Factorul „X” al Suediei în privinţa pandemiei de COVID-19. Ce spune despre imunitatea de turmă şi de ce alte ţări nu pot urma modelul său

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Cavaleri ai ordinului cavaleresc Tornamenteum patrulează străzile din Insula Gotland cu steaguri Păstraţi Distanţa 23 iulie 2020 FOTO EPA-EFE
Cavaleri ai ordinului cavaleresc Tornamenteum patrulează străzile din Insula Gotland cu steaguri Păstraţi Distanţa 23 iulie 2020 FOTO EPA-EFE

Săptămâna trecută experţi în boli infecţioase proclamau că epidemia a ajuns la sfârşit în Suedia, în timp ce unii cercetători sugerează că suedezii au dezvoltat imunitate date fiind ratele mici de infectare, deşi nu este singura explicaţie şi teoriile imunităţii sunt lipsite de certitudini. Pe de altă parte, ţări precum Marea Britanie par a fi înclinate spre strategia Suediei, relatează CNN. De ce însă cazul Suediei este atât de diferit?

Cazul Suediei a tentat anumite guverne să ia în considerare strategia blândă a Suediei, care nu a impus carantine, dar oamenii de ştiinţă avertizează că este una riscantă, în condiţiile în care imunitatea populaţiei este o problemă nerezolvată a pandemiei. Marea Britanie pare a-şi modela răspunsul său după Suedia: în pofida unor creşteri-record a numărului de infectări, premierul  Boris Johnson a mizat mai mult pe responsabilitatea personală decât pe restricţii. Printre cele mai recente măsuri a fost închiderea pub-urilor, barurilor şi restaurantelor la ora 10 - totuşi oamenii sunt serviţi în interior, unde se formează cozi şi ei se înghesuie în spaţii mici. 

În Suedia, pe de altă parte, nu se impun de regulă restricţii populaţiei prin lege, oamenii au fost îndemnaţi să păstreze distanţa socială şi să se spele pe mâini, în timp ce restaurantele au rămas deschise, la fel şi şcolile pentru cei sub 16 ani.

Totuşi, Suedia a admis că abordarea sa a avut o vulnerabilitate, care a dus la o rată a mortalităţii ridicată pentru o ţară cu o populaţie de 10 milioane de oameni: peste 5.800 de oameni au murit, jumătate doar în azilurile de bătrâni.

Ministrul de Externe britanic Dominic Raab a ţinut să precizeze că noile măsuri britanice nu urmează modelul Suediei. Totuşi un reprezentat al guvernului britanic a confirmat pentru CNN că premierul Johnson a primit sfaturi de la arhitectul răspunsul Suediei la pandemie, expertul Anders Tegnell, cu două zile înainte de introducerea unor noi măsuri.

„Premierul a examinat o gamă largă de opinii ştiinţifice în cursul weekendului trecut - duminică a ascultat mai mulţi oameni de ştiinţă şi a folosit dovezile furnizate pentru a-şi formula pachetul de măsuri. A fost o oportunitate ca mai mulţi oameni să ofere sfaturi”, a declarat acesta.

Oficialii suedezi au avertizat că Suedia nu e în afara pericolului, deşi epidemia pare a se afla sub control după decesele din primăvară şi vară şi o rată a infecţiilor de circa 38 de cazuri la 100.000 de locuitori. Prin comparaţie, Marea Britanie are 87, iar Spania, 320.

Totuşi în ultima săptămână o uşoară creştere a numărului de infectări l-a determinat pe Tegnell, epidemiologul care consiliază guvernul , să admită că şi Suedia ar putea avea nevoie de măsuri un pic mai stricte la nivel local şi să recomande portul măştii în spaţii publice. Premierul suedez  Stefan Löfven s-a arătat şi el îngrijorat de creşterea infecţiilor.

Direcţia de Sănătate Publică din Suedia a negat că ar fi o schimbare de strategie în măsura în care a fost mereu dispusă să recomande măştile şi să ia măsuri în anumite situaţii.

Interesul pentru cazul Suediei a marcat o resuscitare a dezbaterilor privind imunitatea de turmă care presupune că dobândirea imunităţii de către populaţia sănătoasă poate stopa răspândirea virusului până la stingerea epidemiei. Dar procentul ar trebui să fie de 60 sau 70% - o cifră mare care de regulă se obţine doar prin imunizare.

Doar 15% din populaţia Stockhomului are anticorpi pentru SARS-CoV-2

Or, cercetările constând în teste de anticorpi au arătat că până şi populaţia din Stockholm, unul din cele mai lovite oraşe, are imunitate în proporţie de doar circa 15%. Ca o comparaţie, mai puţin de 10% din americani au ieşit pozitivi la testele de anticorpi, cifre departe de imunitatea de turmă, în timp ce totuşi protecţia oferită de aceştia este o altă necunoscută.

Deşi la vârfurile pandemiei discuţiile s-au concentrat pe anticorpi, cercetătorii examinează şi rolul limfocitelor T, pe care organismul le angajează natural în lupta cu infecţiile.

În acest sens, un studiu al cercetătorilor de la Institutul Karolinska din Suedia au arătat că persoanele care rămân sănătoase au un nivel mai mare de reacţie a celulelor T decât ar fi de aşteptat. Ei au comparat probe de la oameni asimptomatici sau cu forme uşoare de COVID-19 cu donatori sănătoşi. Surprinzător a fost că reacţii imunitare ale limfocitelor T la virus au fost observate la 30% din donatorii sănătoşi de sânge - adică o imunitate de două ori mai mare decât persoanele care s-au vindecat de COVID-19 şi au dezvoltat anticorpi. 

Asta ar putea însemna că populaţia are de fapt un grad mai mare de imunitate decât aşteptat, deşi oamenii de ştiinţă nu ştiu asta cu certitudine. Imunologul Cecilia Söderberg-Nauclér, care lucrează la acelaşi institut , dar nu a contribuit la studiu, a precizat că reacţiile imunitare la virus nu demonstrează că persoana posedă imunitate la infecţia cu SARS-CoV-2.

În plus, aceste rezultate nu sunt argumente pentru măsuri precum imunitatea de turmă, iar guvernul nu ar putea acţiona în baza lor din două motive: nu e sigur că infecţia anterioară cu noul coronavirus stă la baza reacţiilor imunitare şi alte studii de dinainte de pandemie au arătat existenţa reacţiilor T la între 40 şi 60% din donatorii sănătoşi de sânge, sugerând că cel probabil alte infecţii virale au stat la baza lor şi chiar la dobândirea unui anume grad de imunitate.

„Există indicii că e vorba de ceva prezent în populaţie de dinainte de acest virus, iar întrebarea este: ne ajută şi acum?”, a declarat ea pentru CNN.

Cercetătoarea a explicat că aceste limfocite sunt ca nişte „soldaţi instruiţi” anterior de alte infecţii şi că acţionează în faţa unei ameninţări identice sau similare.

„Asta se întâmplă în testele de laborator - declanşezi răspunsuri şi apoi le pui să lupte cu SARS-CoV-2, dar e posibil ca ele să fie deja antrenate de alte infecţii. De aceea sunt argumente în favoarea ipotezei că avem o imunitate încrucişată. Dar este şi protectoare? Nu ştim”.

Pe de altă parte, dacă virusul ar fi lăsat să circule liber, unii oamenii pot fi afectaţi pe termen lung de boală.

„Ştim că cel puţin 10% din oameni suferă de consecinţe pe termen lung ale bolii şi chiar la cinci sau şase luni după infectare nu se pot da jos din pat. Nu pot funcţiona la muncă, şi nici la şcoală, a spus Söderberg-Nauclér.

Factorul X

Până la apariţia unor dovezi concrete că populaţia Suediei dezvoltă imunitate, nu se poate şti de ce are rate atât de scăzute de infectare.

Factori ce ţin de societatea suedeză pot fi o explicaţie. Peste 50% din suedezi locuiesc singuri - o statistică care depăşeşte cifrele europene. Ar putea fi un factor semnificativ în măsura în care studiile au arătat că cei mai mulţi oamenii iau virusul de la cei cu care locuiesc. În plus, oraşele din Suedia nu au densitate mare a populaţiei, precum  Marea Britanie şi SUA, deşi acest factor nu este încă bine înţeles.

Apoi Suedia are programe puternice de protecţie socială - persoanele cu simptome de răceală, indiferent de meseria lor, sunt îndemnate să stea acasă două săptămâni şi primesc salariul complet.

Alţi experţii au avertizat că implementarea modelului Suediei în Marea Britanie, care funcţionează diferit şi este o altă cultură, este riscant.

„Nu vedem nicio valoare în a ni se lăuda exemplul Suediei”, a declarat Gabriel Scully, care face parte dintr-un grup independent al experţilor SAGE (agenţia de consultanţă ştiinţifică în situaţii de urgenţă) oferind o alternativă la grupul ofiicial guvernamental SAGE. Acesta a desemnat strategia suedeză ca „ineficientă” raportat la vecini nordici precum Finlanda şi Norvegia.

Grupul a susţinut că Marea Britanie e mai vulnerabilă în faţa virusului decât Suedia - aici facturile de locuire sunt mai mari şi ajutoarele de şomaj mai mici, astfel că oamenii sunt înclinaţi să-şi asume mai multe riscuri. Un factor al unor infecţii mai severe este şi poluarea, iar cele două ţări diferă şi în privinţa mediei elevilor dintr-o clasă: 27 în marea Britanie faţă de 20 în Suedia.

Suedezii sunt şi mai complianţi, având o încredere în general mare în autorităţi. Potrivit datelor guvernamentale, peste 80% din suedezi respectă distanţarea socială şi măsurile sanitare de siguranţă, în timp ce 60% din ei şi-au redus ieşirile în spaţii publice.

Profesorul John Edmunds, unul din consilierii guvernului britanic în materie de pandemie, a declarat pentru Sky News că măsurile anunţate de Johnson recent sunt periculoase ca un camion gonind din vârful unui deal, dar Suedia are şi lecţii valoroase.

„Putem învăţa multe de la Suedia, de la beneficiile unei strategii consistente pe termen lung şi mesaje coerente la asistenţa populaţiei în a face alegeri benefice”, a declarat el pentru CNN.

Suedia a ajuns la 90.923 de cazuri de infectări. Cel mai mare număr de noi infecţii zilnice a fost înregistrat pe 24 iunie, şi anume 1.698. Pe 23 septembrie Suedia a raportat 554 de noi infecţii, cele mai multe cazuri zilnice din lună, până acum.

Europa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite