '70 datorită companiei de construcții Edilnord.
A intrat pe piața media în 1976, când a pus bazele postului de televiziune prin cablu Telemilano Cavo. Doi ani mai târziu, a fondat holdingul Fininvest, care, în timp, avea să includă numeroase companii din domenii precum alimentaţie, construcţii şi media, printre care grupul de televiziune Mediaset, notează Agerpres.
În 1977, a fost distins cu Ordinul de Merit pentru Muncă în grad de cavaler. De atunci, a fost deseori supranumit „Cavalerul” („Il Cavaliere”), dar a renunţat la această distincţie în martie 2014.
În 1980, Berlusconi a înfiinţat Canale 5, primul canal privat de televiziune din Italia cu acoperire naţională. Din 1986 şi până în 2017, a fost proprietarul clubului de fotbal AC Milan, care i-a crescut reputația atât pe plan național, cât și internațional.
Cel mai mediatizat premier al Italiei
S-a lansat în politică în 1993, ca fondator al partidului de centru-dreapta Forza Italia, al cărui preşedinte a fost până în 2009. Între 2009 şi 2013 a condus Partidului Poporul Libertăţii, iar în noiembrie 2013 a readus pe scena politică formaţiunea Forza Italia.
A fost membru al Camerei Deputaţilor din Italia între 15 aprilie 1994 şi 14 martie 2013 și a deținut trei mandate de premier: 10 mai 1994 - 17 ianuarie 1995, 11 iunie 2001 - 17 mai 2006 și 8 mai 2008 - 16 noiembrie 2011. Între 15 martie 2013 şi 27 noiembrie 2013 a fost senator.
În plus, a mai fost membru al Parlamentului European, între 20 iulie 1999 şi 10 iunie 2001. La alegerile europarlamentare din 2 iulie 2019 a obţinut un nou mandat. A fost membru în Comisia pentru Afaceri Externe, în Delegaţia la Comisia parlamentară de cooperare UE-Rusia, precum şi membru supleant în Delegaţia pentru relaţiile cu SUA (până în octombrie 2022).
La 1 august 2013, Curtea de Casaţie din Italia a confirmat pedeapsa cu închisoarea pentru Silvio Berlusconi pentru fraudă fiscală, după ce acesta fusese condamnat în primă instanţă şi în apel la patru ani de detenție. Nu a stat niciodată după gratii, deoarece legea italiană împiedică detenţia persoanelor cu vârste de peste 70 de ani.
În 2009, revista Forbes l-a plasat pe Silvio Berlusconi pe locul 12 în topul celor mai puternici oameni din lume.
Inventatorul partidului personal
De la intrarea pe scena politică italiană, în 1993, când era un magnat imobiliar și media, și până la căderea precipitată de Scandalul Ruby, izbucnit în 2011, Silvio Berlusconi a revoluționat politica italiană. Cel mai adesea în rău, comentează analiștii politici contactați de The Huffington Post pentru a face bilanțul unui sfert de secol de berlusconism.
„Silvio Berlusconi a modificat cultura politică italiană și a fost un precursor al populismului care a explodat în Italia în ultimii ani”, rezumă Marco Valbruzzi, cercetător în științe politice la Universitatea din Napoli.
„Berlusconismul a fost marcat de un cult al personalității, un refuz al politicii de partid, un management personal al puterii amestecând viața publică cu cea privată... Toate aceste elemente pe care le regăsim în ascensiunea din 2011 a unor mișcări populiste precum Cinci Stele și Liga” lui Matteo Salvini, explică el.
Silvio Berlusconi și-a făcut apariția pe scena politică italiană în contextul operațiunii „Mani pulite” („Mâini curate”), un scandal gigantic de corupție care a zguduit Italia în 1992-1993. Novicele Berlusconi promitea atunci să întoarcă pagina scrisă de cele două mari partide care dominau succesiv de decenii Italia, și anume Democrația Creștină, cel mai vizat de scandal, și Partidul Comunist.
Refuzând regulile impuse de alte partide, Berlusconi a decis să facă politică prin intermediul unui „partid personal”, Forza Italia, al cărui model avea să fie preluat în întreaga Europă.
„Cu Forza Italia, deschide calea unor partide foarte personale, cu (...) o bază ideologică destul de schimbătoare, create în slujba unei ambiții electorale”, subliniază politologul Camille Bedock.
„Acest lucru rezonează în mod evident cu Nicolas Sarkozy și cu atât mai mult cu Emmanuel Macron”, notează Marco Valbruzzi. „Donald Trump va urma și el această dinamică 25 de ani mai târziu. Până la urmă, Berlusconi a anticipat sfârşitul „vechilor partide”, fenomen pe care îl vedem în mai multe ţări”, conchide cercetătorul italian.
Se încarcă comentariile...
