Bunătăţi care ne încing simţurile

Unele ingrediente culinare pot trezi pasiuni dincolo de plăcerea de a mânca.

O masă gustoasă dărâmă barierele dintre oameni şi, de aceea, însoţeşte întâlnirile romantice, dar şi pe cele de afaceri. Puţine sunt însă studiile care au măsurat efectele alimentelor asupra dorinţei sexuale. O cercetare a Universităţii din Guelph, Canada, a arătat că nucşoara, cuişoarele, usturoiul şi ghimbirul stimulează comportamentul sexual. De altfel, alimentele moderat condimentate sunt recunoscute ca stimulenţi în acest domeniu.

Condimentele încălzesc corpul

Este dovedit că ginsengul şi şofranul ajută libidoul, atât la bărbaţi, cât şi la femei, prin creşterea producţiei de testosteron, hormonul sexual masculin. Praful de chilli sau ardeiul iute încing atmosfera prin dilatarea vaselor sangvine şi prin încălzirea întregului corp.

Condimentele joacă un rol important în creşterea li­bi­doului şi prin faptul că ne solicită plăcut simţul olfactiv. Dar alimentele sunt considerate afrodiziace nu doar datorită aromei, ci şi formei, texturii sau culorii, pentru că o masă gustoasă trebuie să fie şi aspectuoasă. De exemplu, bărbaţii se simt mai atraşi de o femeie care poartă roşu la o întâlnire, arată un studiu realizat la Universitatea din Rochester, SUA. Preferinţa pentru această culoare explică parţial şi rolul afrodiziac atribuit căpşunilor. În plus, consumul de căpşuni, ca şi cel de ţelină, duce la sinteza de feromoni, substanţe controversate care ne-ar face mai dezirabili.

Printre primele alimente pe care le asociem cu senzualitatea se numără ciocolata.  „Conţine feniletilamină, substanţă care stimulează secreţia de serotonină şi de endorfine în creier, neurotransmiţătorii stării de bine", explică medicul nutriţionist Adrian Copcea din Cluj-Napoca. Boabele arborelui de cacao sunt o sursă importantă de magneziu, mineral care favorizază sinteza de testosteron. Pentru cât mai multe efecte benefice, alege ciocolata amăruie, cu peste 70% cacao.

Stridiile, stimulente cu „acte în regulă"

Motivul pentru care stridiile sunt recunoscute ca afrodiziace este acela că sunt bogate în zinc. Zincul este unul dintre mineralele cele mai importante pentru stimularea libidoului, prin faptul că blochează transformarea testosteronului în estrogen. Alte surse de zinc sunt migdalele, dovleacul (mai ales seminţele de dovleac), usturoiul, spanacul, peştele. Un mineral important pentru sexualitate este şi seleniul, pe care îl găsim în ouă şi în carnea roşie.

Trufele, o specie rară şi foar­te scumpă de ciuperci, sunt considerate afrodiziace puternice. Un alt stimulent miraculos este sparanghelul. El conţine folaţi, precursor al histaminei, iar după cum spune dr. Oz, celebrul medic american, „dacă nu e histamină, nu e nici orgasm". De asemenea, anghinarea şi avocado cresc apetitul sexual.

Ce ajută inima ajută şi potenţa

Dacă dorinţa sexuală ţine de psihic, erecţia depinde mai ales de buna funcţionare a vaselor de sânge de la nivelul penisului. Ateroscleroza acţionează şi în acest teritoriu, nu doar în inimă şi în creier. Mai mult, studiile au arătat că apariţia disfuncţiei sexuale la bărbaţii sănătoşi, cu vârste între 40 şi 69 de ani, poate fi un prim semn de boală cardiovasculară. Aceşti bărbaţi trebuie să-şi facă analize, pentru că riscă să sufere un infarct miocardic în următorii 3-5 ani.

Ca şi bolile cardiovasculare, disfuncţia erectilă de cauze aterosclerotice poate fi prevenită printr-o alimentaţie sănătoasă şi prin mişcare. Iar alimentele recomandate sunt aceleaşi care protejează şi inima: peşte (bogat în acizi graşi esenţiali Omega 3, care cresc nivelul de colesterol „bun"), fructe şi legume (bogate în antioxidanţi, ce repară defectele celulare şi menţin organismul tânăr), orez brun şi cereale integrale (surse de fibre, care scad absorbţia colesterolului „rău"), ulei de măsline extravirgin şi seminţe, bogate în grăsimi nesaturate, sănătoase. În plus, alimentele oleaginoase conţin vitamina E, supranumită şi vitamina fertilităţii.

„Vitaminele, mineralele, aminoacizii şi alte principii bioactive care se găsesc în legume, fructe, în cerealele integrale şi în carnea slabă joacă un rol major în reglarea şi în menţinerea activităţii hormonale, în sinteza hormonilor şi în sănătatea glandelor endocrine sexuale", completează Livia Nena, biolog nutriţionist la Bio Nutriliv din Bucureşti.

"Nu există dragoste mai sinceră decât dragostea pentru mâncare.''
George Bernard Shaw dramaturg

Nutriţionistul răspunde: Murăturile cele mai sănătoase, în saramură

Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi
Director al Institutului de Cercetări Alimentare Bucureşti

Există ideea preconcepută conform căreia murăturile includ atât legumele conservate în oţet, cât pe cele în sare. Gogoşarii, castraveţii sau alte legume păstrate pe timp de iarnă în oţet nu sunt murături. Specialiştii atrag atenţia că  acestea sunt de fapt conserve. Valoarea nutriţională a legumelor conservate în oţet nu este aceeaşi cu cea a murăturilor în sare, care nu sunt tratate termic şi care au o microfloră probiotică vie. Murăturile îmbunătăţesc digestia, stimulează detoxifierea şi întăresc sistemul imunitar, în timp ce conservele în oţet pot irita sistemul gastrointestinal în cazul  unor persoane.

„Cele în oţet trebuie evitate, pentru că de obicei nu sunt făcute cu oţet de calitate", spune prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului Naţional de Cercetări Alimentare, din Bucureşti. El oferă, totuşi, o soluţie persoanelor care preferă conservele. La prepararea acestora este indicată utilizarea oţetului natural de fermentaţie, obţinut din vin şi nu prin diluarea acidului acetic. Gospodinele ar trebui să aibă grijă şi la cantitatea de sare folosită. Profesorul Mencinicopschi precizează că este nevoie de 10 până la 30 de grame de sare brută neiodată la un litru de apă.

Varza murată protejează ficatul

Perfectă pentru acompanierea mâncărurilor greu digerabile, varza murată este un aliment probiotic şi hepatoprotector, care conţine compuşi anticancerigeni. Totodată, este plină de antioxidanţi precum vitaminele A, C, E  şi zincul. Aceeaşi metodă de murare, cu sare brută şi neiodată artificial, este recomandată şi în cazul castraveţilor. Este de preferat să utilizaţi castraveciori cultivaţi cât mai natural, fără îngrăşăminte chimice. Aceste murături au un conţinut caloric scăzut şi o încărcătură glicemică mică.

Atenţie la hipertensiune şi la probleme renale!

Suferinzii de hipertensiune arterială trebuie să fie precauţi în ceea ce priveşte consumul de murături. Ei le vor consuma după ce le-au clătit pentru a îndepărta din sare şi în cantităţi mici, recomandă profesorul Mencinicopschi. Acelaşi sfat este valabil şi pentru persoanele cu probleme renale, murăturile în saramură conţinând cantităţi mari de sodiu. Profesorul Mencinicopschi atrage atenţia şi asupra recipientului în care sunt puse legumele: „Sunt recomandate borcanele de sticlă sau recipientele din stejar. Adevăratele murături, cele rădăuţene, se fac în butoaie de stejar care sunt ţinute în apă, unde temperatura şi umiditatea sunt constante".