Ce a arătat scanarea creierului unor bărbaţi „radicalizaţi“ dispuşi să moară pentru valorile lor: Nu ne puteţi compara cu ceilalţi

FOTO ARHIVĂ

O echipă internaţională de cercetători a scanat creierul a două grupuri „radicalizate” de musulmani suniţi bărbaţi, rezidenţi în capitala Spaniei: unii originari din Maroc, ceilalţi din Pakistan. Aceşti imigranţi se găsesc în număr mare în Barcelona, care a fost şi un punct fierbinte de recrutare pentru ISIS, Spania fiind printre ţările UE care au raportat cele mai multe atacuri teroriste pe teritoriul lor.

Chiar în timpul recrutării de voluntari pentru studiu, în Spania au avut loc două atentate teroriste, la Barcelona, respectiv  Cambrils – 16 civili au murit şi 152 au fost răniţi.

Echipa a condus două studii între 2014 şi 2017, în Barcelona, cu scopul de a surprinde tendinţa de a recurge la acte de violenţă extremă pentru a apăra valori culturale şi religioase considerate „sacre”.

La momentul aplicării chestionarelor pentru a-i alege pe cei cu viziunile cele mai radicale, Statul Islamic domina în Siria şi Irak, astfel că întrebările se refereau la stabilirea unui califat peste tot în lume, la aplicarea strictă a legii Sharia şi la implicarea în jihad.

Recrutaţi de pe stradă, bărbaţii au dovedit un mare interes în privinţa funcţionării creierului şi cum arată mai ales al lor la o scanare; chiar şi cei mai extremişti susţinători ai jihadului s-au arătat fascinaţi de subiect şi unii chiar au cerut sfaturi medicale.

Dacă unii s-au arătat temători: „Crezi că e ceva în neregulă cu creierul meu?”, alţii au spus cu mândrie: „Cu siguranţă că creierul meu are ceva diferit” sau  „Creierele oamenilor ca noi sunt cu mult diferite. Nu ne puteţi compara cu ceilalţi. Dar n-ai decât să încerci. Munca ta e interesantă”. Acesta din urmă, un imigrant pakistanez de 31 de ani , adept Al Quaida, a pus condiţia să i se ofere o imagine a creierului său „pentru a-i dovedi mamei mele că am unul”.

Majoritatea participanţilor au dovedit un simţ al umorului dezvoltat, potrivit autorilor studiului care şi-au expus concluziile într-un articol apărut în The Conversation.

Valorile sacre

Echipa internaţională Artis studiază „valorile sacre” şi rolul lor în conflictele violente din toată lumea. Acestea sunt definite ca valori morale non-negociabile şi inviolabile, fără a fi neapărat religioase.

Cercetătorii au studiat o arie largă de conflicte – cele dintre state, precum cele dintre Istrael şi Palestina sau India şi Pakistan, cele dintre grupări militante precum miliţia kurdă şi Statul Islamic/Al Quaida, respectiv cele nonviolente precum mişcarea pentru independenţa Cataloniei.

Atunci când oamenii simt că valorile sacre le sunt ameninţate, ei vor avea tendinţa de a lupta să le apere. Asta e valabil deopotrivă pentru valori înrădăcinate şi pentru cele nou dobândite printr-un proces de radicalizare.

Ameninţările la adresa valorilor pot fi concrete sau abstracte precum anihilarea culturală. În acest sens, un imam din Barcelona - implicat în 2008 într-un atentat terorist dejucat - a spus: „Spuneţi ce vreţi despre al-Quaida, talibani şi alţii. Dacă cultura noastră va supravieţui modernităţii se va întâmpla numai datorită acţiunii acestor grupări”.

Atunci când valorile sacre devin unele extremiste şi disponibilitatea de a recurge la acte violente va creşte, astfel că şansele de deradicalizare scad în aceeaşi măsură.

Dar cum ajung oamenii să adopte valori sacre extremiste?

Excluderea socială

Din 535 de bărbaţi musulmani tineri, de origine marocană, au fost recrutaţi pentru scanarea creierului 38 – ei au recunoscut pe faţă că s-ar angaja în acte violente pentru a apăra cauza jihadului.

Aceştia au fost puşi să joace un joc virtual în care o minge era pasată între ei şi alţi 3 spanioli – jucători virtuali, nu persoane prezente fizic alături de ei.

Grupul a fost împărţit: jumătate dintre ei erau la un moment dat excluşi din joc (nu mai primeau mingea de la ceilalţi care se jucau între ei), în timp ce cealaltă jumătate rămânea în joc.

În timpul scanării le-a fost măsurată disponibilitatea de a lupta şi muri deopotrivă pentru valorile sacre (de pildă interzicerea caricaturii profetului”) – identificate în urma aplicării unor chestionare – şi pentru valori importante, dar nu unele de viaţă şi moarte (precum învăţăturile islamice în şcoli).

La testarea valorilor sacre, s-a activat gyrusul frontal inferior (IFG) – aria unde sunt procesate regulile.  Doar că la cei care suferiseră excluderea socială experimentală, această arie s-a activat şi pentru valorile non-sacre, ceea ce nu s-a întâmplat la ceilalţi – în plus, activarea ariei a fost mai intensă şi pentru valorile sacre decât la cei neexcluşi.

În concluzie, excluderea socială a contribuit la o oarecare nivelare între valori, crescând intensitatea lor - sau transformând nişte valori oarecum neutre în unele sacre - şi astfel şi disponibilitatea pentru acte violente. La fel, în aceste condiţii desacralizarea lor devine mai dificilă.

Grupul puternic radicalizat

Un al doilea studiu s-a făcut pe un grup de musulmani originari din Pakistan care făceau parte dintr-o comunitate restrânsă, dar foarte unită din Barcelona. Din cei 146 de pakistanezi cărora li s-au aplicat chestionare au fost aleşi 30  - aceştia s-au exprimat explicit în favoarea asociatului al-Quaida, Lashkar-e-Taiba, a atacurilor asupra vestului şi au spus că ar fi dispuşi să comită acte de violenţă în numele jihadului.

În prima parte a experimentului, li s-a măsurat disponibilitatea de a lupta şi muri pentru valori sacre, respectiv non-sacre.

Ei au prezentat alte patternuri de activare în comparaţie cu grupul de marocani, mai moderat.

Atunci când au fost puşi să-şi afirme valorile sacre pe o scală, o arie ce include cortextul prefrontal dorsolateral (DLPFC) - asociată cu raţionamentul de luare a deciziilor şi de estimare a raportului cost-beneficiu – şi-a redus activitatea sau s-a dezactivat.

În schimb, puşi să aprecieze disponibilitatea de a lupta şi muri pentru valorile lor sacre, s-a activat o arie în cortextul prefrontal ventromedial (vmPFC) – asociată cu valorizarea subiectivă (cât preţuiesc eu asta?),

În mod normal, aria menţionată mai sus, DLPFC, şi aceasta din urmă, vmPFC, acţionează în tandem în luarea deciziilor. Aceste arii se activau împreună când disponibilitatea de a lupta şi muri era una scăzută. Dar când aceasta era ridicată, conexiunile dintre arii slăbeau.

Cercetătorii se întreabă: Ce mecanisme i-ar putea determina pe aceşti oameni să-şi domolească tendinţele de a lupta şi muri pentru o cauză? 

Influenţa celorlalţi

În a doua etapă a studiului, participanţilor li s-a arătat din nou fiecare valoare cu ratingul pe care îl dăduseră, dar, de data asta, puteau apăsa un buton pentru a vedea media disponibilităţii de a lupta şi muri pentru anumite valori a celorlalţi din grup. Aprecierile celorlalţi  erau inventate şi fuseseră egal distribuite în mai mici, aceleaşi şi mai mari.

Apoi au fost puşi să clasifice din nou pentru fiecare valoare disponibilitatea lor de a lupta şi muri. În interviurile şi chestionarele ulterioare ei au spus că au fost surprinşi şi chiar revoltaţi să afle că ceilalţi din grup nu se arătau la fel de dispuşi ca ei să comită acte de violenţă pentru a apăra o anumită valoare.

În ciuda acestui fapt, participanţii şi-au scăzut disponibilitatea de a lupta şi muri deopotrivă pentru valorile sacre şi non-sacre pentru a se conforma răspunsurilor celorlalţi. Schimbarea s-a văzut la scanare: ariile DLPFC îşi creşteau din nou activitatea.

Participanţii au fost supuşi mai multor teste înainte de scanare: nu sufereau de tulburări de personalitate sau mintale, iar inteligenţa lor era una normală. Aşadar, dincolo de viziunile extremiste, erau nişte oameni cât se poate de obişnuiţi.

Cercetările în Mosului de după Statul Islamic şi de asemenea cele preliminare în Raqqa au descoperit că cei mai vulnerabili la încercările de recrutare din partea ISIS nu puteau scăpa de sentimentul de excludere socială, de a nu avea o voce din punct de vedere politic, religios şi cultural.