Scenariul JPMorgan: Scoţia va ieşi din Marea Britanie înainte de Brexit şi va introduce o nouă monedă

Scoţia va ieşi din Marea Britanie înainte de Brexit, iar noul stat independent va introduce o altă monedă, pentru prima oară în ultimii 300 de ani, potrivit unei analize a băncii de investiţii JPMorgan intitulată ”Cum se va întâmpla Brexit-ul”.

”Procesul de retragere a Marii Britanii din UE este probabil să exercite presiuni pentru organizarea unui nou referendum referitor la independenţa Scoţiei, care va avea loc cu puţin timp înainte de ieşirea Regatului Unit, în 2019”, se arată în analiza JPMorgan.

Potrivit băncii americane, scoţienii vor opta pentru independenţă.

”Scenariul nostru de bază este că Scoţia va vota pentru independenţă şi va introduce atunci o nouă monedă”, potrivit JPMorgan, care urmează să facă o analiză mai aprofundată pe această temă.

Dacă Scoţia va adopta o nouă monedă, ar fi pentru prima oară când ţara va avea o monedă diferită faţă de cea a Marii Britanii după 1707, când a devenit parte a Regatului Unit, notează Business Insider. Anterior, Scoţia a folosit monede precum ducatul sau pistolul.

Independenţa Scoţiei şi noua monedă fac parte din scenariul de bază al JPMorgan pentru modul în care se va desfăşura procesul de ieşire a Marii Britanii din IE, în următorii câţiva ani.

Banca americană anticipează că întregul proces va dura până în 2019 şi prezintă etapele de desfăşurare a acestuia.

Faza 1

Alegerea unui nou lider conservator şi a primului ministru

Aproape 125.000 de membri ai Partidului Conservator îşi vor alege liderul dintre doi candidaţi selectaţi de membrii Parlamentului. Este foarte probabil ca noul lider conservator să fie ales în baza unei platforme de implementare a rezultatului referendumului şi de ieşire din UE.

 Faza 2

Articolul 50 (2016)

Este probabil ca noul premier să ceară acordul Parlamentului pentru declanşarea Articolului 50, solicitarea oficială pentru ieşirea din Uniunea Europeană. În condiţiile în care UE refuză începerea negocierilor înainte de activarea Articolului 50, JPMorgan anticipează că acest fapt se va întâmpla spre sfârşitul acestui an. JPMorgan consideră că, având în vedere natura consultativă a referendumului, acordul Parlamentului este crucial pentru ieşirea sau nu a Marii Britanii din UE. Dacă ieşirea din UE va fi blocată de Parlament, este probabil să aibă loc un vot de încredere în Parlament, fiind posibil să aibă loc alegeri generale. Banca anticipează însă în scenariul de bază că majoritatea conservatorilor îşi vor susţine liderul şi vor implementa ”voinţa poporului” exprimată la referendum.

Faza 3

După activarea Articolului 50 (2017)

 Vor începe negocierile referitoare la forma exit-ului Marii Britanii din UE după activarea Articolului 50. Comisia Europeană va acţiona în baza mandatului Consiliului, care va fi reprezentat permanent la discuţii. Delegaţia britanică este probabil să includă reprezentanţi ai naţiunilor constituente. UE va încerca probabil să se concentreze în primă instanţă pe probleme legate de exit, şi nu pe cele referitoare la viitoarea relaţie cu Marea Britanie.

Partea britanică va insista probabil pe relaţiile viitoare şi va încerca să obţină un acces cât mai mare posibil la piaţa unică, restricţionând în schimb libera circulaţie a forţei de muncă. În scenariul de bază al JPMorgan, negocierile referitoare la exit vor progresa, dar nu şi cele privind relaţiile viitoare.

Faza 4

Perioada deciziilor (2018-2019)

În primul an, Marea Britanie va dori să obţină accesul la piaţa unică în termeni foarte apropiaţi cu cei ai statutului de membră a UE, fără să accepte libera circulaţie a forţei de muncă sau contribuţiile la bugetul UE. Analiştii JPMorgan sunt sceptici că britanicii vor avea succes în această privinţă şi cred că aceştia vor fi nevoiţi să accepte fie un aranjament de tip norvegian (libera circulaţie a forţei de muncă, reglementările UE şi contribuţii la bugetul UE, în schimbul accesului deplin la piaţa unică), fie un acces mult mai restrâns la piaţă. În acest moment, este mai probabilă a doua variantă. Asta ar însemna limitarea accesului în special la sectorul serviciilor, precum şi unele constrângeri în comerţul cu bunuri.

JPMorgan consideră că impactul exit-ului Regatului Unit va fi o frână persistentă pentru creşterea economică, dar nu va genera o contracţie prelungită. În consecinţă, nu este clar în ce măsură performanţele economice scăzute vor motiva o reanalizare a priorităţilor.

 Marea Britanie va dori ca ieşirea din UE să fie finalizată înainte de alegerile generale din 2020. Activarea Articolului 50 la sfârşitul lui 2016 va însemna că perioada standard de negociere, de doi ani, va expira la sfârşitul lui 2018. Însă, este probabil ca Marea Britanie să obţină extinderea discuţiilor până în 2019, pentru a discuta detaliile acordurilor sectoriale, care să ofere un acces sporit, dincolo de termenii Organizaţiei Mondiale a Comerţului. Accesul referitor la accesul la anumite sectoare ar putea avea loc şi dincolo de anul 2020.

Pe parcursul celor patru faze, JPMorgan anticipează că vor avea loc transferuri ale unor companii multinaţionale din Marea Britanie, din cauza incertitudinilor legate de reglementări, iar cele mai expuse la acest proces vor fi serviciile financiare.

Chiar dacă Marea Britanie va semnala că va face compromisuri în cazul altor priorităţi, pentru a-şi asigura accesul deplin la piaţa unică a serviciilor financiare, există riscul clar ca activităţile denominate în euro să fie transferate în UE, pentru a asigura continuitatea relaţiilor. Există posibilitatea ca această schimbare să aibă loc relativ rapid. Microeconomia pieţelor financiare wholesale indică externalizări semnificative asociate cu împărţirea informaţiilor şi a legăturilor între pieţe.

Negocierile comerciale non-UE

Pe măsură ce probabilitatea ieşirii Marii Britanii din UE va deveni mai concretă, există trei probleme legate de comerţul non-UE.

Prima este necesitatea de renegociere a acordurilor comerciale cu peste 50 de ţări, convenite în perioada în care Marea Britanie făcea parte din UE şi care după ieşirea din Uniune nu vor mai fi valabile.

A doua este apartenenţa Marii Britanii la Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC), în baza apartenenţei la UE. Şeful organizaţiei a spus că este probabil ca Regatul Unit să renegocieze termenii statutului de membru al OMC, întrucât unii membri nu vor fi de acord ca apartenenţa ţării la aceasta să continue pur şi simplu.

În al treilea rând, susţinătorii Brexit susţin că Marea Britanie va putea să încheie propriile acorduri comerciale cu ţări precum Statele Unite, China şi India, aşa că ar putea avea loc unele eforturi în această direcţie.

Toate aceste probleme vor fi consumatoare de timp, iar Marea Britanie porneşte de pe o poziţie în care nu are resurse mari şi experienţă în negocierea chestiunilor comerciale. Totodată, poziţia britanicilor în aceste discuţii este probabil să fie foarte slabă. Pierderea simultană sau reducerea unui număr atât de mare de relaţii comerciale, prin ieşirea din UE, este probabil să lovească exportatorii, ceea ce face ca urgenţa de a încheia acorduri comerciale să fie mai mare pentru Marea Britanie decât pentru partenerii săi.

Marea Britanie ar putea spera ca progresele să aibă loc înainte de ieşirea din UE şi înainte de clarificarea relaţiilor cu Uniunea. Totuşi, partenerii comerciali non-UE vor dori probabil să vadă detaliile relaţiilor Marii Britanii cu UE, înainte de a stabili acorduri comerciale cu statul britanic, având în vedere interdependenţele importante dintre aceste relaţii.

Luând în considerare toate acestea, este probabil ca accesul Marii Britanii la pieţele non-UE să fie mult mai limitat, în anii de după Brexit. Şi, chiar dacă Marea Britanie va reuşi să îşi asigure acorduri rapide, este improbabil ca termenii acestora să avantajeze ţara, potrivit analizei JPMorgan.