Analiză De ce depinde încheierea războiului din Ucraina

În pofida activității diplomatice intense și, mai recent, a summitului Coaliției de voință, nu se întrevede un final al războiului din Ucraina. Declarația de la Paris, în sprijinul Ucrainei, rămâne o declarație de intenție, în timp ce Rusia își menține intransigența, scrie Gwendolyn Sasse, directoarea Centrului pentru Studii Est-Europene și Internaționale, într-o analiză pentru The Guardian.

FOTO SHUTTERSTOCK

O serie de întâlniri la nivel înalt între reprezentanții Ucrainei, SUA și liderii europeni, în ultimele săptămâni, în paralel cu discuțiile intermitente dintre SUA și Rusia, nu au reușit să schimbe fundamental realitatea că încă nu există un armistițiu, sprijinul militar european și american nu este confirmat și, în primul rând, faptul că Rusia nu are vreo dorință ca războiul să se încheie.

Ultimele discuții de la Paris au reunit lideri din 35 de țări ce fac parte din „coaliția de voință”. Obiectivul principal: prezentarea principiilor și a modalităților de implementare a unor garanții de securitate, ca parte a unui armistițiu. Alăturarea SUA la discuțiile mai largi la care au luat parte principalii liderii europeni, alături de o coaliție mai largă de parteneri a fost remarcabilă în sine. Cu toate acestea, rezultatele reale rămân în continuare vagi.

Adevărul este că negocierile propriu-zise în vederea unui potențial armistițiu sau unele care să ducă la un acord pace nici nu au început. În acest scop, ar fi necesară participarea activă a Ucrainei și a Rusiei, precum și disponibilitatea ambelor părți de a face compromisuri. Or, până acum, doar Ucraina a semnalat o disponibilitate reală în acest sens, în vreme ce, pe tot parcursul acestor discuții, Rusia nu doar că a continuat, ci a intensificat  atacurile asupra Ucrainei, vizând în special infrastructura energetică vitală, amplificând, prin forță brută, presiunea psihologică asupra populației civile în plină iarnă.

În aceste circumstanțe, declarația de la Paris, anunțată la sfârșitul discuțiilor, poate fi văzută ca cel mult o declarație de intenție. Aceasta include următoarele aspecte: un mecanism de monitorizare și verificare a încetării focului condus de SUA, sprijin pentru forțele armate ale Ucrainei, o forță multinațională condusă de Europa, angajamentul de a sprijini Ucraina în cazul în care Rusia încălcă acordul de încetare a focului, precum și un angajament de cooperare pe termen lung în domeniul apărării între țările din coaliția de voință și Ucraina.

Ca parte a forței multinaționale, Marea Britanie și Franța și-au afirmat din nou disponibilitatea de a staționa trupe în Ucraina după instituirea unui armistițiu, pentru a oferi o protecție militară în cazul încălcării armistițiului de către Rusia.

Pe de altă parte, ceea ce ar constitui propriu-zis o încălcare a armistițiului și care ar fi răspunsul coaliției nu este definit în termeni clari. Cancelarul german, Friedrich Merz, a vorbit pentru prima dată despre o posibilă implicare a trupelor germane în asigurarea unui armistițiu. El a adăugat că acestea ar putea fi staționate în țările NATO care se învecinează cu Ucraina , dar că o  decizie în acest sens ar necesita aprobarea parlamentului german. Astfel, el a făcut o serie de presupuneri care trebuie confirmate, inclusiv disponibilitatea statelor din Europa Centrală și de Est de a găzdui trupe germane.

De o importanță crucială în furnizarea de garanții de securitate pentru Ucraina este colaborarea dintre trupele europene și cele din alte țări, o armată ucraineană considerabilă și implicarea SUA. Rezultatele de până acum ale administrației Trump nu insuflă prea multă încredere într-un angajament durabil în această privință, notează analista.

Este drept că este necesar să se clarifice mai întâi cine este dispus să facă ce pentru a asigura un armistițiu, dar problema cheie rămâne aceeași ca pe tot parcursul anului trecut, în condițiile un unor eforturi diplomatice pe mai multe paliere: nu există o voință politică vizibilă din partea Rusiei de a se angaja în discuții serioase. Președintele rus Vladimir Putin a apreciat că timpul este de partea armatei sale, și probabil s-a simțit încurajat de discuțiile directe cu Trump și administrația sa, purtate în termeni tranzacționali.

Dincolo de faptul că termenul de „coaliție a voluntarilor” este unul nefericit, întrucât amintește de angajamentul aliaților condus de SUA în Irak, acesta semnalează clar că discuțiile se poartă într-un moment definit de relațiile ad-hoc între state, în afara instituțiilor și legislației internaționale existente. Încheierea războiului din Ucraina va fi un moment decisiv pentru acest nou mod de abordare, scrie Gwendolyn Sasse, directoarea Centrului pentru Studii Est-Europene și Internaționale.