Confuzia ucrainenilor eliberați de sub ocupație rusă, când au văzut soldați pe tancuri rusești: „Sunt băieții noștri!”

0
0

Locuitorii orașului Kupiansk, din regiunea Harkov, au oferit mărturii pentru jurnaliștii Washington Post despre eliberarea orașului de sub ocupație și confuzia creată de tancurile rusești patrulând pe străzi.

Rusia a încercat să trimită întăriri trupelor din Kupiansk FOTO EPA-EFE
Rusia a încercat să trimită întăriri trupelor din Kupiansk FOTO EPA-EFE

În urma contraofensivei ucrainene din regiunea Harkov, săptămâna trecută, linia frontului din orașul Kupiansk a fost redusă la râul Oskil care traversează orașul.

Liza Udovik, 26 de ani, povestește despre momentul în care trupele ucrainene au intrat în oraș. Prima dată au fost încleștările dintre trupe, pe măsură ce armata ucraineană s-a apropiat de oraș. După care tancuri și blindate au început să cutreiere străzile, doar că șoferii lor nu mai erau soldații ruși, ci cei ucraineni.

Un indiciu că trupele ucrainene erau pe cale să elibereze orașul a fost dat de intervalul dintre focurile de artilerie: 9 secunde, care au devenit 13 secunde. Tânăra obișnuia să le cronometreze.

„Sunt împinși înapoi”, spune Udovik, în timp ce un zâmbet i se așterne pe buze.

Pe 9 septembrie, râul Oskil a devenit un scut pentru forțele armate ale Rusiei care, la apropierea trupelor ucrainene, au aruncat în aer podul peste el, pentru a le opri înaintarea. Asta a întrerupt comunicarea între malurile orașului.

Când s-a trezit în dimineața următoare, Lena Danilova era complet derutată: pe străzi apăruseră vehicule militare rusești. A fost nevoie ca un bărbat să îi atragă atenția: privește la uniforme, sunt soldați ucraineni.

„Privește, sunt băieții noștri”, i-a șoptit. Danilova a plâns de bucurie.

„În sfârșit”, a spus înainte de a fi cuprinsă de spaimă dându-și seama că doi dintre copiii săi rămăseseră pe malul celălalt, unde mergeau la școală. Râul era de acum o linie de demarcație de care trupele invadatoare se agațau cu disperare pentru a opri avansul ucrainean către regiunile ocupate Donețk și Luhansk (între timp, ucrainenii au eliberat și celălalt mal, după ce au traversat râul -n.red).

Kupiansk a fost capturat de ruși la trei zile de la declanșarea invaziei, aproape fără rezistență, de aceea a fost scutit de bombardamentele intense care au distrus alte orașe ucrainene. Locuitorii care au așteptat și sperat la eliberarea de sub ocupație mărturisesc că nu s-au așteptat la ce a urmat: amenințarea constantă a bombardamentelor, lipsa electricității și niciun fel de cale de a transporta medicamente vitale în oraș. Astfel că, ajutați de voluntari, mulți s-au grăbit să se evacueze din oraș.

Vid informațional

În ultimele șase luni, cât s-a aflat sub ocupație, populația din Kupiansk a avut acces doar la informațiile difuzate de canalele rusești. Locuitorii s-au aflat într-un vid informațional, nefiind conștienți de ce se întâmplă în alte părți ale țarii.

În timp ce era evacuată alături de mama ei, Udovik a fost întrebată dacă aflase despre atrocitățile comise de trupele rusești în alte teritorii ocupate la începutul invaziei – de pildă, masacrele de la Bucea descoperite în aprilie, care au făcut înconjurul lumii.

„Bucea? Cred că am auzit câte ceva, dar nu sunt prea sigură”, a spus tânăra, precizând că televiziunile rusești insistau mai degrabă pe criza energetică ce paște Europa pe fondul sistării livrărilor de gaze rusești.

Oamenii simțeau nevoia să vorbească în șoaptă despre veștile ce s-au scurs pe lângă cenzura din timpul ocupației, întrucât se temeau să nu fie pârâți de aceia dintre vecinii lor ce nutresc simpatii pro-ruse. Chiar în familia lui Udovik au apărut tabere. Bunica sa nu mai vorbește cu sora ei după ce aceasta din urmă a agățat un steag rusesc peste casa ei.

Primarul a predat orașul

Pe 27 februarie, la doar trei zile după ce Rusia și-a lansat invazia pe scară largă, primarul Kupiansk Ghennadi Mațegora a admis într-un mesaj video publicat pe Facebook că a cedat controlul orașului armatei rusești. De altfel, Mațegora era membru al unui partid pro-rus.

Astăzi, la ora 7:30, comandantul unui batalion rusesc a sunat pentru a propune negocieri", a spus el. "În caz de refuz, orașul va fi luat cu asalt <<cu toate consecințele>>. Am decis să iau parte la negocieri pentru a evita victimele și distrugerile din oraș".

Udovik, care se consideră o patriotă ucraineană, a recunoscut că Mațegora va fi considerat aproape sigur un trădător. Doar că propriile sentimente sunt amestecate.

"Pentru cetățeni, desigur, această decizie a salvat probabil vieți", a spus ea. "Nu am auzit exploziile pe care le auzim acum. La început a fost liniște, dar știam că, în cele din urmă, toate acestea vor începe."

Kupiansk, sediul guvernului de ocupație

Rușii au folosit Kupiansk ca sediu al guvernului lor de ocupație. Un post de radio de propagandă, numit „Harkov-Z" – simbolul războiului armatei ruse – era difuzat în magazinele locale. Locuitorii aveau voie să efectueze apeluri doar către Rusia. Chiar și fără o anexare oficială, orașul a devenit atât de integrat în Rusia încât Udovik a primit chiar și vizita unei rude din Vladivostok, orașul din Orientul Îndepărtat al Rusiei de lângă granița nord-coreeană. Autoritățile instalate de Moscova au anunțat că oamenii puteau cere pașapoarte rusești.

Danilova mărturisește că a fost obligată să își trimită copiii la școală, deși știa că se va preda programa școlară rusă. Oamenii au fost amenințați că, dacă nu o fac, drepturile lor părintești ar putea fi revocate. Alții au spus că se temeau de interdicția strictă de circulație începând de la ora 20.00, deoarece circulau zvonuri privind dispariția oamenilor ce fuseseră prinși în afara orei de stingere.

Rușii au folosit Kupiansk ca centru de transport, transferând sute de tancuri și vehicule blindate de transport de personal spre ceea ce era odinioară linia frontului. O parte din aceste vehicule circulă acum prin oraș- trofee ale armatei ucrainene care au preluat echipamentele pe care rușii le-au lăsat în urmă în timpul retragerii.

Joia trecută, în timp ce sunetele focului artilerie reverberau prin oraș, obuzele care explodau pe partea eliberată a râului abia dacă se mai auzeau - un indiciu că depozitele de muniție ale rușilor ar putea fi epuizate după loviturile ucrainene și retragerea rapidă care i-a forțat să abandoneze sau să distrugă o mare parte din ele.

Pe drumul spre Kupiansk, ucrainenii transportau poduri de pontoane, pregătindu-se să traverseze râul și să-și continue înaintarea. Indicatorul cu numele orașului, vopsit în alb, roșu și albastru - culorile steagului rusesc – zace pe jos, după ce a fost doborât.

Europa


Ultimele știri
Cele mai citite