Românii vor să rămână în Marea Britanie şi după Brexit, deşi britanicii îi urăsc şi îi consideră ţigani

0
0
Foto The Guardian
Foto The Guardian

Românii i-au depăşit recent pe irlandezi şi pe indieni ca cea de-a doua mare comunitate de imigranţi din Marea Britanie, dar sunt printre cei mai vulnerabili din ţară după Brexit, potrivit unei organizaţii caritabile care pledează pentru est-europeni în Marea Britanie.

Mulţi români aflaţi în Marea Britanie ocupă locuri de muncă vitale pentru economie, precum cele din lucrători în supermarketuri sau de îngrijire a bătrânilor englezi ori de administrare a hotelurilor, unde camerele lucesc de curăţenie. Cu toate acestea, românii sunt izolaţi din punct de vedere social şi economicc, scrie The Guardian, într-un amplu reportaj.

O privire mai atentă asupra românilor intervievaţi de The Guardian arată că toţi au venit în Marea Britanie pentru a-şi îmbunătăţi viaţa.

Câţiva părinţi spun că au părăsit copiii cu bunicii, atât de disperaţi au fost să-şi asigure financiar familiile.

„Deşi dictatura lui Nicolae Ceauşescu s-a prăbuşit cu aproape 30 de ani în urmă şi România a înregistrat o creştere record de 7% anul trecut, comunismul a aruncat o umbră lungă şi ţara rămâne pe locul al doilea ca cea mai săracă din Europa”, scrie publicaţia britanică.

"Majoritatea cetăţenilor UE nu sunt foarte bine informaţi despre Brexit şi statutul lor, iar românii nu fac excepţie. Bariera lingvistică, faptul că majoritatea cetăţenilor români nu sunt deloc susţinuţi de mass-media din Marea Britanie, îi fac vulnerabili", spune Florina Tudose, angajată a Centrului de Resurse Umane al Europei de Est.

"Din cercetarea noastră pe teren, am observat că mulţi români cred că statutul lor va trece printr-un proces automat şi că pot rămâne în UK atât timp cât plătesc impozite şi respectă legea. Românii cred că totul va fi OK”, spune ea.

Potrivit acesteia, românii trădează adeseori o alarmantă lipsă de cunoştinţe privind consecinţele neînregistrării, care ar putea include deportarea sau refuzul reintroducerii în ţară după o vacanţă.

 Ce va face Anglia fără noi?

"Ce va face Anglia fără noi?", spune Dragoş Grinici, care lucrează într-un restaurant românesc din Dollis Hill, nordul Londrei, o zonă populară pentru români. Acesta spune că a fost atras în noiembrie 2016 în Marea Britanie din Germania de către o mare companie care se ocupa de asistenţă medicală.

"Englezii reprezentau doar 10% din personal. Dar nu au fost consideraţi fiabili. Ei sunau că sunt bolnavi, mai ales la sfârşitul săptămânii, iar românii erau chemaţi să-i înlocuiască. Jumătate dintre cei 35 de angajaţi erau români şi doar trei sau patru erau din Marea Britanie ", spune el.

"Nu a fost corect. Anul trecut, în noiembrie, decembrie, când vremea se înrăutăţise, toţi au sunat să spună că nu pot să ajungă la serviciu. Au fost doar două centimetri de zăpadă. A trebuit să-mi iau maşina şi să-i iau personal pe alţi români şi să avem grijă de persoanele în vârstă, unele cu demenţă. În ţara mea sunteţi unul cu vârstnicii, aveţi responsabilităţi şi aici faceţi aşa ceva?! Etica noastră de lucru şi simţul responsabilităţii sunt mai mari decât aici", a spus Dragoş.

Întrebat ce cred britanicii despre români, Dragoş a spus că "fiecare păstor are oaia lui neagră. Aşa e şi cu ţările", a spus Dragoş referindu-se la infractorii români, luaţi de britanici drept etalon pentru toţi românii.

Ca şi alţii, Dragoş se consideră un lucrător extrem de mobil care îşi hrăneşte familia acasă unde locuieşte încă soţia şi fiica sa de şapte ani.

"Nu avem viitor în România din cauza corupţiei", spune el.

În ultimii 20 de ani, Dragoş a trăit în Grecia, Cipru, Belgia, Olanda, Malta, Italia şi Germania. Vorbeşte în cinci limbi străine şi crede că Marea Britanie ar fi "în dificultate" dacă ar retrage podul pentru cetăţenii UE.

„Dacă nu faci norma, te duci acasă”

Hannah, care a refuzat să fie fotografiată sau să i se folosească numele real, a fost în Marea Britanie timp de doi ani şi are în vedere să meargă acasă deoarece are doar un prieten în Londra.

Ea reprezintă exemplul muncii grele, murdare, care se face zilnic de către lucrătorii din UE, în special din estul Europei, pentru a menţine rafturile pline în supermarketuri, camerele curate în hoteluri şi străzile fără gunoi.

Ea a lucrat timp de 18 luni în Aldi în Swindon, schimbând cutii de alimente refrigerate.

Hannah spune: "Slujba a fost groaznică. A fost o muncă foarte grea, într-un depozit păstrat între zero şi două grade. A trebuit să lucrez foarte mult în fiecare zi, să ridic 2.000 de cutii de lapte, pizza, carne gătită, suc, iaurt.

"Am avut o normă pe oră, de ridicat 300 de cutii. Dacă nu faci norma, te duci acasă. Am vrut să obţin locul de muncă, aşa că am luat 400 de cutii pe oră, mai mult decât am avut nevoie”, a spus Hannah. Aceasta zice că urăşte slujba pe care o are şi că era singură, dar a muncit pentru bani: primea 12 lire sterline pe oră.

Într-o săptămână bună, ea spune că ar putea face aproape 500 de lire sterline, mai mult decât salariul lunar din România, dar tirania opţiunilor de angajare sărace a făcut imposibilă plecarea.

Britanicilor nu le place să facă muncă grea

Roxy, aşa cum este cunoscută, cu o diplomă de masterat în ingineria agricolă, a venit pentru prima dată în Marea Britanie pentru aventură. Ea lucrează la recoltele într-o fermă de fructe de pădure din Kent din 2010. Nu intenţiona să rămână, dar, ca mulţi cetăţeni ai UE în Marea Britanie, s-a stabilit aici.

Ea câştigă bani buni în comparaţie cu ceea ce ar putea face din nou acasă, dar este supărată pe modul în care sunt trataţi românii, nu în fermă, ci de către comunitatea mai largă.

Ea spune: "Sunt fericită aici, dar nu-mi place când oamenii spun:" Sunteţi români, veniţi aici doar să ne luaţi locurile de muncă, sunteţi ţigani, aveţi beneficii".

"N-am luat aici nici măcar o liră fără să lucrez pentru asta. Orice englez care vine aici şi întreabă de o slujbă la fermă, va primi un loc de muncă cu braţe deschise, dar ei nu vin şi încă oameni din această ţară spun că le furăm slujbele".

Întrebată dacă a fost surprinsă de votul britanicilor de a părăsi UE, Roxy a spus că nu, "pentru că îl puteţi vedea pe feţele oamenilor. Ne urăsc. În supermarket vezi cum te privesc când te aud când vorbeşti limba română, e mai bine să taci. Ei nu ne plac".

"Britanicii spun că nu sunt rasişti, dar cred că suntem aici ca sclavi doar pentru că facem această muncă şi apoi ne tratează aşa. Nu vorbesc pentru mine, ci în general”.

Roxy, care este lider de echipă în ferma de fructe de pădure Kent, spune că are nevoie de încă 20 de oameni pentru a face faţă producţiei din acest an "dar britanicii nu vin aici". "Nu le place ploaia, noroiul, munca grea".

Roxy a sosit în Marea Britanie după ce principala agenţie de recrutare agricolă Concordia i-a oferit un loc de muncă, după ce a absolvit în domeniul agronomiei.

Ziua ei începe la ora 4, când se trezeşte în casa pe care o împarte cu prietenul ei din Sittingbourne. La fermă ajunge la ora 5.45. la 8,30 are o pauză „de ceai”, de 15 minute şi mai are una la ora 11,00, de 30 de minute, când ia prânzul. O altă pauză „de ceai” este la 13,30, programul de lucru fiind stabilit să se termine la ora 15,00. Dar cu atât de multe produse, ea munceşte încă o oră, până termină de recoltat plantele. Ajunge acasă la ora 18:00, şi are timp doar să facă un duş, să gătească şi să se culce devreme, între 20,30 şi 21,30, ca să se poată trezi a doua zi la ora 4.

Europa


Ultimele știri
Cele mai citite