Este momentul ca UE să ia măsuri împotriva violenţei armate

Arme de vânătoare

În fiecare an, o mie de persoane sunt ucise în UE prin violenţă armată. Autorităţile însărcinate cu asigurarea aplicării legii depun eforturi intense pentru a detecta şi a confisca armele ilegale, adesea introduse prin contrabandă în UE din alte ţări.

De asemenea, legislaţiile din ţările UE diferă foarte mult în ceea ce priveşte tipurile de arme care pot fi vândute, persoanele autorizate să le deţină, modul în care trebuie să fie stocate armele şi modul în care pot fi neutralizate atunci când nu mai sunt utile. Este momentul ca Europa să acţioneze, iar astăzi prezentăm sugestii cu privire la modul în care poate fi redusă violenţa armată.

Martie anul trecut: un bărbat intră într-un coafor din centrul Bucureştiului şi deschide focul, omorând doi oameni şi rănind şase. Şi doar în urmă cu câteva săptămâni, au avut loc împuşcăturile îngrozitoare de la Melk, Austria, când un om înarmat a ucis trei ofiţeri de poliţie şi un membru al personalului sanitar cu armele pe care le deţinea în mod legal.

În fiecare săptămână, aflăm de noi acte de violenţă comise cu arme de foc. Cu toate acestea, utilizarea ilegală şi traficul de arme în Europa fac obiectul unor dezbateri surprinzător de discrete. Dezbaterile care au loc în Statele Unite privind prevalenţa armelor sunt adesea mai vizibile, deşi ar trebui mai degrabă să ne concentrăm atenţia asupra a ceea ce se îmtâmplă în Europa. Aici sunt încă multe de făcut pentru a ne asigura că armele de calibru mic, puştile şi armele de atac nu ajung în posesia unor infractori.

În multe ţări, există o lungă tradiţie privind utilizarea legală a armelor — tir sportiv şi vânătoare, de exemplu — şi, respectând aceste tradiţii, trebuie să abordăm, în acelaşi timp, problema miilor de arme ilegale care circulă în Europa: mai mult de o jumătate de milion de arme înregistrate ca fiind pierdute sau furate rămân fără urmă în UE.

Multe ţări ale UE dispun de o legislaţie cu privire la arme care funcţionează bine. În Europa în ansamblu, normele pentru prevenirea intrării armelor de foc pe mâini nepotrivite sunt mai stricte decât în multe alte părţi ale lumii. De asemenea, au fost întreprinse acţiuni la nivelul UE, de exemplu printr-o interdicţie generală privind vânzarea de puşti automate pentru uz civil.

În primul rând, divergenţele dintre legislaţiile naţionale ale ţărilor UE sunt cele care cauzează probleme. Exemplele sunt uşor de găsit. Nu avem norme comune privind modalităţile de a marca armele de foc cu numerele de serie în momentul fabricării lor, ceea ce complică foarte mult depistarea lor. Unele ţări ale UE dispun de norme privind păstrarea armelor în seifuri, în timp ce alte ţări nu dispun de nicio reglementare de acest tip. Legislaţiile naţionale diferă, de asemenea, într-o mare măsură în ceea ce priveşte modul de neutralizare a armelor care au fost retrase din circulaţie, şi cu privire la produsele care urmează a fi clasificate pur şi simplu ca arme de colecţie sau replici de arme, în cazul în care nu se aplică restricţiile referitoare la armele de foc. 

În cadrul atacurilor de la Liège, în 2011, bărbatul înarmat s-a folosit de un vast arsenal personal, incluzând arme militare şi arme de colecţie pe care le achiziţionase şi le transformase. În plus, persoanele înarmate responsabile pentru îngrozitoarele atacuri armate de la Tuusula (2007) şi Kauhajoki (2008), din Cumbria (2010) şi Alphen aan den Rijn (2011), erau toate adulţi cu o sănătate mentală instabilă, şi totuşi autorizaţi să deţină o armă de foc. La Winnenden (2009), un adolescent a utilizat un pistol, păstrat în mod imprudent în dormitorul părinţilor săi, pentru a omorî 15 persoane.

Astfel de tragedii demonstrează importanţa instituirii unor norme mai bune şi mai coerente. Adoptăm astăzi o primă măsură, printr-o comunicare a Comisiei Europene care pune în evidenţă o serie de acţiuni posibile la nivelul UE în vederea limitării violenţei armate.

Comisia va analiza necesitatea de a clarifica normele din întreaga Europă cu privire la armele de foc care ar trebui autorizate pentru uz civil şi cu privire la categoriile de persoane care ar trebui să fie autorizate să deţină sau să vândă arme de foc. În prezent, există riscul ca infractorii să încerce să obţină arme în ţările în care legislaţia este cel mai puţin strictă. De asemenea, trebuie să examinăm sancţiunile pe care instanţele judecătoreşti le impun autorilor de atacuri armate. Cum putem face ilegală în întreaga Europă falsificarea numărului de serie pentru a evita detectarea unei arme? Ce acţiuni ar trebui considerate drept contrabandă cu arme şi fabricare ilegală de arme? În acest caz, definirea unor pedepse cu închisoarea minime la nivelul UE ar putea asigura faptul că astfel de infracţiuni sunt sancţionate la fel de sever în fiecare ţară.

Există, de asemenea, o problemă tot mai accentuată: cea a infractorilor care trimit prin poştă părţi de arme dezafectate, pentru a fi reasamblate de către cumpărător. În acest caz, avem nevoie de standarde comune mai stricte privind modul de a garanta că armele de foc destinate a fi distruse nu reintră pe piaţă.

În acelaşi timp, avem nevoie de o mai bună cooperare între autorităţile poliţieneşti şi vamale prin intensificarea schimbului de informaţii transfrontaliere cu privire la armele ilegale aflate în circulaţie. În următorii patru ani, aceasta va reprezenta o prioritate majoră atât la nivel naţional, cât şi între statele membre ale UE, în urma unei decizii importante adoptate în această vară în cadrul Consiliului de Miniştri al UE. De asemenea, în cadrul politicii sale externe şi de securitate comună şi al politicii sale de vecinătate, UE ar trebui să colaboreze cu ţările vecine pentru a anihila filierele de contrabandă şi a gestiona în mod responsabil stocurile de arme de război.

De asemenea, ne confruntăm cu noi provocări tehnologice şi, în special, cu posibilitatea de a fabrica părţi de arme cu ajutorul unor imprimante 3D. Eforturile noastre trebuie să ţină pasul cu metodele din ce în ce mai sofisticate utilizate de cei care doresc să intre în posesia unor arme de foc ilegale.

Este încurajator să constatăm că majoritatea europenilor sunt de acord că este momentul să luăm măsuri. Într-un sondaj Eurobarometru publicat astăzi, 57% dintre români şi 53% dintre europeni în ansamblu declară că doresc reglementări mai stricte privind categoriile de persoane care sunt autorizate să deţină, să cumpere sau să vândă arme de foc. De asemenea, 58% dintre europeni doresc adoptarea unor standarde minime comune pentru legislaţia privind armele în întreaga Europă. Prin urmare, în momentul în care începem dezbaterea cu privire la ceea ce trebuie făcut, beneficiem de sprijin din partea opiniei publice.

În mod tragic, ne putem aştepta să auzim în curând de noi infracţiuni săvârşite prin violenţă care implică arme de foc — este momentul să lansăm dezbaterea referitoare la modalităţile de modernizare a legislaţiei privind armele de foc în întreaga Europă. Acţiunile prezentate astăzi vor fi discutate de către statele membre ale UE, Parlamentul European şi părţile interesate, după care Comisia Europeană poate prezenta propuneri legislative concrete. 

În prezent, este la latitudinea fiecărei ţări — şi în special a reprezentanţilor guvernului român şi a membrilor români ai Parlamentului European — să facă din această problemă una dintre priorităţile majore pe ordinea de zi. Nu putem permite ca un subiect precum controlul armelor să rămână invizibil din punct de vedere politic în Europa. Este momentul să facem ordine în propria noastră curte.

Editorial semnat de Cecilia Malmström, comisar UE pentru Afaceri Interne