Iubirea de sine este esenţială pentru o viaţă împlinită. Soluţii de aplicat zi de zi

0
0
valoarea de sine

Iubirea de sine este un termen pe care îl întâlnim din ce în ce mai des în conversaţiile noastre zilnice. Între „Trebuie să te iubeşti mai mult” şi „Nu poţi iubi pe altcineva dacă nu te iubeşti pe tine în primul rând” apare întrebarea „Oare cum să te iubeşti pe tine?”

Devine dificil să descrii cuiva cum să  facă acest lucru, să încerci să oferi oamenilor sugestii despre modalităţi de a trăi o viaţă mai împlinită, de a avea mai multă încredere, de a avea mai mult succes sau chiar de a simţi altceva decât ceea ce simt. Aşadar, despre ce este vorba?

Valoarea personală

Pentru a învăţa cum să te iubeşti pe tine, este necesar să îţi accepţi, pentru început, valoarea personală. Toţi o avem şi reprezintă ceea ce eşti, încă din clipa concepţiei, un dat ce nu se schimbă niciodată: o fiinţă sacră care merită să iubească şi să fie iubită, unică, individuală şi înzestrată cu numeroase talente.

Valoarea personală nu-ţi poate fi luată, ea e mereu prezentă, dar pentru mulţi oameni, se află ascunsă în spatele unor ziduri protectoare. Niciun comportament nu te poate face să însemni mai mult sau mai puţin ca persoană.

De aceea este important să separăm persoana de comportament, în sensul de a o vedea şi înţelege dincolo de acţiuni punctuale, uneori nedorite. Cu toţii suntem mult mai mult decât comportamentele noastre.

Stima de sine

Când persoana începe să vadă dincolo de comportamentul propriu, intervine stima de sine, ca protecţie faţă de posibilitatea de a nu fi iubit şi preţuit pentru ceea ce eşti. Stima de sine este un paravan, un scut pe care-l construieşti în jurul eului adevărat pentru a supravieţui fie în sistemul social din care faci parte, fie în anumite relaţii.

Cu cât sunt mai mari ameninţările la adresa exprimării valorii tale personale, cu atât e mai scăzută stima de sine şi cu atât sunt mai puternice mecanismele tale de protecţie. Stima de sine reprezintă libertatea cu care îndrăzneşti să te dezvălui altora. Stima de sine are două dimensiuni centrale: sentimentul de a fi demn de iubire şi sentimentul de a fi capabil.

Nevroza majoră din societatea occidentală este dependenţa: dependenţa de performanţă (şcolară, socială, profesională sau sexuală), dependenţa de a fi preţuiţi, iubiţi, acceptaţi, lăudaţi şi confirmaţi de alţii şi dependenţa de succes. De unde vine această dependenţă? Răspunsul constă în principal în tipul de iubire şi afecţiune primit la început de familie, iar mai târziu, la şcoală. Condiţionat sau necondiţionat.

Relaţiile pe care un copil le are cu adulţii importanţi din viaţa lui sunt oglinda copilului şi stabilesc ce fel de imagine de sine se formează în mintea sa. Cum părinţii şi alţi adulţi îţi servesc drept oglinzi în copilărie, dacă ai trăit predominant experienţe de căldură fizică şi afectivă, confirmare, laude, încurajare, sprijin, tandreţe, joc şi înţelegere, acum ai un nivel ridicat al stimei de sine.

Dacă pe de altă parte, ai trăit adesea absenţa afecţiunii sau îngrijiri lipsite de căldură, ridiculizare, critici, abuz fizic sau ai fost expus la tăceri ostile şi la etichete descurajatoare, acum ai o imagine inferioară despre propria persoană.

Iubirea de sine este o alegere

Iubirea de sine nu este pur şi simplu o stare de a te simţi bine. Iubirea de sine este o acţiune şi o alegere. Este un mod de a relaţiona cu tine însuţi, care presupune să fii înţelegător faţă greşelile tale, să înţelegi pierderile tale şi să poţi comunica eficient cu tine despre viaţă fără să te judeci sau să te pedepseşti cu asprime.

Cercetările au arătat că învăţarea iubirii de sine este asociată cu mai puţină anxietate şi depresie, reducerea stresului din viaţa ta, o perspectivă generală mai optimistă asupra vieţii şi o mai bună aderare la schimbările către un comportament sănătos.

Pe scurt, să înveţi cum să te iubeşti pe tine începe cu modul în care te priveşti şi te tratezi. Spre deosebire de narcisism, egoism sau ego, iubirea de sine presupune să ai o relaţie sănătoasă cu tine însuţi şi să îţi îmbrăţişezi sinele deplin, incluzând punctele tale forte şi punctele slabe, triumfurile şi provocările, succesele şi greşelile.

Iubirea de sine implică un concept despre sine sănătos şi stabil, care se bazează pe propriile idei, observaţii şi valori, mai degrabă decât pe opiniile şi judecăţile altora. Cum nu este neapărat înnăscută, ea poate fi învăţată. Iată câteva sfaturi utile despre cum să te iubeşti pe tine:

Egoismul sănătos

Încă de la o vârstă fragedă suntem învăţaţi că egoismul este rău: când suntem copii suntem încurajaţi (pe bună dreptate) să ne împărţim jucăriile cu prietenii şi fraţii, să nu fim lacomi şi să fim buni cu cei care nu sunt la fel de norocoşi ca noi. Părinţii, societatea şi unele religii ne condiţionează să vedem egoismul ca pe o calitate total negativă. Cu toate acestea, adevărul este că, în circumstanţele potrivite, a fi egoist nu este doar o reacţie perfect normală şi adecvată, ci este, de asemenea, crucială pentru a-ţi menţine propria fericire şi simţul valorii de sine în care sunt prioritizate propriile nevoi.

Uneori, egoismul nu este doar un lucru „bun”, ci vă poate motiva să întreprindeţi acţiuni pozitive pentru a remedia situaţiile rele. Un astfel de egoism sănătos nu este un lucru rău, ci o virtute vitală care îţi permite să fii bun cu ceilalţi pentru că ai fost bun pentru tine mai întâi. Ca fiinţe umane, nu posedăm energie nelimitată. Cu toţii trebuie să ne luăm timp pentru noi, să ne oprim din ceea ce facem şi să ne realimentăm cu energie. A spune „nu”, ocazional, nu este egoism, ci o recunoaştere a faptului că meritaţi nişte pauze la fel de mult ca oricine altcineva.

Egoismul sănătos este esenţial pentru a ne permite să recunoaştem şi să evităm situaţiile în care suntem trataţi nedrept, exploataţi sau chiar abuzaţi. Un prim exemplu în acest sens ar fi în contextul anumitor relaţii „toxice” în care cererile altuia sunt plasate cu totul deasupra propriilor nevoi rezonabile.

În astfel de cazuri, recunoaşterea faptului că o relaţie sau o dinamică familială este dăunătoare din punct de vedere emoţional sau chiar fizic şi luarea de măsuri pentru a vă păstra propria fericire este un pas pozitiv.

Aşadar, dacă vrei să înveţi cum să te iubeşti pe tine, stabileşte limite, fă-ţi timp pentru tine, iubeşte-te suficient pentru a lua decizia corectă pentru tine, nu pentru nimeni altcineva. Iubirea de sine este o acţiune continuă, un proces continuu, o alegere continuă. Ar trebui să investeşti în mod constant în tine lucrând la realizarea unor lucruri care promovează iubirea de sine.

Confruntarea criticului interior

Dialogul tău interior constituie baza relaţiei tale cu tine însuţi. La fel ca mulţi oameni, este posibil să ai un critic interior foarte puternic, care te subminează în mod constant şi îţi pune la îndoială deciziile şi, în acelaşi timp, îţi evidenţiază defectele şi greşelile. Acest „critic interior” poate otrăvi relaţia cu tine şi are un impact semnificativ asupra capacităţii tale de a te iubi.

Dacă vrei să înveţi cum să te iubeşti pe tine, nu repeta gânduri autocritice sau negative. În schimb, întrerupe-ţi criticul atunci când îl prinzi în flagrant. Îndepărtează-ţi atenţia de la aceste gânduri şi redirecţioneaz-o către o perspectivă diferită, mai blândă şi mai utilă.

Adu-ţi întreaga atenţie şi conştientizare asupra unui aspect al experienţei tale actuale: unde te afli, ce faci, vezi sau ce senzaţii observi în corpul tău. După ce devenim mai conştienţi de gândurile noastre autocritice, următorul pas este să începem să le provocăm şi să le schimbăm. Când apare un gând negativ, iată câteva întrebări pe care ţi le poţi pune pentru a schimba vocea criticului cu una a compasiunii:

Chiar este adevărat? Ar putea fi aceasta mai degrabă o opinie decât un fapt? Ce dovezi am că acest lucru nu este adevărat? Ce ar spune altcineva despre această situaţie? Ce i-aş spune unui prieten apropiat în această situaţie? Aceste întrebări te pot ajuta să îţi provoci gândurile negative şi să dezvolţi gânduri mai blânde şi mai prietenoase despre tine.

Rolul atenţiei şi ascultării

A te asculta poate însemna două lucruri. În primul rând, atenţia la modul în care vorbeşti intern cu tine este crucială pentru a învăţa să cultivi un sentiment intim de iubire de sine.

Continuarea articolului, aici

Viață de cuplu


Ultimele știri
Cele mai citite