Sancţiuni împotriva Rusiei. De ce nu foloseşte UE „arma” care i-ar lăsa pe ruşi fără 1 miliard de euro pe zi
0
Economistul Sebastian Buhai consideră că motivaţia pierderilor economice mari a unor ţări precum Germania, care se opun opririi robinetului gazului rusesc, nu se susţine. El citează un studiu recent potrivit căruia renunţarea la gazul rusesc l-ar costa pe fiecare german cel mult 1.000 de euro pe an.
Economistul Sebastian Buhai, cercetător ştiinţific asociat la Swedish Institute for Social Research (SOFI) al Universităţii din Stockholm şi cercetător ştiinţific invitat la Centre pour la Recherche Économique et ses Applications (CEPREMAP) în Paris, vorbeşte despre sancţiunile pe care comunitatea internaţională le poate aplica Rusiei.
Astfel, spune Buhai, sunt patru mari grupe de sancţiuni economice pe care le pot lua statele lumii împotriva Rusiei (Buhai recomandă, pentru mai multe detalii, documentul scris de fostul profesor de economie Luis Garicano, în prezent membru al Parlamentului European ):
„1. Scoaterea băncilor ruse din Swift (vezi detalii în acest alt interviu din Adevărul) - nici acum nu s-a implementat însă în totalitate, pentru toate băncile sau pentru cea mai mare bancă rusă. Este o măsură parţial eficientă (există desigur modalităţi de a evita sistemul SWIFT şi a continua activităţi comerciale…) şi are şi o încărcătură simbolică, dar trebuie în acelaşi timp însoţită de măsuri de blocare a tuturor băncilor ruse.
2. Blocarea rezervelor Băncii Centrale Ruse: asta s-a întâmplat în oarecare măsură, cu colaborarea cu Banca Centrală Europeană şi cu Banca Centrală a SUA - US Federal Reserve - (dar China, de exemplu, nu colaborează), ceea ce a condus, aşteptat la deprecierea puternică a rublei în primele zile şi acum, de facto, la lipsa completă de convertibilitate, deci ne-am întors la situaţia din anii ’80 practic .
3. O a treia măsură este confiscarea averilor marilor oligarhi care îl susţin pe Putin, cea mai mare parte din acestea fiind în afara Rusiei, dar aici există multe impedimente legale-va depinde într-o oarecare măsură de cât de repede se va ajunge la o concluzie oficială, legală, asupra acuzaţiilor privind comiterea de către Rusia a unor crime de război etc. Unele state au început deja astfel de măsuri, vezi confiscarea unor iahturi în Franţa, de exemplu.
4. În sfârşit, de departe cea mai importantă măsură ar fi stoparea oricăror importuri de energie (gaz şi petrol) din Rusia, acesta fiind de fapt motorul financiar al lui Putin. În momentul când Uniunea Europeană (SUA a oprit deja importul de energie din Rusia, dar piaţa lor folosea doar foarte putin, 8%, oricum, deci e nesemnificativ pentru Rusia în mare) continuă să plătească pe zi, în medie, circa 1 miliard de euro Rusiei pentru petrol şi gaz este clar că de fapt noi finanţăm această invazie a ruşilor în Ucraina.
Cea mai eficientă sancţiune care nu este luată
Buhai susţine că o parte dintre aceste sancţiuni au fost, de altfel, adoptate la nivelul UE, cum ar fi de exemplu scoaterea unora dintre băncile ruseşti din SWIFT, însa este nevoie sa se aplice multe altele.
„Arsenalul de sancţiuni economice care poate fi folosit este mult mai vast şi trebuie folosit în cvasi-totalitate ACUM, pentru că orice zi de întârziere, orice zi în care invazia Rusiei în Ucraina continuă este mult prea costisitoare pentru ucraineni, pentru vecinii lor (implicit România), şi pentru lumea întreagă până la urmă: preşedintele ucrainean Zelenski are completă dreptate în această privinţă”, spune economistul.
Buhai susţine că sancţiunile cele mai eficiente vor fi cele care vor „lovi” exporturile Rusiei de petrol, produse derivate şi gaz, care reprezintă cel mai important produs de export al Rusiei (de circa 5 ori peste restul celorlalte exporturi combinate – vezi aici). Economistul mai susţine că unele state se opun luării tuturor sancţiunilor posibile „pe motiv de viziune de termen scurt/ naivitate, şi chiar prostie clasică sau, alternativ, ipocrizie pură…” Cei mai mari oponenţi ai sancţiunilor sunt statele din UE precum Germania, care depind într-o mare măsură de aceste importuri de energie din Rusia din punct de vedere energetic.
„Evident că sunt efecte de ambele părţi şi trebuie să ne aşteptăm la disconfort, preţuri mai mari, dar toate acestea sunt un preţ minim totuşi (vedeţi şi acest important articol despre compasul moral şi viziunea pe termen lung, atât de necesare astăzi) pentru a opri genocidul din Ucraina şi a asigura în continuare pacea la nivel global, care e în mare primejdie! Aici trebuie acţionat rapid şi nu pas cu pas pentru că asta nu ajuta, trebuie acţionat decisiv şi cât mai masiv”, concluzionează Buhai.
Cazul Germaniei
Buhai analizează situaţia Germaniei, arătând că „aproximativ jumătate din importurile de gaz şi cărbune brut şi aproximativ o treime din importurile de petrol în Germania vin din Rusia, per total Germania depinzând de Rusia cu o tremie din totalul de consum energetic.”
Specialistul este de părere că efectele economice ale unei eventuale stopări de import de energie din Rusia pentru Germania acum sunt „neglijabile dacă se implementează corect, în particular cu politici publice complementare, diferenţiate pe termen scurt şi termen lung, după cum arată această nouă lucrare a unor cercetători germani”.
În studiul citat de Buhai sunt descrise modalităţile prin care Germania poate gestiona o oprire a importului de gaz rusesc, care reprezintă circa 55% din totalul consumului (în ceea ce priveşte furnizarea de petrol, înlocuirea furnizorilor ruşi se poate face fără probleme arată cercetătorii):
-5% din consum ar putea fi acoperit din importurile de gaz lichefiat, asta pe termen scurt, însă există potenţial de creştere pe măsura rezolvării problemelor de infrastructură.
- circa 20% din consumul de gaz poate fi acoperit prin folosirea de cărbune pentru generarea de energie electrică (având în vedere că o mare parte din gazul rusesc este folosit pentru generarea de energie electrică)
- energia nucleară poate juca un rol în reducerea consumului de gaz, dar având în vedere capacitatea excedentară existentă de energie pe bază de cărbune, dezbaterea pare mai puţin crucială în acest moment.
- Rămâne de acoperit 30% consum de gaz împărţit între gospodării, industrie, servicii. Gospodăriile reprezintă aproximativ o treime din consumul total de gaze, iar serviciile 15%. Gazul este folosit în principal pentru încălzire în ambele situaţii.
- Utilizarea industrială reprezintă 36% din total, din care 11% este utilizat direct în producţia chimică şi probabil că nu poate fi înlocuit deloc. Cea mai mare parte a industriei, utilizează gazul pentru aplicaţii de încălzire. Potenţialul de înlocuire este dificil de realizat, dar probabil substanţial mai mare decât gazul folosit direct pentru producţie.
- Pe termen mediu – respectiv începând din primăvară, o parte din acest decalaj poate fi eliminată prin umplerea rezervelor de gaz în timpul verii, când cererea de încălzire din partea gospodăriilor este scăzută, fără a afecta utilizarea industrială.
Cât i-ar costa pe germani oprirea gazului rusesc
Considerând că pe termen scurt s-ar putea înlocui 25% din consumul de gaz rusesc (cu cărbune şi gaz lichefiat), mai rămâne un deficit de 30%.
Cercetătorii germani au calculat ce ar însemna acum o reducere a livrărilor de gaze cu 30% (ceea ce însemnă aproximativ 8% din consumul total de energie) folosind două scenarii în funcţie de „elasticitatea” consumului, adică în ce măsură se poate acoperi acest deficit prin reducerea consumului sau alte soluţii alternative (producătorii şi gospodăriile vor trece la alte surse de energie eventual verzi, vor face economie, vor importa piesele pentru a căror realizare e nevoie multă energie, vor importa energie, în special gaz, sau produse care pot fi transportate sub formă de vrac).
Astfel, în cazul unui scenariu optimist, costurile unei opriri a importurilor din Rusia rămân ferm sub 1% din Produsul Intern Brut (PIB) sau între 80 şi 120 de euro per cetăţean german pe an. Într-un scenariu mai pesimist, unde se dovedeşte foarte dificil să se înlocuiască gazul rusesc pe termen scurt, costurile economice ar creşte la aproximativ 2-2,5% din PIB, sau aproximativ 1.000 de euro per cetăţean german pe 1 an.
De asemenea, un efect probabil ar putea fie creşterea preţului la energie. „În Japonia, după accidentul nuclear de la Fukushima, preţul energiei a crescut între 10 şi 40%, în condiţiile în care toate centralele nucleare au fost oprite. Acestea asigurau 30% din totalul de energie”, arată cercetătorii.
„Autorii sunt destul de buni cercetători, deci le dau credit şi fară să mai verific detaliile. Ce e important e că există costuri, dar că astea sunt fezabile, deci nu e imposibil. Şi până la urmă tot acolo ajungem, pentru că Putin nu se opreşte uşor. Deci trebuie să îi tai orice finanţare, ori practic această finanţare masivă provenită din energie a rămas aproape intactă până acum. Să condamni războiul, dar să-l finanţezi în acelaşi timp, cumpărând gaz rusesc... Ipocrizie este eufemism aşa cum spune Garicano”, concluzionează Buhai.
Economistul susţine că lucrarea citată demonstrează că oprirea robinetului rusesc de gaze se piate face fără costuri mult prea mari, „iar dacă asta se poate pentru Germania, unde dependenţa energetică de Rusia este uriaşă, evident ea este posibilă şi pentru alte state din UE, cum e România”.
Vă recomandăm să mai citiţi:
Se încarcă comentariile...
