INFOGRAFIE Ni se înmulţesc fraţii: vin în UE şi croaţii

Croaţii au sărbătorit, ieri, intrarea în Uniunea Europeană, dar festivităţile au fost umbrite de problemele economice grave care afectează această fostă republică iugoslavă ce şi-a proclamat independenţa în 1991. Croaţia devine cel de-al 28-lea membru al UE.

Ieri-noapte, la ora locală 0.00 (1.00, ora României), panoul de semnalizare cu inscripţia „Vamă“ de la frontiera cu Slovenia a fost demontat în mod simbolic. Concomitent, un panou cu sigla UE a fost instalat în estul ţării, la frontiera cu Serbia. Cu puţin timp înainte de miezul nopţii a fost intonat imnul UE,

„Oda bucuriei“, compus de Beethoven. La ceremoniile din piaţa centrală din Zagreb au fost prezenţi preşedinţii majorităţii ţărilor din Balcani, plus alţi 100 de lideri europeni.

Marea absentă a fost Angela Merkel, cancelarul german. În pofida unor dezminţiri din partea Berlinului, presa croată pune  absenţa acesteia pe refuzul Zagrebului de a extrăda un fost şef al unor servicii iugoslave de informaţii, căutat de justiţia germană în legătură cu asasinarea unui disident croat, pe teritoriul german, în 1983.

ÎNGRIJORĂRILE UNIUNII

Multe guverne din UE s-au arătat destul de prudente faţă de primirea unui alt stat sud-est european cu o economie slabă, a cărui singură industrie notabilă este turismul. Croaţia a experimentat patru ani consecutivi de recesiune, depăşită în această situaţie gravă doar de Grecia. Şomajul se află la 20%, iar şomajul în rândul tinerilor se apropie de 50%, scrie „Financial Times“.

De cealaltă  parte, croaţii au privit de la distanţă greşelile UE de ţinere sub control a crizei ce macină zona euro şi se întreabă dacă, nu cumva, a ajuns la timp pentru „priveghi“, glumeşte Zarko Puhovski, fost politician şi actual profesor de filosofie politică la Universitatea din Zagreb.

LUNGUL DRUM SPRE UE

Negocierile de aderare ale Croaţiei au început în 2005 şi au fost mult mai dure şi mai pretenţioase decât cu alte state. Nu numai că puterea de la Zagreb a fost nevoită să încheie de privatizat industria, să reformeze birocraţia şi să adopte mii de pagini din legile europene, dar a fost obligată să dea pe mâna procurorilor de la Haga presupuşi criminali de război care erau priviţi ca eroi la ei acasă.

În plus, fostul premier Ivo Sanader a fost condamnat la 10 ani de închisoare pentru luare de mită. Şi totuşi, criticii susţin că închiderea lui Sanader, deşi frapantă, a lăsat intact un sistem corupt.
 
ADERAREA, CU BUNE ŞI RELE

Totuşi, există teama că ţara ar putea deveni, repede, un candidat pentru salvarea de la faliment din partea Uniunii, însă premierul Milanovici spune că zona euro nu va sfârşi prin a salva şi Croaţia.

Statutul de membru poate avea şi consecinţe negative pe termen scurt: turiştii turci şi ruşi vor avea nevoie, de la 1 iulie, de vize pentru a intra în ţară, fapt care ar putea fi o lovitură pentru comerţ. Mai mult, Croaţia îşi va pierde privilegiile pe piaţa balcanică a statelor non-UE, cum ar fi Bosnia, Serbia şi Muntenegru, cu ajutorul cărora comerţul a fost revitalizat în ultimii zece ani.

Antonescu, la ceremoniile de la Zagreb

La ceremoniile organizate de Zagreb cu ocazia aderării Croaţiei la UE, România a fost reprezentată de preşedintele Senatului, Crin Antonescu. Guvernul croat informa săptămâna trecută că printre oaspeţii aşteptaţi se numără şi preşedintele României, Traian Băsescu. Dar şeful statului român a declarat, vineri, că l-a rugat pe Crin Antonescu să-l reprezinte „nu pentru că se duce la vreo nuntă, ci pentru că luni lansează raportul Comisiei prezidenţiale cu Strategia pentru agricultură până în anul 2030.“

Cine urmează din Balcanii de Vest

 Dacă nu va fi un eşec, aderarea Croaţiei la UE va deschide o nouă perspectivă tuturor statelor din Balcanii de Vest pentru a se alătura Uniunii Europene. De altfel, liderii statelor membre UE au decis vineri, la Bruxelles, să aprobe deschiderea negocierilor de aderare cu Serbia. Premierul sârb, Ivica Dacici, a anunţat că ţara sa şi-a propus să desfăşoare negocierile în „patru, cinci ani“ şi nu în zece ani (aluzie la Croaţia). „Cei 27“ au mai hotărât începerea negocierii unui acord de asociere cu provincia sârbă Kosovo, care şi-a declarat unilateral independenţa în 2008. Acordul constituie şi el un pas pe calea procesului de aderare la UE.

Chiar şi Albania, după ultimele alegeri de săptămâna trecută, ar putea spera că Bruxelles-ul îi va accepta cererea de începere a negocierilor de aderare, respinsă în două rânduri. Însă există cancelarii occidentale care sunt îngrijorate că extinderea graduală a UE ar putea fi şi destabilizatoare.

Bosnia-Herţegovina rămâne un punct central de interes. Acordul de la Dayton, din 1995, care a pus capăt războiului bosniac, a lăsat principalele comunităţi etnice (sârbii, croaţii şi bosniacii-musulmani) complet nemulţumite. Unii analişti consideră că aderarea Croaţiei ar putea cauza instabilitate în Bosnia, dat fiind faptul că mulţi croato-bosniaci, care deţin paşapoarte croate, vor avea drepturi în UE, în timp ce alţi bosniaci nu se vor bucura de ele. Acest lucru ar putea alimenta resentimentele cu Republica

Srpska, entitate sârbo-boasniacă. Dejan Jovici, consilierul preşedintelui croat Ivo Josipovici, susţine că dacă nu ar fi existat „magnetul UE“ şi în spaţiul ex-iugoslav s-ar fi întâmplat ca în fostele state sovietice care se întorc la totalitarism. „Fără un magnet extern, nu cred că ar fi căzut comunismul“, spune Jovici, citat de „Financial Times“.