De ce Marxismul câștigă din nou teren în Europa

The Guardian | Un funcționar din sectorul public făcând grevă, anul trecut, în centrul Londrei

În lume, capitalismul este în criză, dar care ar fi alternativa? Ce spuneți de un anumit gânditor, filosof german al secolului al XIX-lea? Da, Karl Marx este pe val! Numai Dumnezeu știe unde ne va duce valul acesta!

Conflictul dintre clase părea altădată foarte clar, scrie „The Guardian”. Karl Marx și Friedrich Engles scriau în una dintre cele mai bine vândute cărți din toate timpurile, „Manifestul Comunist”: „Burghezia produce, înainte de toate, pe proprii ei gropari. Pieirea ei și victoria proletariatului sunt deopotrivă de inevitabile.” 

Astăzi, la peste 160 de ani de când Marx și Engles au scris despre gropari, adevărul este exact opusul. Proletariatul, departe de a fi îngropat capitalismul, rezistă cu perfuzii. În prezent, muncitorii suprasolicitați, subevaluați și eliberați superficial de cea mai mare revoluție industrială din istorie (cea din China, n.r.) sunt conduși până în pragul sinuciderii de occidentalii care se joacă cu iPad-urile. Banii chinezi finanțează o Americă falimentară.

Ironia este irosită pe liderii marxiști. „Dominația capitalismului depinde la scară mondială de existența Partidului Comunist din China, partid care oferă mână de lucru ieftină, produse ieftine și muncitori lipsiți de posibilitatea de a-și apăra drepturile”, spune Jacques Rancière, gânditor francez marxist și profesor de filosofie la Universitatea din Paris. „Din fericire, se poate spera la o lume mai puțin absurdă și mai dreaptă decât cea în care trăim”, adaugă Rancière.

Această speranță, poate, explică un alt adevăr improbabil al vremurilor noastre catastrofale: interesul reînviat pentru Marx și teoriile sale. 

„De neprețuit!”

Vânzările ziarului german „Das Kapital”, capodopera lui Marx despre economie politică, au crescut încă din 2008 ca de altfel și cele ale „Manifestului Comunist”. Vânzările au crescut și din cauza muncitorilor britanici care au salvat băncile pentru a păstra funcțional un sistem în cădere, în timp ce restul se zbate în datorii, în șomaj sau chiar mai rău.

Și, poate tot ca o ironie, figura lui Karl Marx a fost aleasă, dintr-o listă de 10 concurenți, să apară pe noul Mastercard. Asta pentru a ilustra interesul regăsit față de figura și teoriile gânditorului. Alegerea a fost făcută de către clienții băncii germane Sparkasse din Chemnitz, oraș din fosta Germanie comunistă cunoscut între 1953 și 1990 drept Karl Marx Stadt. Cum spune o vorbă americană, „Priceless!” 

La mai mult de două decenii după căderea Zidului Berlinului, fosta Germanie comunistă nu a șters încă trecutul marxist. Conform Reuters, în urma unui studiu efectuat în 2008, 52% dintre rezidenții Germaniei de Est credeau în economia de piață liberă și 43% susțineau că doresc revenirea socialismului.

O fi Karl Marx mort și îngropat, dar, de fapt, trăiește bine-mersi printre avizii de credite ai Germaniei. Oare Marx ar fi apreciat ironia creată de imaginea lui afișată pe un card ce îi va îndatora și mai mult pe nemți? Așa s-ar părea, precizează „The Guardian”.

Marxismul în 2012

Săptămâna trecută, la Londra, a început festivalul „Marxism 2012” organizat de Partidul Muncitorilor Socialiști. Este un eveniment anual, dar ceea ce-l șochează pe organizatorul Joseph Choonara este numărul mare de tineri din rândul participanților. „Interesul renăscut pentru Marxism, în special la tineri, a devenit o unealtă în analiza capitalismului și, în special, a crizei capitalismului în care ne aflăm acum”, spune Choonara.

Există o grămadă de cărți care susțin relevanța Marxismului. Profesorul de literatură engleză, Terry Eagleton, a publicat anul trecut o carte intitulată „De ce Marx a avut dreptate”. Filosoful francez maoist, Alain Badiou, a publicat o carte mică roșie, numită „Ipoteza Comunistă”, carte în care îi îndeamnă pe oameni să îmbrățișeze al treilea ev al ideii comuniste (primele două fiind stabilirea Republicii Franceze în 1792 până la masacrul comunardelor din 1871 și cea de-a două din 1917 până la colapsul Revoluției Culturale ale lui Mao din 1976, n.r.).

„Valoare de uz” și „Valoarea de schimb”

Așa ajungem la un motiv al Marxismului nou-regăsit, altul decât analiza luptei dintre clase. Motivul este chiar analiza crizei economice. În noul său volum „Mai puțin decât nimic: Hegel și Umbra Materialismului Dialectic”, Slavoj Zizek încearcă să aplice gândirea marxistă la criza economică pe care o străbatem acum. Zizek consideră că antagonismul fundamental este între „valoarea de uz” și „valoarea de schimb”.

Care este diferența între cele două? Fiecare bun are valoare de uz, explică el, măsurată prin utlitatea lui de a satisface nevoile și dorințele. Valoarea de schimb, prin opoziție, se măsoară prin cantitatea de muncă ce intră în realizarea bunului respectiv. În zilele noastre, ale capitalismului, Zizek susține că valoarea de schimb devine autonomă. 

Marx, ca scuză pentru totalitarismului stalinist

În aceste vremuri nesigure se citește cu drag marele teoretician al catastrofelor istoriei umane, Karl Marx. Și totuși, interesul renăscut pentru marxism a fost clasificat ca o scuză pentru totalitarismul stalinist. Alan Johnson, profesor de teorie și practică democratică la Edge Hill University din Lancashire, a scris pe blogul său despre „noul comunism”: „Revine în prim-plan o sursă de mizerie și de suferință extremă, responsabilă pentru mai multe morți decât nazismul. O nouă formă de totalitarism de stânga ce se bucură de celebritate intelectuală, dar care aspiră la putere politică.”

„Noul comunism are importanță nu datorită meritelor sale intelectuale, ci pentru că poate încă influența tineri europeni în contextul unei democrații sociale obosite, a unei culturi intelectuale austere și care se urăște pe sine. Pe cât de tentant este, nu ne putem permite doar să dăm din cap și să trecem mai departe”, mai scrie Johnson.

Viitorul depinde de noi

Cum ar fi societatea post-capitalistă visată de marxiști, se întreabă „The Guardian”. 

„Este foarte puțin probabil ca o asemenea societate post-capitalistă să mai răspundă acelorași modele ale socialismului”, răspunde istoricul britanic, Eric Hobsbawam, adăugând că această schimbare va avea nevoie de un schimb al proprietății private cu un management social la scară globală. „Ce forme va lua și cât de mult din valorile umane ale comunismului lui Marx și Engles va include,  depinde de acțiunile politice prin care această schimbare a venit deja în trecut”, susține Hobsbawam.

Acesta e marxism la cel mai eliberator nivel, marxism care sugerează că viitorul nostru depinde de noi și de dorința noastră de luptă. Sau, după cum specifică Marx și Engles la sfârșitul „Manifestului Comunist”, „Lăsați clasele conducătoare să tremure la gândul unei revoluții comuniste. Proletarii nu au nimic de pierdut decât lanțurile care îi leagă. Dar au o lume întreagă de câștigat.”