Arma secretă a Ucrainei, medicii din linia întâi: „Este imposibil să te obișnuiești”
0În sudul Ucrainei, orașul Herson a fost eliberat, însă în est, aproape de granița cu Rusia, luptele continuă și numărul victimelor crește. Într-un centru de traumatologie sub atacurile zilnice rusești, o echipă de medici, dintre care mulți s-au oferit voluntari la începutul războiului, salvează vieți, relatează BBC.
Sângele, fierul, transpirația și murdăria sunt îmbibate în pereții și podelele spitalului de campanie din Ucraina. Oricât de mult curăță personalul medical al armatei ucrainene, un miros metalic bântuie locul.
„Chiar și atunci când speli sângele și stropești cu peroxid, există întotdeauna acest miros. Nu-l uiți niciodată", a declarat Valeria, 21 de ani, asistenta unui anestezist.
Centrul de traumatologie a fost înființat într-o clădire abandonată, unde mai mult de 12 medici și asistente lucrează și trăiesc împreună sub focul inamic. Zgomotul focului de artilerie este constant. În cele cinci zile pe care reporterii BBC le-au petrecut cu ei, bombele rusești au căzut aproape zilnic în jurul clinicii lor, în timp ce morții și răniții ucraineni ajungeau la ușa lor.
Brigada, numele complet nu poate fi dezvăluit din motive de securitate operațională, a pierdut deja două centre de asistență medicală din pricina atacurilor ruse și cinci dintre cadrele medicale.
Moment de reculegere
Înainte de izbucnirea războiului, Valeria a lucrat într-un spital, care era situat la nord de Kiev. Ea este obișnuită cu traumatismele, nimic nu este mai greu decât resuscitarea unui copil care a murit, a explicat ea. Aceasta a salvat vieți pe unele dintre cele mai periculoase fronturi.
„Am cea mai uimitoare slujbă din lume. Eu îi apăr pe eroi”, a declarat ea. „Ei ne apără, iar eu sunt aici să-i apăr și să nu-i las să moară”. Ca parte a echipei anestezice, ea spune că este acolo pentru a ușura durerea celor răniți.
Deși fiecare zi este imprevizibilă, începe cu aceeași rutină. La ora 09:00, radioul redă imnul național ucrainean. Echipa se oprește din ceea ce face și au un moment de reculegere pentru cei care au murit în acest război.
Valeria și echipa își încep munca când un soldat grav rănit este transportat în camera lor de urgență. Geme de durere și strigă: „Brațul meu, brațul meu”. Dar rănile lui sunt mult mai grave. Este semiconștient, dar în stare critică.
Fața lui are pe alocuri schije și a rămas fără un ochi. Cel puțin un deget de la mâna dreaptă îi lipsește și prezintă sângerări abundente în partea din spate a capului. Pe măsură ce încep să-i taie uniforma, pielea albă ca marmura este expusă.
Numele lui este Sasha. În momentul în care o altă rană este găsită și tratată, el începe să țipe. Unul dintre chirurgi, pe numele său Dima, în vârstă de 39 de ani, îi bandajează ochiul. Militarul este sedat, dar chiar și așa, își întinde mâna stângă și începe să-și numere cele patru degete rămase la mâna dreaptă.
Într-un alt colț, în uniforma plină de noroi, stă omul care l-a găsit. El a afirmat că militarul ar fi putut fi lovit de o bombă cu dispersie, însă nu era sigur.
Răniții sunt transportați cu o ambulanță veche
Medicul șef, Ruslan, în vârstă de 39 de ani, este înalt și cu barbă. Membrii echipei se înțeleg dintr-o privire. Scopul lor imediat este de a stabiliza victima și de a o transporta la spital, unde poate fi supusă unei intervenții chirurgicale.
În cealaltă parte este Olia, un farmacist care s-a alăturat armatei când a început războiul, îi adună lucrurile personale.
Pentru Ruslan acest război a început în anul 2014, când Rusia a anexat ilegal Crimeea. Însă, el a afirmat că armata ucraineană a utilizat bine timpul, iar soldații sunt mult mai bine pregătiți de luptă, astfel că armata se ridică în prezent la standardele occidentale.
Medicii nu dispun de elicoptere pentru transportarea răniților. În schimb, rănitul este transportat într-o ambulanță veche din Marea Britanie, pe care unitatea a cumpărat-o pentru 7500 de dolari. Ei își transportă pacienții la cel mai apropiat spital, aflat la 25 kilometri distanță. Conform lui Ruslan, să-i duci pe răniți la timp la spital este cea mai grea parte a muncii.
El și Olia îl însoțesc pe militarul rănit în ambulanță. Olia își leagănă capul în timp ce vehiculul parcurge drumul plin de gropi până la spital, iar Ruslan îl ține de mână pe bărbat, punându-i întrebări pentru a-l păstra conștient, în timp ce îi urmărește semnele vitale.
Roman se află la volanul ambulanței. „Fiecare cursă este periculoasă”, a afirmat el. „Nu știm unde vor trage ocupanții ruși. Munca noastră este de așa natură încât trebuie făcută. Nu contează dacă se trage sau nu”, a mai adăugat bărbatul.
Compasiune și tandrețe
La doar o oră după ce soldatul rănit a fost adus la clinica de traumatologie, el a fost transportat la spital. În cele din urmă, militarul a supraviețuit.
Înapoi la centrul lor de traumatologie. Echipa centrului se referă la ei înșiși ca la o mașină sau, după cum spune Ruslan, „un mecanism de rotire”. Însă munca lor nu este pur mecanică, există și compasiune și tandrețe atunci când își tratează pacienții.
Pe front au sosit mii de recruți ruși, slabi pregătiți și care se confruntă cu pierderi grele. Există rapoarte conform cărora rușii nu au elemente de bază, precum pansamentele, pentru tratarea militarilor răniți.
Nici Moscova, nici Kievul nu au dezvăluit cifre ale victimelor, însă SUA, utilizând imagini din satelit și alte surse, estimează că ambele părți au înregistrat peste 100.000 de soldați morți sau răniți.
Fiind întrebată despre bărbatul a cărui viață a salvat-o, Olivia a afirmat: „Tratez fiecare pacient cu căldură și îi transmit măcar o bucată din ea. O mică bucată din căldura mea, din sufletul meu, ca să nu fie atât de îngrijorat. Pentru a-i ușura puțin starea”, a mai adăugat aceasta.
„Mă gândesc mereu la momente de pace. Știu că acest război se va sfârși în curând și ne vom întoarce cu toții la viețile noastre, la familiile noastre, la locurile noastre de muncă. Nu vreau să mă concentrez pe război”, a mai adăugat ea.
Ei au tratat oameni din Bucea, Irpin și Bahmut. Olia și Valeria își amintesc că au transportat soldați morți sau răniți prin păduri pentru a le oferi tratament în primele zile haotice ale războiului.
„Este probabil imposibil să te obișnuiești”, spune Olia. „Este foarte greu să vezi luptători răniți, grav răniți, au fost mulți în locuri precum Bucea și Irpin - orașe distruse. Este imposibil să descrii prin cuvinte”.
Se încarcă comentariile...
