Analiză Întrebarea dificilă ce planează asupra soluționării războiului. Ce îl mai poate opri pe Putin să lupte în continuare în Ucraina

În ochii unora, Vladimir Putin are reputația unui autocrat nemilos și a unui maestru al manipulării pe scena internațională. Dar ceea ce îi lipsește președintelui Rusiei este o față de poker, el nereușind să-și mascheze încrederea că avantajele în negociere sunt de partea lui, relatează BBC, într-o analiză a circumstanțelor care ar putea debloca procesul de pace.

FOTO profimedia

Stând față în față cu emisarii SUA, Putin nu și-a ascuns starea de spirit: emana o aură de încredere absolută. Este ceea ce remarca mai mult sau mai puțin în glumă și regretatul senator american John McCain - când te uiți la Putin, pe fața lui citești limpede „un K, un G și un B”, o referire la trecutul de ofițer sovietic de informații.

Președintele rus socotește că valul diplomatic s-a întors în favoarea sa, pe fondul unor relații îmbunătățite cu SUA și al progreselor recente pe câmpul de luptă.

Din acest motiv, unii analiști apreciază că Putin nu are niciun motiv să renunțe la vreuna din condițiile sale pentru un acord de pace: restul teritoriului din Donbas, aflat încă sub control ucrainean (20%), recunoașterea pe plan internațional a teritoriilor anexate ca fiind rusești, reducerea armatei Ucrainei până într-un punct de impotență, respectiv o retezare permanentă a ambiției de a adera la NATO.

În stadiul actual al negocierilor, există câteva scenarii posibile, scrie BBC.

SUA forțează un acord de pace

Președintele american Donald Trump ar putea încerca să forțeze mâna Ucrainei să încheie un armistițiu în condiții nedorite de poporul ucrainean, unul ce presupune renunțarea la teritorii în timp ce nu ar oferi garanții de securitate suficient de puternice pentru a descuraja viitoarele agresiuni rusești.

În cazul în care Ucraina refuză sau Rusia își exprimă veto-ul, Trump a sugerat că ar putea să se spele pe mâini în privința războiului; chiar săptămâna trecută, el a spus că „uneori trebuie să lași oamenii să se lupte”.

Dar în acest caz ar putea întrerupe totodată  informațiile vitale din partea SUA de care Ucraina are nevoie pentru a detecta dronele rusești, dar și pentru a lovi mai eficient instalațiile energetice rusești.

Războiul continuă

Un alt scenariu plauzibil este ca războiul să continue, mai ales în contextul în care forțele Rusiei continuă să avanseze în est.

Noua strategie de securitate națională a administrației Trump a sugerat că Rusia nu mai reprezintă o „amenințare existențială” pentru SUA și a îndeamnă națiunea să „restabilească stabilitatea strategică” în relația cu Rusia.

Pe acest fundal, în care sprijinul american pentru Ucraina este pus serios sub semnul întrebării, ce anume l-ar putea determina pe Putin să dea înapoi? Și ce altceva ar putea face Ucraina, Europa, poate chiar China, pentru a schimba lucrurile?

Ce ar putea face Europa?

În acest moment, continentul se pregătește pentru un armistițiu. Sub egida „coaliției celor doritori”, pregătește o forță militară internațională menită să ajute Ucraina să descurajeze o viitoare invazie rusească, alături de un mecanism de finanțare dedicat reconstrucției țării devastate de război.

Unii oficiali sugerează însă că Europa ar trebui, mai degrabă, să se pregătească pentru război, continuând simultan să sprijine și Ucraina.

Astfel, Ucraina ar trebui ajutată nu doar să „câștige lupta” acum, oferind mai multe drone și bani, ci și să ofere sprijin pe termen lung și să se pregătească pentru un război în viitorii 15 până la 20 de ani cu Rusia.

Europa a venit deja cu un plan pentru a proteja cerul de atacurile Rusiei - Scutul aerian European - iar acesta ar putea fi extins, de pildă, pentru a proteja vestul Ucrainei.

O altă propunere a fost ca trupe europene să fie  desfășurate în vestul Ucrainei pentru misiuni de patrulare a frontierelor, eliberând soldații ucraineni de această sarcină. Majoritatea propunerilor de acest gen au fost însă respinse pe fondul temerilor de a provoca Rusia sau de a escalada conflictul.

Keir Giles, consultant în cadrul programul Rusia și Eurasia al Chatham House, a comentat că temerile de acest gen sunt un nonsens, dat fiind trupe occidentale sunt deja prezente la sol, în timp ce Shield ar putea fi desfășurat în vestul Ucrainei, unde sunt puține șanse de coliziune cu aeronavele rusești.

În opinia sa, liderii europeni trebuie „să se implice în conflict într-un mod care să facă realmente o diferență”.

„Singurul lucru care va opri, fără urmă de îndoială, agresiunea rusă este prezența unor forțe occidentale suficient de puternice acolo unde Rusia dorește să atace și voința și hotărârea că acestea vor fi folosite pentru apărare.”

Această strategie ar veni la pachet cu dificultăți politice uriașe - unii alegători din Europa de Vest nedorind ca țara lor să-și asume riscul unei confruntări cu Rusia.

Factorul frontului

Pe de altă parte, puțini analiști se așteaptă ca Ucraina să inverseze cursul și să realizeze propriile câștiguri teritoriale.

În Ucraina nu se pomenește de vreo ofensivă de primăvară, ci doar despre necesitatea de a frâna înaintarea Rusiei și a crește prețul pe care îl plătește - în soldați și resurse.

Unii diplomați occidentali au atras atenția că generalii Rusiei îl mint pe președintele rus, pretinzând că situația de pe teren este mai bună decât este în realitate - probabil o strategie deliberată de exagerare a câștigurilor Rusiei, menită să transmită că Ucraina este în defensivă și, prin urmare, ar trebui să solicite pacea.

În acest an, Rusia a ocupat doar 1% din teritoriul ucrainean, la cost de peste 200.000 de morți și răniți potrivit estimărilor lui Thomas Graham de la Foreign Affairs.

Fiona Hill, cercetătoare la Centrul pentru Statele Unite și Europa din cadrul Brookings Institution, fostă membră a consiliul de securitate națională al lui Trump, apreciază la rândul său că cel mai important atu al lui Putin sunt chiar estimările venite din multe părți că Ucraina pierde.

„Toată lumea vorbește despre Ucraina ca despre cea care pierde, când acum are cea mai puternică armată din Europa”, spune ea.

„Gândiți-vă doar ce i-au făcut Rusiei. Este remarcabil că au rezistat atât de mult timp, nu în ultimul rând luptând cu o mână la spate.”

Ucraina ar putea mobiliza mai multe forțe armate.

Este a doua cea mai mare armată din Europa (după Rusia) și cea mai avansată din punct de vedere tehnologic - cu toate acestea, se luptă să apere o linie frontală de 1280 de kilometri.

După aproape patru ani de război, mulți soldați sunt epuizați, iar ratele dezertărilor sunt în creștere.

Recrutorii din armată întâmpină dificultăți în a acoperi golurile, deoarece mulți bărbați de vârstă militară se ascund de grupurile de recrutare forțată sau fug din țară. Însă Ucraina ar putea să-și extindă legislația privind recrutarea obligatorie.

În prezent, doar bărbații cu vârste cuprinse între 25 și 60 de ani sunt recrutați obligatoriu. Este o strategie deliberată a Kievului de a gestiona provocările demografice ale Ucrainei; o țară cu o rată a natalității scăzută și milioane de oameni care locuiesc în străinătate nu își poate permite să-i piardă pe cei supranumiți „părinții viitorului”.

„Ucraina trebuie să fie una dintre singurele țări din istorie care se confruntă cu o amenințare existențială și care nu și-a aruncat în luptă tinerii  de 20 de ani”, a comentat o figură importantă din armata britanică.

Comerț, sancțiuni și economia Rusiei

Susținătorii Ucrainei au la dispoziție și pârghia sanțiunilor - mai ales că economia Rusiei este clar în suferință: inflația a ajuns la 8%, ratele dobânzilor la 16%, creșterea economică a încetinit, deficitele bugetare cresc vertiginos, în timp ce veniturile reale scad, iar taxele de consum cresc.

Un raport pentru Platforma de dovezi pentru pace și rezolvarea conflictelor arată că economia de război a Rusiei se epuizează „Economia rusă este mult mai puțin capabilă să finanțeze războiul decât era la începutul acestuia, în 2022”, spun autorii.

Totuși, până acum nicio cifră nu pare să fi influențat convingerea Kremlinului, nu în ultimul rând pentru că firmele au găsit modalități de a eluda restricțiile, precum transportul petrolului pe nave fantomă neînregistrate.

În acest sens, Tom Keatinge, directorul Centrului pentru Finanțe și Securitate din cadrul Rusi, a subliniat că mesajele occidentale legate de sancțiuni sunt complicate și, în plus, există prea multe lacune.

Cel mai probabil, Rusia va ocoli noile sancțiuni impuse de SUA asupra giganților petrolieri ruși Lukoil și Rosneft reetichetând petrolului exportat ca provenind de la companii nesancționate.

Keatinge a explicat că, dacă Occidentul ar dori cu adevărat să lovească decisiv economia de război a Rusiei, ar pune un embargou asupra întregului petrol rusesc și ar implementa sancțiuni secundare asupra țărilor care încă îl cumpără. „Trebuie să nu mai fim drăgălași și să impunem un embargou total”, a spus el.

„Trebuie să luăm implementarea sancțiunilor la fel de în serios cum ia Kremlinul eludarea acestora.”

În teorie, sancțiunile au impact asupra opiniei publice rusești. În octombrie, un sondaj realizat de Centrul de Cercetare a Opiniei Publice (VCIOM), administrat de stat, a arătat că 56% dintre respondenți se simt „foarte obosiți” de conflict, față de 47% anul trecut.

Însă, în rândul kremlinologilor, consensul este că o mare parte a publicului rus susține în continuare strategia lui Putin.

La Kiev, oficialii mizează deja pe obținerea celor 200 de miliarde de euro din activele rusești blocate Însă UE încă ezită.

Belgia, unde se află cea mai mare parte a activelor rusești, se teme de o acțiune în justiție din partea Rusiei. Vineri, Banca Centrală a Rusiei a deschis o acțiune în justiție împotriva băncii belgiene Euroclear la un tribunal din Moscova.

Belgia declară că nu va fi de acord cu împrumutul decât dacă riscurile juridice și financiare sunt împărtășite explicit cu ceilalți membri ai UE. Franța are de asemenea îngrijorări, cum ar fi propriile datorii vaste, și se teme că exploatarea activelor înghețate ar putea submina stabilitatea zonei euro.

Există, de asemenea, un dezacord cu privire la modul în care ar trebui folosiți banii: menținerea solvabilității statului Ucrainei acum sau plata reconstrucției sale după război.

Lovituri cu rază lungă de acțiune, diplomație și Trump

Dacă Ucraina ar putea importa și fabrica mai multe rachete cu rază lungă de acțiune, ar putea lovi Rusia și mai în adâncime.

Anul acesta și-a intensificat atacurile aeriene asupra unor ținte atât în ​​teritoriul ocupat, cât și în Federația Rusă. La începutul acestei luni, comandanții ucraineni au declarat pentru Radio Liberty că au atacat peste 50 de instalații de combustibil și infrastructură militar-industrială în această toamnă.

„Până la sfârșitul lunii octombrie, dronele ucrainene loviseră cel puțin o dată peste jumătate din cele treizeci și opt de rafinării majore ale Rusiei”, a subliniat Alexander Gabuev, directorul Centrului Carnegie Rusia Eurasia.

Cât privește eficiența acestor lovituri asupra dorinței de război a Rusiei, părerile sunt împărțite.

Mick Ryan, general australian în retragere și în prezent membru al Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale, e de părere că loviturile cu rază lungă de acțiune nu sunt o soluție magică.

„Reprezintă o acțiune militară extraordinar de importantă, dar insuficientă în sine pentru a-l forța pe Putin să vină la masa negocierilor sau pentru a câștiga războiul.”

Sidharth Kaushal, cercetător principal în științe militare la think tank-ul Royal United Services Institute (Rusi), apreciază că loviturile mai în adâncime ar afecta cu siguranță infrastructura energetică și militară a Rusiei, precum și rachetele sale de apărare aeriană. Dar a avertizat că tactica ar putea fi contraproductivă.

„Ar putea întări argumentul conducerii ruse conform căruia o Ucraină independentă reprezintă o amenințare militară masivă”, a spus el.