Traume psihologice provocate de comportamentul incorect al părinţilor
0Creşterea unui copil este pe cât de importantă, pe atât de complexă. Fără să realizeze, părinţii pot provoca prin comportament un dezechilibru emoţional copiilor, traumele urmărindu-i inclusiv în viaţa de adult.
Pentru cele mai multe probleme psihologice ale copiilor, motivele sunt destul de simple: blocajele emoţionale din copilărie. Site-ul „Bright Side“ a găsit câteva trăsături specifice oamenilor ale căror vieţi au fost dirijate de comportamentul aparent obişnuit al părinţilor:
Anxietate, depresie şi lipsa independenţei
Părinţii au obiceiul de a pune sub microscop viaţa copiilor pentru a le asigura o cât mai bună protecţie. Totuşi, protejarea copiilor în exces poate duce la probleme psihologice. Dacă nu puteţi lua o decizie importantă fără a cere sfatul părinţilor, aţi fost probabil un astfel de copil.
Dependenţe nocive sau sporturi extreme
Dacă părinţii au tendinţa de a le spune copiilor cât de multe probleme le provoacă, aceştia vor concluziona că lumea ar fi mai bună fără ei. Drept urmare, copilul devine un adult care subconştient găseşte modalităţi de autodistrugere: alcool, tutun, droguri sau sporturi extreme.
Lipsa odihnei şi a relaxării
„Fii serios!“, „Opreşte-te aici!“, „Nu fi atât de copil!“. Aceste fraze vor crea un adult foarte serios, dar care nu este niciodată complet relaxat, nu înţelege copiii şi urăşte persoanele imature din jurul lui.
Lipsa stimei de sine
Părinţii care îşi compară copilul cu alţi copii „mai buni“, îl vor transforma într-un adolescent autocritic, iar mai apoi într-un adult cu un complex de inferioritate. Întotdeauna vor fi nemulţumiţi de ceea ce obţin, urându-se pentru că nu pot mai mult.
Probleme cu încrederea în cei din jur
Sfaturile părinteşti de a nu avea încredere în nimeni vor conduce la percepţia unei lumi ostile, plină de capcane. Aceşti copii vor deveni nişte adulţi cu probleme serioase de încredere în cei din jur.
Căutarea unui partener care să îşi asume rolul unui părinte
„Eşti prea mic pentru asta!“, se întâmplă să audă unii copii deseori. Acest copil probabil va rămâne „prea mic“ pentru totdeauna, fiind dependent şi având în permanenţă nevoie de un partener care să joace rolul de părinte.
Lipsa iniţiativelor şi a propriilor păreri
Dacă părinţii folosesc adesea expresii precum: „Nu face pe inteligentul cu mine!“ sau „Nu mai visa cu ochii deschişi!“, copilul nu va avea niciodată propria părere, iniţiativă sau calităţi de conducere. Ca adult, probabil îşi va îneca ambiţiile în alcool sau „distracţie“.
Închiderea în sine
Lipsa emoţiilor şi a sensibilităţii la părinţi nu poate fi ignorată de subconştientul copilului lor. Când i se spune frecvent să nu mai plângă, copilul se va închide în el. Emoţiile suprimate se pot transforma în probleme psihosomatice.
Sentimente de vinovăţie
„Ne-am refuzat totul ca să vă oferim o educaţie!“ - sentimentul de vinovăţie nemeritată poate copleşi un copil. Acelaşi lucru este valabil şi pentru reproşurile constante cu privire la note pe care le obţin - copilul este în stres constant.
Lipsa independenţei, imaturitate şi iresponsabilitate
Există un tip special de părinte paranoic care nu permite copiilor să facă nimic. „Nu atinge pisica, o să te zgârie!“ sau „Nu te aşeza pe margine!“. Aceste mesaje îi fac pe un copii să se teamă să ia propriile decizii.