Brexitul poate rupe Marea Britanie INFOGRAFIE

Regatul Unit pare mai divizat ca niciodată după votul dat de britanici pe 23 iunie în favoarea ieşirii ţării lor din UE, mai ales că se anunţă vremuri economice grele.

Rezultatul referendumului din Marea Britanie privind apartenenţa ţării la Uniunea Europeană a scos la iveală lipsa de unitate din cadrul Regatului Unit, care ar putea conduce chiar la împărţirea acestuia în patru: Ţara Galilor, Irlanda de Nord, Scoţia şi Anglia. Cinci stări de fapt dovedesc acest lucru, scrie Time.com.

1. Ţara Galilor 

Tabăra „Leave“ (în favoarea ieşirii Marii Britanii din UE, n. red.) a câştigat 52,5% din voturile galezilor. Privind lucrurile în ansamblu, Ţara Galilor nu reprezintă un pericol la fel de mare ca Scoţia sau Irlanda de Nord în ceea ce priveşte declararea independenţei, având în vedere că mai puţin de 5% din cei de aici îşi doresc acest lucru.

În acelaşi timp însă, Ţara Galilor primeşte mai multe fonduri din partea UE în comparaţie cu sumele cu care cotizează. Beneficiul net este estimat la aproximativ 293 de milioane de euro anual. Fondurile europene au dus la crearea a 36.970  pentru galezi. În plus, fondurile UE, în valoare de circa 5,3 miliarde de euro pentru Regatul Unit, susţin numeroase proiecte şi comunităţi din toată Marea Britanie. 

Ca urmare, cine va veni la conducerea guvernului va trebui să facă faţă aşteptărilor cetăţenilor obişnuiţi cu beneficiile aduse până acum de apartenenţa la UE. Iar, cel mai probabil, Brexitul va aduce cu sine vremuri economice grele.

2. Irlanda de Nord

Ca şi Ţara Galilor, Irlanda de Nord depinde de Bruxelles în privinţa subvenţiilor. Aproape 90% din veniturile fermierilor vin din partea Uniunii Europene. Numai că, spre deosebire de Ţara Galilor, Irlanda de Nord nu a muşcat mâna care o hrăneşte, votând în proporţie de 55,8% în favoarea rămânerii în blocul comunitar.

Dar pentru nord-irlandezi miza nu este doar de ordin financiar. În anii ’20, Irlanda, predominant catolică, a părăsit Regatul Unit. Nu şi Irlanda de Nord, predominant protestantă, dar şi cu o importantă comunitate catolică. Aceasta din urmă a insistat pentru reunificarea irlandezilor. În contextul actual, partidul Sinn Fein a făcut deja apel pentru organizarea unui referendum în acest sens. 

3. Scoţia

Un risc mai mare pare să vină din Scoţia. În urmă cu aproximativ doi ani, orientarea proeuropeană a scoţienilor a condus la un vot favorabil rămânerii în Regatul Unit în cadrul unui referendum privind independenţa. La cel de anul acesta, privind apartenenţa Marii Britanii la UE, 62% dintre scoţieni au optat pentru rămânerea în blocul comunitar. 

Aşa că rezultatul final este o sursă de iritare nu numai pentru autorităţile de la Edinburgh, ci şi pentru populaţia Scoţiei, care, dacă s-ar organiza o nouă consultare populară privind independenţa, ar vota, în proporţie de 52%, în favoarea ieşirii din Regatul Unit.

4. Anglia  

Totuşi, votul decisiv în favoarea Brexitului s-a dat în Anglia, care are 84% din populaţia totală a Regatului Unit. În Anglia, migraţia şi controlul finanţelor sunt subiecte de îngrijorare de multă vreme, iar partidul antieuropean UKIP a ştiut să facă uz de ele. Eforturile premierului conservator David Cameron de a le pune capăt nu au dat roade, având în vedere că 53,4% au votat pentru ieşirea din UE. Numai că şi Anglia are numeroase comunităţi care se bazează pe fondurile şi subvenţiile europene. Iar votul dat nu o va ajuta.  

5. Londra

În această mare învolburată de sentimente de furie la adresa Bruxelles-ului, Londra a devenit o insulă proeuropeană, 60% dintre locuitorii capitalei britanice votând în favoarea rămânerii în blocul comunitar. Deşi are numai 12,5% din populaţia Regatului Unit, Londra asigură 22% din produsul intern brut al ţării, în mare măsură datorită puternicilor sale conexiuni cu economia europeană.

Chiar dacă procesul de ieşire al Regatului Unit din Uniunea Europeană nu va începe până la toamnă, Marea Britanie are de rezolvat probleme interne, pentru că în joc este însăşi unitatea ţării.

Şefii pleacă din tabăra „Leave“

Liderul partidului eurofob şi antiimigraţie UKIP, Nigel Farage, a anunţat, luni dimineaţă, că demisionează din fruntea formaţiunii pe care a condus-o, în total, 10 ani. 

„Nu am fost niciodată şi n-am vrut niciodată să fiu un politician de profesie. Scopul meu în politică a fost să scot Marea Britanie din Uniunea Europeană. Prin urmare, mi se pare corect să renunţ acum să mai fiu liderul UKIP“, a spus el.

Demisia sa vine în contextul în care capul de afiş al campaniei „Leave“, conservatorul Boris Johnson, a declarat că nu va intra, aşa cum era de aşteptat, în cursa pentru postul de premier, pe care actual prim-ministru David Cameron îl va lăsa liber la toamnă.

Pregătirea pentru viaţa după Brexit

Chiar dacă nici măcar nu a fost declanşată procedura de ieşire a Marii Britanii din Uniunea Europeană, liderii britanici au început să-şi facă planuri pentru a trece cu bine peste o perioadă care se anunţă deosebit de dificilă din punct de vedere economic. 

Analiştii au avertizat deja că statutul Londrei de mare centru financiar global va fi în pericol după Brexit, în condiţiile în care alte mari centre economice - precum Frankfurtul sau Parisul -vor încerca să joace rolul-cheie.

Cum reducerea taxelor reprezintă una dintre printre puţinele măsuri care ar putea menţine competitivitatea Londrei după ieşirea Marii Britanii din UE, ministrul de Finanţe George Osborne a anunţat că este posibil ca Regatul Unit să reducă impozitul pe profit la 15%, pentru a preveni plecarea marilor companii după Brexit. Conştiente că va urma o perioadă de recesiune, autorităţile britanice pregătesc măsuri în mai multe sectoare, inclusiv în infrastructură.