Cum şi-a băgat dracu coada la Vatican?!

Din 2013 încoace, data de 11 februarie a avut o anume conotaţie în Cetatea Sfântă a Vaticanului. Era un fel de rememorare cvasi-obligatorie a anunţului retragerii din funcţie a unui papă, fapt fără precedent în istoria modernă a celei mai mari Biserici din lumea, cea Catolică.

La 11 februarie 2013, Benedict al XVI-lea îşi anunţa în faţa Curiei, în limba latină, decizia irevocabilă de a se retrage din scaunul papal, fapt fără precedent de la Papa Celestin al V-lea (sfârşitul secolului al XIII-lea). Între 2014 şi 2019, ziua de 11 februarie s-a bucurat de o anume atenţie în rândul mass-media catolice, în frunte cu Radio Vatican si Vatican Insider (în fapt secţia dedicată ştirilor din lumea clericală a cotidianului italian „La Stampa”), ultimul devenit un fel de oficios o dată cu venirea în fruntea Bisericii Catolice a Papei Francisc şi mai ales în ultimii doi ani, după ce Andrea Tornielli a preluat conducerea Dicasteriului pentru Comunicare al Vaticanului.

Anul acesta însă, tăcere! Nicio ştire, niciun rând, nimic despre trecut, ca şi cum pagina ar fi fost ruptă din manualul de difuzare a ştirilor utilizat atât de Radio Vatican, cât şi de Vatican Insider. Trecutul e trecut, de acum ceea ce contează e prezentul, aţi spune! Numai că, atenţie, o ştire s-a strecurat totuşi pe canalele oficiale ale Vaticanului, venită ca o confirmare a unei informaţii venită dinspre ziarul german „Tagespost”, cel care anunţase „concedierea” monseniorului Georg Gaenswein. Cine este acest prelat german, Georg Gaenswein, a cărui poreclă în Vatican este „George Clooney”? Este deopotrivă secretarul personal al fostului papă, Benedict al XVI-lea, şi cel puţin la ora scrierii acestor rânduri, Prefectul Casei Pontificale, adică cel care se îngrijeşte, printre altele, de buna desfăşurare a programului oficial al actualului papă, Francisc. Pe scurt, Gaenswein era cea mai directă cale de comunicare între ultimii doi papi ai lumii. O cale care s-a scurtcircuitat! Ceea ce aduce după sine în prim plan efectele vizibile ale unui „divorţ” intervenit între Joseph Ratzinger şi Jorge Mario Bergoglio.

2020 a început prost pentru actualul papă. Francisc s-a trezit la jumătatea lunii ianuarie contestat extrem de puternic de predecesorul său, Benedict al XVI-lea, azi papă emerit, pe seama hirotonirii preoţilor catolici. Fără a fi declarat niciodată oficial, actualul papă sud-american a încurajat eventualitatea ca în anumite părţi ale lumii să poate intra în rândurile prelaţilor catolici şi bărbaţi căsătoriţi. Sinodul dedicat situaţiei actuale a Amazoniei, şi desfăşurat pe parcursul lunii octombrie 2019 la Vatican, a deschis această cale. Cu excepţia câtorva voci din Curia papală, şi acelea timide, nimeni nu a încercat să blocheze planurile actualului papă. Mai degrabă „periferia”, cum îi place lui Bergoglio să vorbească despre Biserica îndepărtată geografic de cea a Romei, a reacţionat. Voci din rândul episcopatului african sau din cel al Orientului au criticat alegerile ce se puteau citi deja printre rândurile documentelor oficiale ale Vaticanului. La 12 ianuarie 2020, fostul papă, Ratzinger, împreună cu cardinalul Robert Sarah, prefect al Congregaţiei pentru cultul divin şi disciplina sacramentelor”, au publicat în franceză, la patru mâini, o carte care l-a scos din minţi pe Francisc. „Din adâncul inimilor noastre”, cum se numeşte volumul, pledează pentru menţinerea actualelor norme în ceea ce priveşte celibatul preoţilor catolici. Furios, Papa Francisc i-a cerut acum o lună lui Gaenswein să anunţe imediat că Ratzinger şi-ar fi retras semnătura de pe carte, fiindcă nu ar fi ştiut despre ce este vorba. Prefectul Casei Pontificale s-a supus doleanţelor papale de ultim moment, dar cartea a apărut fără niciun fel de schimbări majore. Şi nici Ratzinger personal nu a considerat necesar că ar trebui să dea vreo dezminţire pe acest subiect. A scris însă negru pe alb în carte că redactează acele rânduri în deplină ascultare faţă de actualul papă. Pe care însă şi-a permis, printre rânduri, să-l contrazică. Iar reputaţia de magister a lui Ratzinger a fost şi a rămas de neatins în lumea catolică, lucru pe care un alt papă, Ioan Paul al II-lea (1978-2005) l-a confirmat decenii la rând, atunci când nu i-a permis acestuia, poreclit şi pittbulul sau tancul german, să-şi dea demisia din funcţia de prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, cea mai importantă a Vaticanului.

Între timp, volumul lui Ratzinger şi Sarah a fost deja tradus în principalele limbi de comunicare ale lumii şi a ajuns pe masa tuturor prelaţilor sau laicilor interesaţi de subiect, devenind un bestseller fără voia explicită a autorilor săi. Înţelegând că a pierdut disputa, Francisc a decis să-l concedieze pe Georg Gaenswein. Nu a anunţat niciodată oficial, fiindcă actualului papă nu-i prea stă în fire să-şi asume „detaliile intime” ale conducerii sale, dar în ultimele trei săptămâni prelatul german nu a mai fost văzut în anturajul papei. Nici măcar la audienţa publică săptămânală de miercuri dimineaţă, de la care era nelipsit! Chestionat pe această temă, Matteo Bruni, directorul Biroului de presă al Sfântului Scaun, a oferit un răspuns în stilul clerical obişnuit: „Nu e vorba despre niciun concediu. Dacă ne referim la absenţa lui Georg Gänswein la anumite audienţe din ultimele săptămâni, aceasta se datorează unei redistribuiri obişnuite a diferitelor angajamente şi funcţii ale prefectului gospodăriei papale, care, după cum ştim, acoperă şi rolul de secretar special al papei emerit”.

Aşadar, dracul şi-a băgat coada la Vatican! Cât de tare, încă nu ştim! Dar vom afla mai repede decât credem. Fiindcă în circa două luni lumea catolică sărbătoreşte Paştele. Dacă Bergoglio nu-i va mai trece pragul casei lui Ratzinger, aflată tot în Vatican, lucru fără precedent fiindcă argentinianul nu a ratat pînă acum nicio ocazie, de Paşti sau de Crăciun, să-şi viziteze in persona predecesorul pentru a-l felicita, atunci tabloul va fi complet.

O carte, o banală carte am putea spune a reuşit ceea ce nici măcar o finală de Cupă Mondială la fotbal nu a reuşit (a se citi Germania-Argentina, de la CM 2014, 1-0)! Iar imaginea din pelicula „Doi papi”, dedicată lui Ratzinger şi lui Bergoglio (interpretaţi cu multă măiestrie de Anthony Hopkins şi Jonathan Pryce), pe care o reproducem aici, va fi doar o amintire plăcută a unor vremuri deja apuse!