Roman Protasevici, scos din nou la interviu. Ce a mai fost pus să declare jurnalistul arestat în urma deturnării unui avion

Jurnalistul Roman Protasevici

Postul naţional de televiziune din Belarus a difuzat joi declaraţii înregistrate video în care jurnalistul de opoziţie Roman Protasevici, arestat recent după deturnarea unui avion de linie, şi-a recunoscut vina şi a spus că vrea să-şi îndrepte greşelile, o confesiune filmată "sub ameninţare", potrivit apărătorilor drepturilor omului, notează AFP.

Fost redactor-şef al presei de opoziţie NEXTA, care a jucat un rol-cheie în mişcarea istorică de protest din Belarus în 2020, Roman Protasevici, vizibil tulburat, a afirmat că a îndemnat la proteste împotriva regimului şi a dat asigurări că îl respectă pe preşedintele Aleksandr Lukaşenko.

Jurnalistul de 26 de ani a mai spus că doreşte să-şi îndrepte greşelile şi să ducă o viaţă liniştită, departe de politică.

Cu câteva ore înainte de difuzarea înregistrării, ONG-ul pentru apărarea drepturilor omului Viasna a denunţat afirmaţiile obţinute "sub ameninţare".

"Tot ce va spune (Roman) Protasevici va fi obţinut după ameninţări, cel puţin psihologice, şi sub ameninţarea unor acuzaţii incorecte, dar foarte al căror obiect este", a declarat joi dimineaţă pentru AFP directorul Viasna, Ales Beliaţki.

"Orice spune el acum este propagandă curată care nu conţine nicio fărâmă de adevăr", a continuat el.

Roman Protasevici a fost arestat la 23 mai împreună cu partenera sa, Sofia Sapega (23 de ani), după ce avionul de pasageri al companiei Ryanair în care se aflau a făcut o aterizare forţată la Minsk, capitala Belarusului, în timpul zborului de la Atena spre Vilnius, în Lituania.

Autorităţile belaruse au justificat deturnarea avionului, care survola teritoriul lor, printr-o ameninţare cu bomba.

Această afacere a declanşat un scandal internaţional şi a condus la anunţarea de noi sancţiuni împotriva Belarusului, opoziţia şi capitalele occidentale denunţând un subterfugiu al regimului lui Aleksandr Lukaşenko pentru a-l aresta pe disident.

În Belarus, Roman Protasevici este urmărit penal pentru "organizarea" de revolte în Belarus, o infracţiune pedepsită cu 15 ani de închisoare.

La o zi după arestarea disidentului, în timp ce media independente şi-au exprimat îngrijorarea în legătură cu starea lui de sănătate, autorităţile din Belarus au difuzat o înregistrare video cu Roman Protasevici în care el a spus că a "dat declaraţii".

Partenera sa, Sofia Sapega, a apărut şi ea într-un videoclip în care şi-a recunoscut infracţiunile.

De fiecare dată, opoziţia a denunţat înregistrări obţinute sub constrângere, o practică folosită mult timp de regimul lui Aleksandr Lukaşenko.

„Camera de presiune”

Ameninţările de tortură îi forţează adesea pe prizonierii politici din Belarus să depună mărturii care convin autorităţilor.

Activistul Stepan Latipau din Belarus a fost încarcerat mai mult de şase luni. Acesta neagă acuzaţiile aduse împotriva sa, conform cărora ar fi condus proteste pentru păstrarea unei picturi murale în favoarea opoziţiei. Pe 1 iunie, într-un tribunal din Minsk, lui Latipau i s-a oferit şansa să chestioneze un martor care a venit să vorbească în favoarea sa. Martorul era propriul său tată.

Adresându-se martorului, Latipau a menţionat că a fost ameninţat în detenţie de către Direcţia pentru combaterea crimei organizate şi a corupţiei din Ministerul de Interne (GUBOPiK).

„Tată! După întâlnire, cei de la GUBOP au venit după mine. Mi-au spus că dacă nu pledez vinovat, o să mă pună în camera de presiune, şi că o să înainteze cazuri penale împotriva rudelor şi a vecinilor. Am fost deja în camera de presiune - timp de 51 de zile. Pregăteşte-te”, a spus Latipau.

Latipau s-a urcat pe o bancă, pentru a nu-l prinde gardienii, şi-a ridicat mâinile, şi apoi s-a înjunghiat în gât. În timp ce Latipau cădea la pământ, gardienii au încercat să descuie celula din sala de judecată în care se afla acesta. Activistul, cu gâtul tăiat şi însângerat, a fost preluat de o ambulanţă.

Nu este nou ca un prizonier bielorus să încerce să se sinucidă mai degrabă decât să intre în „camera de presiune". Potrivit organizaţiilor pentru drepturile omului şi foştilor deţinuţi, aceste camere de presiune din închisorile belaruse sunt, de fapt, camere de tortură.

Aceste camere de tortură sunt adesea descrise ca fiind celule în care intră criminalii periculoşi care sunt dispuşi să lucreze cu autorităţile. Deţinuţii politici sunt trimişi în aceste camere unde îndură bătăi de la aceşti deţinuţi până sunt dispuşi să mărturisească ceea ce trebuie, conform lui Serghei Ustsinov de la Iniţiativa Legală, un ONG care ajută oamenii din Belarus să dea în judecată statul la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Mikhail Zhamchuzhnîi, activist pentru drepturile omului care a petrecut 6 ani şi jumătate în închisoare pe motive politice, a explicat pentru Europa Liberă ce înseamnă să stai într-o cameră de presiune.

Activistul a spus că fiecare centru de arest preventiv din ţară conţine o astfel de cameră, împotriva legilor internaţionale. Autorităţile spun că aceste camere sunt necesare pentru scopuri confidenţiale dar oficiale.Zhamchuzhnîi a spus că aceste camere de tortură măsoară 4x6 metri, sunt izolate fonic complet şi au uşi duble. În cazul în care nu sunt disponibile astfel de camere, torţionarii folosesc celule normale, unde pun muzică la maxim pentru a acoperi strigătele deţinuţilor.

Deţinuţii sunt conştienţi de existenţa camerelor de presiune. Teama de a fi trimis într-o cameră de presiune este imensă. „Am văzut adesea confesiunile făcute rapid chiar în faţa uşii către camera de presiune”, a punctat Zhamchuzhnîi.

Activistul spune că mulţi oameni se automutilează pentru a nu fi trimişi în camera de presiune. Rănile deschise necesită spitalizarea deţinuţilor, permiţând amânarea torturii.

Unii deţinuţi încearcă să treacă testul camerei de presiune, însă rezultatul depinde de rezistenţa lor fizică şi psihologică.

Alţi foşti prizonieri au menţionat că ameninţările cu tortura au un impact major asupra celor care au fost deţinuţi în urma protestelor anti-Lukaşenko.

Alesia Kakhanouskaia a declarat pentru Europa Liberă în mai că fiul său, Yauhen Kakhanouski, a fost bătut până a mărturisit că a participat la proteste.

„L-au bătut până au obţinut o confesiune”, a spus mama deţinutului. „Când l-au ameninţat cu camera de presiune, a renunţat şi a mărturisit”.

În tribunal, Kakhanouski a pledat nevinovat. Acesta a spus că mărturisise doar pentru că era ameninţat. „Am fost bătut de poliţie în stomac, cap, picioare, au ameninţat că mă trimit în camera de presiune dacă nu mărturisesc cum trebuie. Am semnat declaraţia fără s-o citesc, pentru că mă temeam că o să mă bată din nou”, a spus Kakhanouski în timpul procesului.

Kakhanouski a fost găsit vinovat de participarea la proteste şi trimis la închisoare timp de trei ani şi jumătate.

Ustsinov, de la Iniţiativa Legală, a declarat că torturile nu s-au oprit de când lumea protestează victoria lui Lukaşenko în alegerile prezidenţiale din august 2020. Deşi majoritatea bătăilor au avut loc în prima săptămână de arestări în masă, între 9 şi 13 august, „încă îi torturează şi în ziua de astăzi, îi torturează în închisori”.

„Foarte mulţi oameni, ajunşi în tribunal, spun că au fost bătuţi pentru a mărturisi lucruri”, a menţionat Ustsinov. Acesta a punctat că tribunalelor nu le pasă dacă inculpaţii îşi retrag mărturiile.