Interviu Conf. dr. Viorica Rădoi, medic primar genetică medicală: „Prin testare genetică, tumora își dezvăluie punctele slabe, pe care noi le țintim cu tratamentul. Și asta înseamnă medicină personalizată“

Testarea genetică poate confirma dacă o persoană este purtătoarea unor variante genetice care cresc riscul apariției cancerului. De asemenea, anumite teste moleculare și genetice ajută la stabilirea unui tratament oncologic țintit. Conf. dr. Viorica Rădoi, medic primar genetică medicală, șefa Departamentului de Genetică Medicală SANADOR a explicat pentru „Weekend Adevărul“ când sunt recomandate astfel de testări și cum sunt interpretate rezultatele.

Testarea genetică este importantă într-un tratament personalizat. FOTO: SANADOR

„Weekend Adevărul“: Ce sunt testele genetice pentru cancer?

Dr. Viorica Rădoi: Testele genetice pentru cancer reprezintă o unealtă extraordinar de importantă în îngrijirea personalizată a pacientului oncologic sau a rudelor acestuia. Există mai multe tipuri de teste genetice care pot fi efectuate. Unele sunt așa numitele teste germline, care pot evidenția prezența unei variante patogene cu care pacientul s-a născut și această variantă îl predispune în a dezvolta diferite forme de cancer pe parcursul vieții. Sigur, nu e obligatoriu să le facă, dar are o predispoziție, un risc mai mare decât în populația generală să facă aceste forme de cancer. Un astfel de rezultat este util și pentru familie, pentru că există și rude care pot avea aceeași variantă. De asemenea, există testele somatice, realizate direct din țesutul tumoral, care sunt extrem de importante în prezent pentru că analizează genomul tumoral și ne oferă informații despre materialul genetic al tumorii. Ce înseamnă asta? Că practic tumora își dezvăluie punctele slabe, pe care noi le țintim cu tratamentul. Și asta înseamnă medicină personalizată.

În ce situații este recomandată testarea genetică pentru cancer?

În general, în două situații mari. Dacă avem un pacient oncologic care are deja confirmat diagnosticul de cancer, testarea genetică face parte din planul lui de îngrijire clasic și putem să facem testare genetică din țesutul tumoral parafinat de cele mai multe ori după ce s-a extirpat tumora sau din biopsie dacă nu s-a putut face extirparea chirurgicală. Sunt diferite tipuri de teste pentru diferite forme de cancer, teste companion pentru diferite terapii. Adică, dacă dispunem de tratamente țintite, este firesc să testăm ca să aflăm dacă există ținta respectivă. A doua situație de care vorbeam, putem să facem testare genetică și unor persoane care nu sunt diagnosticate cu cancer, dar care au în familie mai multe rude afectate cu diferite forme de tipuri de cancere, la vârste foarte tinere și nu numai. Lucrurile astea pot sugera prezența unei predispoziții înnăscute și atunci persoana respectivă vrea să știe dacă ea are un risc mai mare decât populația generală, pentru că fiecare dintre noi putem face cancer, chiar dacă nu avem variante anormale în genele care conferă predispoziție. Unii au un risc mai mare, conferit de prezența în ADN-ul lor a acestor variante patogene.

Pentru ce tipuri de cancer se pot face teste genetice

Care sunt tipurile de cancer pentru care se recomandă testele genetice?

În prezent sunt mai multe tipuri de cancere pentru care sunt utile testele genetice. Dacă e să dăm câteva exemple, m-aș opri la cele care sunt incluse în Programul Național de Oncologie. Eu sunt foarte bucuroasă că există acest program în România. Sigur, nu este perfect, dar este perfectibil și lucrurile merg în direcția cea bună. Dacă ne referim la testele genetice pentru tumorile solide, avem teste genetice pentru cancerul de sân, cancerul de ovar, cancerul de colon, cancerul pulmonar. Deci sunt mai multe localizări care pot fi țintite cu testele acestea și pentru care dispunem de terapii personalizate.

În ce constă un astfel de test genetic? Cum se face recoltarea?

Dacă vorbim despre testele care încearcă să identifice o predispoziție înnăscută, putem recolta sânge sau salivă și extragem materialul genetic din limfocite de cele mai multe ori și de acolo facem testele respective. Dacă vorbim despre testele somatice, cele mai folosite sunt cele din țesut parafinat. Asta înseamnă că proba, fie tumora care a fost extirpată, fie biopsia, trebuie să ajungă la laboratorul de anatomie patologică. Practic, toate testele acestea se fac în echipă, noi și anatomia patologică sau anatomia patologică și noi ulterior. Ajunge acolo proba, se parafinează, apoi tot colegii anatomopatologi evaluează conținutul de celule tumorale, e foarte important să ne ofere spre testare din zona care pare a fi cu cea mai mare încărcătură tumorală, ca să nu riscăm să dăm rezultate fals pozitive. Apoi, proba ajunge la noi în laborator, unde se face extracția ADN-ului, prin metode specifice țesutului parafinat și ulterior testarea genetică propriu-zisă.

Interpretarea rezultatelor

Cum sunt interpretate rezultatele unui test genetic?

Aici este cel mai greu punct. Sigur, nu o să putem intra în foarte multe detalii. Practic, testele genetice se pot face, doar că rezultatele pe care le obținem sau cantitatea de date pe care o obținem poate să fie de cele mai multe ori foarte mare. Și atunci intervine rolul nostru ca medici geneticieni împreună cu colegii biologi care fac tehnica propriu-zisă de laborator. Împreună încercăm să interpretăm aceste variante în context clinic.

Conf. dr. Viorica Rădoi, șefa Departamentului de Genetică Medicală SANADOR

De cele mai multe ori, fenotipul, adică trăsăturile pacientului, sau fenotipul tumoral fac diferența și avem nevoie de toate datele clinice pentru o interpretare corectă. Folosim criterii și ghiduri validate internațional, cele mai multe dintre ele. În România nu avem astfel de ghiduri, folosim ghidurile europene, dar în special cele americane, ale societăților de genetică și cele de patologie moleculară. Sunt criterii clare, pe care le folosim și noi și orice laborator de testare genetică ar trebui să folosească aceste criterii. Lucrurile sunt și mai complicate când obținem variante despre care nu știm exact ce să spunem, acele variante cu semnificație clinică incertă sau necunoscută. Ele nu pot fi folosite nici să iei o decizie terapeutică, nu poți da un tratament pe baza unei variante clasificate astfel, nu poți să spui familiei că testăm și alte rude aflate la risc pentru că nu știm. Și atunci, pentru astfel de variante, recomandăm o reinterpretare la 6–12 luni. Cea mai mare provocare aș zice că stă în interpretarea acestor rezultate obținute prin tehnici de analiză extrem de sofisticate, dar factorul uman este foarte important.

Dacă rezultatele arată că persoana testată moștenește o variantă genetică asociată cu cancerul, ce recomandări faceți în continuare?

Dacă identificăm la un test genetic de predispoziție o astfel de variantă, rezultatul trebuie să ajungă la medicul genetician și medicul face un plan complet. Să vă dau un exemplu. Colegii de alte specialități sigur că îngrijesc pacientul din punctul de vedere al specialității pe care o au, dar într-o astfel de situație, dacă pacientul are o variantă patogenă, se poate asocia cu mai multe localizări, în funcție de gena identificată. Exemplul cel mai cunoscut vizează genele BRCA1 și 2 pentru cancerul de sân și de ovar. Prezența unei variante patogene se poate asocia cu risc de cancer de sân, de ovar, de pancreas, de prostată, de melanom. Și atunci, ce facem? Trasăm un plan, în funcție și de vârsta persoanei testate, pentru a monitoriza aceste posibile localizări. Sigur că nu o să putem să împiedicăm dezvoltarea unui cancer, dar, prin măsurile de monitorizare pe care le recomandăm, care trebuie efectuate cu regularitatea prevăzută în ghiduri, putem obține un diagnostic precoce. Aici apare diferența: depistăm o formă precoce de boală și asta poate să însemne șanse crescute de vindecare.

Măsuri preventive

Care sunt măsurile preventive în cazul unui rezultat pozitiv?

Dacă vorbim de prevenție, trebuie să ne adaptăm, să ne modificăm, să ne corectăm stilul de viață. Factorii de risc pentru diferite tipuri de cancere sunt în mare măsură superpozabili: obezitate, fumat, consum de alcool, sedentarism, lucrurile astea predispun la diferite forme de cancer. Și atunci, dacă noi știm că avem un risc mai mare decât ceilalți, putem să ne lăsăm de fumat, să slăbim, să facem mai multă mișcare. Chiar contează! Sigur, asta nu ne asigură o profilaxie de 100%, dar factorii de mediu sunt foarte importanți și pe ei chiar putem să-i modificăm. Nu avem cum să modificăm factorii genetici și atunci ne axăm pe partea care transformă predispoziția în boală, adică pe acești factori de mediu. De asemenea, este important să recomandăm pacientului un plan pentru efectuarea testelor de screening pentru diferite localizări și să le alegem pe cele care sunt relevante în cazul pacienților noștri. Și aici iarăși o să vin cu un exemplu ușor de înțeles. Dacă avem o variantă patogenă într-una din genele BRCA, înseamnă că avem o predispoziție pentru cancerul de sân. Orice femeie, indiferent de istoric, ar trebui să înceapă să facă mamografie la 40 de ani. Dacă avem o variantă patogenă, BRCA1 sau 2, coborâm vârsta mamografiei la 25 de ani.

E important să știm că trebuie să facem mamografie sau RMN mamar, să nu rămânem doar la stadiul de a efectua ecografii, pentru că ecografia ajută, dar nu este o metodă de screening pentru o astfel de pacientă. Sunt doar câteva situații în care ea este recomandată: dacă pacientele au sânul mai dens, au contraindicații de mamografie și de RMN, suferă de claustrofobie, atunci sigur că putem apela și la ecografie, dar ca măsură ajutătoare. Vârsta pentru colonoscopie în populația generală este de 45 de ani, pentru că, din păcate, a crescut numărul de cazuri la persoane foarte tinere cu cancer de colon. Dacă ești purtătorul unei variante genetice patogene care predispune la cancer de colon, atunci sigur că vei face colonoscopie mai devreme. Practic, informația asta înseamnă putere în sensul că, da, pot să încerc să modific stilul de viață, să nu ajut la transformarea predispoziției în boală și, în cazul cel mai nefericit în care capăt un cancer, să-l depistez precoce. Și atunci există tratamentele corespunzătoare care mă ajută să mă vindec de cele mai multe ori.

Testarea genetică și prevenția în familie

Ce impact are un rezultat pozitiv asupra rudelor persoanei testate?

Are un impact foarte mare și nu numai asupra rudelor, chiar și asupra persoanei afectate. Să vă spun de ce. De exemplu, avem pacienți cu cancer de colon și poate au o vârstă mai înaintată, 50–60 de ani și se ridică suspiciunea unui sindrom Lynch, care este una dintre cele mai frecvente forme de cancer ereditar, cancer de colon non-polipozic ereditar. Poate pentru pacienții respectivi nu schimbă foarte tare tratamentul dacă noi depistăm că de fapt au un sindrom ereditar, dar ei doresc să se testeze pentru familie, pentru copii, pentru nepoți. Și asta se vede în familie, e important. Eu zic că dincolo de stresul inerent, trebuie să vadă partea plină a paharului, pentru că dacă noi depistăm că și alte persoane sunt la risc, atunci putem să le ajutăm. Cred că e mai bine decât să te ia prin surprindere un diagnostic de cancer într-o formă avansată.

Este posibil ca rezultatul unui test genetic să fie incert?

Da, din păcate, și asta este o mare provocare. Poate să fie incert și dacă vorbim despre testarea germline, cea care ne oferă informații despre predispoziția ereditară. Indiferent dacă este o testare germline sau somatică, pe baza unui rezultat incert nu putem să luăm nicio decizie terapeutică. Practic, o astfel de variantă cu semnificație clinică incertă nici nu o luăm în calcul în planul de îngrijire al pacientului. Ea necesită reinterpretare, pentru că în genetică se adună informații cu o rapiditate extrem de mare. Într-o astfel de situație nu mai facem încă o dată testul pentru pacient, ci căutăm din nou acea variantă în bazele de date, în literatură, poate găsim alți pacienți cu aceeași variantă. Căutăm ce a apărut nou de la interpretarea anterioară, astfel încât să vedem dacă o variantă cu semnificație clinică incertă o putem duce într-o zonă albă sau neagră, fie benignă, adică fără niciun fel de consecință, fie patogenă, cu posibile consecințe asupra stării de sănătate a pacientului.

În genetică se adună informații cu o rapiditate extrem de mare. FOTO: SANADOR

Sunt destul de frecvente astfel de situații, pentru că tehnicile noi de diagnostic sunt extrem de eficiente, comprehensive, poți să testezi mai multe gene în același timp, le citești literă cu literă și poți găsi numeroase variante. Important e să știi ce să faci cu ele, când te ajută, când nu te ajută. Nu înseamnă că cineva a greșit sau că este o limitare a laboratorului, ci e limita cunoștințelor de care dispunem la un moment dat.

Cum ajută testele genetice la stabilirea planului unui plan oncologic țintit?

Testarea genetică ajută foarte mult și asta se vede în Programul Național de Oncologie. Sunt teste care se fac în același timp, altele seriat, ca să poți să asiguri pacientului acces la terapiile existente. Poți schimba tratamente, testele genetice îți pot oferi informații despre o posibilă rezistență și aici, de exemplu, putem vorbi despre biopsia lichidă. Un test care analizează ADN-ul tumoral, dar se recoltează o probă de sânge. Pare ciudat, dar de fapt analizează tot ADN-ul tumoral, deci nu ADN-ul pacientului, și o astfel de testare este prevăzută în planul de cancer pentru cancerul de plămân. Sunt testele inițiale care stabilesc o linie terapeutică sub care pacientul poate să evolueze bine sau la un moment dat să nu mai răspundă la tratament, să pară că are o recădere a bolii și atunci se recoltează o probă de sânge și căutăm în sângele pacientului ADN-ul tumoral și vedem posibile mutații de rezistență. Lucrurile acestea sunt extrem de utile. Facem biopsie lichidă și putem să vedem o posibilă recădere cu până la 7–9 luni înainte de apariția semnelor imagistice. Gândiți-vă cât de mult înseamnă asta pentru un pacient oncologic. Deci testarea genetică chiar face diferența, contează foarte mult!