Cine este agentul „Brok”, cârtița KGB de pe lângă doi foști președinți ai Franței

Răposatul jurnalist francez Philippe Grumbach (1924-2003), numit de publicația „Le Canard enchaîné” drept „unul dintre cei mai ascultați” consilieri ai fostului președinte Valéry Giscard d’Estaing, a activat timp de 35 de ani ca agent KGB, dezvăluie „L’Express” în urma unei cercetări a Arhivei Mitrohin.

Răposatul jurnalist francez Philippe Grumbach FOTO news.afp.com

Conform publicației franceze „L’Express”, fostul său redactor șef Philippe Grumbach a fost recrutat de KGB imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, în 1946, pe când avea doar 22 de ani, și a colaborat cu securitatea sovietică până în 1981.

Recrutarea lui Grumbach este considerată drept una dintre operațiunile de succes ale KGB în Franța, în condițiile în care fostul important jurnalist a consiliat doi foști șefi de stat, și anume pe Valéry Giscard d’Estaing și François Mitterrand, dar și pe un fost președinte al Consiliului de Miniștri, Pierre Mendès France.

Philippe Grumbach este persoana care se ascunde în spatele numelui operativ „Brok”, conchide „L’Express” după ce a studiat documentele aferente din Arhiva Mitrohin.

„Brok” a fost însărcinat de KGB cu „misiuni de culegere de informații, informare și acțiune, care includ mai degrabă încercări de destabilizare politică decât de instrumentalizare a presei”, precizează ziarul francez.

Jurnalistul influent politic

În primii săi ani ca jurnalist, Philippe Grumbach a fost apropiat politic de Partidul Comunist. În 1948, a părăsit AFP în semn de protest față de politica Parisului pe tema Războiului din Indochina și s-a alăturat ziarului „Libération”, condus de Emmanuel d'Astier de La Vigerie, un deputat comunist la acea vreme. În 1949, s-a dus în Statele Unite pentru a studia jurnalismul la Universitatea Columbia, dar s-a întors în Franța un an mai târziu și s-a angajat la Paris Presse, un cotidian apropiat dreptei parlamentare, unde l-a cunoscut pe Jean-Jacques Servan-Schreiber. În 1954, Servan-Schreiber l-a angajat la „L’Express” ca editor. Cei doi jurnalişti erau extrem de apropiaţi de deputatul radical Pierre Mendès France, până la punctul de a se amesteca, uneori, în treburile ţării.

De exemplu, la 23 octombrie 1959, Philippe Grumbach s-a trezit în centrul unui caz întortocheat: falsul atentat de la Observatorul din Paris care l-ar fi vizat pe François Mitterrand. Chemat în biroul președintelui Baroului din Paris de la acea vreme, René-William Thorp, Grumbah, care era deja de trei ani redactor șef la „L’Express”, a dat ochi în ochi acolo cu Mitterand, viitorul președinte al Franței. Însă cariera politică a lui Mitterand era pe atunci în pericol, fiind ridiculizat în legătură cu pretinsul atentat din care ar fi scăpat teafăr cu o săptămână mai devreme. La 29 octombrie 1959, „L'Express” a publicat un articol de trei pagini în apărarea lui François Mitterrand cu titlul „Ce am de spus”, influențând astfel o parte a opiniei publice în sensul dorit de presupusa victimă. Practic, agentul KGB „Brok” l-a salvat pe Mitterrand în speranța că acest gest l-ar putea ajuta în vreun fel la un moment dat.

Ulterior, de pe la începutul deceniului 1970-1980, Philippe Grumbach s-a apropiat de Uniunea pentru Democrația Franceză (UDF, de centru-dreapta). În timpul campaniei prezidențiale din 1974 el a trimis, la instrucțiunile personale ale fostului șef KGB și lider sovietic Iurii Andropov, presupusele sfaturi de la americani către Giscard d'Estaing să-i învingă pe François Mitterrand și Jacques Chaban-Delmas. A fost plătit de sovietici cu 399.000 de franci, echivalentul a 252.000 de euro în 2022, în perioada 1976-1978.

Giscard d'Estaing l-a promovat pe Grumbach în Înaltul Consiliu al Audiovizualului, precum și în Comisia Națională pentru Dreptul la Replică.

Dezvăluire făcută în numele adevărului

Potrivit „L’Express”, investigația în cazul fostului său redactor șef a durat timp de câteva luni și a fost publicată în numele adevărului.

„L’Express” îl califică pe Grumbach drept un „jurnalist genial”, dar și un „trădător”, care a servit pentru un regim totalitar inițial din ideologie, apoi pentru bani.

„Alte investigații vor dezvălui, fără îndoială, alte nume, actori dintr-o epocă trecută. Dar această infiltrare sovietică în sferele puterii în timpul Războiului Rece trebuie să ne cheme constant la o datorie a vigilenței. Odată cu revenirea confruntării Est-Vest, încercările străine de interferență nu au fost niciodată atât de puternice în Franța, așa cum se subliniază în ultimul raport public al delegației parlamentare pentru informații. Cu noi metode de operare și manipulare a informațiilor pe scară largă... Într-un moment în care minciuna este ridicată la rang de adevăr, adevărul trebuie mai mult ca niciodată să fie spus”, conchide ziarul francez.