Umorul acid de peste Prut

Basarabenii sunt în centrul propriilor poante şi bancuri, cu defecte şi calităţi pe care şi le asumă şi le împărtăşesc oricui vrea să audă. Umorul moldovenesc înseamnă mult mai mult decât bancuri. E o încercare originală de replasare, pe un făgaş normal, a unei vieţi marcate de privaţiuni.

Aruncaţi de istorie dintr‑o parte într-alta, românii de peste Prut şi-au îndrăcit umorul, l-au dus dincolo de ironie şi, curajoşi, l-au îndreptat către ei înşişi. Glumele au căpătat toate epitetele unei zone unde puţini se încumetă să păşească - sunt acide, negre, dure, fără perdea, dar în acelaşi timp familiare, de comunitate, unanim acceptate. Unicitatea hazului de dincolo de Prut constă într‑o combinaţie letală: istorisirea pătărăniilor, adică a întâmplărilor neprevăzute, este dublată de folosirea unui umor de limbaj.

Aşa iese de‑un pricol, de o glumă. Astfel că orice moldovean va avea întotdeauna în bagajul său colocvial replici mucalite. Ocupaţia rusească a lăsat urme şi în limba românilor de peste Prut, cele mai împrumutate cuvinte de duh provenind din argoul rusesc. Cuvinte originale care îşi aveau rostul lor într-o expresie haioasă au fost înlocuite de rusisme cu greutate, utilizate şi de tinerii de astăzi.

Se cred importanţi

Scriitorul ieşean Liviu Antonesei evidenţiază câteva dintre caracteristicile umorului de peste Prut. „Basarabenii au un umor foarte dur, cu multă autoironie, dar de o simplitate de geniu. Însă un popor care se autoironizează cu atâta tărie mai mult ca sigur că se socoteşte suficient de important pentru a fi subiectul unei glume. Un alt motiv pentru care sunt atât de acizi la adresa lor este că ei sunt siguri de identitatea pe care o au. Când îţi pui acid în cap, nu poţi să fii altfel. O altă cauză ar fi că sunt cei mai încercaţi dintre români, cu o bogată experienţă a multiculturalismului, şi asta chiar de pe vremea comunismului", îi descrie Liviu Antonesei. Un breviar al principalelor teme prezente în umorul basarabean conţine, ca ţinte dominante, familia, sărăcia, politica, ruşii, românii şi alte naţiuni.

La „Nănăşica“ îşi fac cumpărăturile gospodinele „bune“

Umorul de limbaj

Limba moldovenească e tot română, aşa că turiştii care merg peste Prut nu vor întâmpina greutăţi mari în a se înţelege cu basarabenii. Sunt însă anumite expresii, aşa cum se întâlnesc şi în provinciile istorice româneşti, care încurcă grozav călătorul şi îl pune într-o situaţie jenantă. Aici e de vină argoul, iar dacă vreun mucalit îşi simte interlocutorul străin slab de înger, va face tot posibilul să dea peste cap dialogul şi să obţină avantajul unei porţii bune de râs. De pildă, nu e recomandat un răspuns afirmativ la auzul întrebării „Uăi, tu şi vriei,pizdealî?", şi asta pentru că traducerea corectă ar fi „Vrei o bătaie soră cu moartea?" În funcţie de situaţie, „pizdealî" sau „pizdeţ" pot însemna atât o situaţie îmbucurătoare, cât şi sentimentul prinderii în corzi.

O altă expresie amuzantă a basarabenilor, referitoare la bikini, sună astfel: „chiloţi cu cari tai măliga". La fel, un bărbat care vorbeşte de „cobrî" sigur nu lansează o invitaţie la o plimbare romantică în grădina zoologică, ci aduce în discuţie o parte din organele sale genitale.Din combinarea umorului de limbaj cu cel de situaţie s-a născut o nouă specie de haz. Exemple sunt destule pe YouTube. Recent au făcut senzaţie câţiva tineri basarabeni care s-au delectat cu „morojonă", „îngheţată", în faţa unui mall. La fel, o doamnă mărturiseşte, naivă, că nu e nimic amuzant în termenul moldovenesc „puţ", dar că se prăpădeşte de râs când aude cuvântul „fântână", pentru că ea a învăţat de mică că „se dă cu var pe puţ".

Marketing basarabean

Micile afaceri din Chişinău înfloresc graţie denumirilor. Spre exemplu, „Nănăşica" vinde toate cele necesare pentru o „nevastă tânără" sau o „gospodină bună". Pe de altă parte, tinerii demonstrează că umorul n-are limite. Mulţi se adună vizavi de Liceul „Gheorghe Asachi" la bistroul „Noroc Volosatîi",un salut ironic de peste drum, ca dintr-o altă lume, adresat directorului acestei şcoli, Boris Volosatîi.

Farmacia „Hai noroc“, o denumire de pus la rană

De asemenea, în cartierul Poşta Veche te poţi opri pentru un păhărel de tărie la localul „La poarta Raiului", o tentaţie pentru cei care ţin morţiş să stea din timpul vieţii în pragul Edenului promis. Poanta este cu atât mai bună cu cât birtul este vecin cu Cimitirul „Sfântul Lazăr". Seria comică a denumirilor de localuri continuă cu mai neaoşul „E şi Be" (de la „Ia şi bea"), din sectorul Ciocana, acum închis, şi cu „Eli Pili", adică „Am mâncat şi am băut", care poate fi găsit şi astăzi în centrul Capitalei. Nu e mai prejos alimentara-frizerie „Manhătan".

Geografia gustului

Mai multe sunt localurile care au adoptat denumiri multiculturale, banale şi obişnuite, doar-doar turiştii să se simtă ca la ei acasă. Înşirăm aici câteva exemple inspirate de bucătăriile altor popoare. Din Italia: „La Roma", „San Remo", „Veneţia", „Florenţa", „Cafeneaua de Italia". Mirosuri greceşti răzbat de la „Cyprus Taverna", „Myconos", „Metaxa", „El Greco". Discret se prezintă şi un „London House", dar fără umorul britanic. Apoi exoticele „Beijing", „Marakesh" sau „Mei Garden".

Râs combinat cu tristeţe

Sandu Grecu, directorul Teatrului Municipal „Satiricus", spune că basarabenii râd şi la bine, şi la rău, însă ceea ce este mai trist e că râsul specific basarabenilor e însoţit de o notă de tristeţe care vine mai mult de la felul de a gândi al moldoveanului. „Eroul preferat al moldovenilor este rusul Vovka, şi nu Bulă. Intersecţia multor culturi în Moldova şi-a lăsat amprenta asupra felului nostru de a percepe umorul. Moldovenii reacţionează mai mult la umorul rusesc. Aproape jumătate din bancurile moldovenilor sunt, de fapt, traduceri din limba rusă", spune Sandu Grecu.

 „La Botul Calului“ au de toate, mai ales mâncare şi băutură

„În ultimii ani apare un fel de umor satiric, dovadă că naţiunea noastră se însănătoşeşte, creşte nivelul de cultură. Apare un umor mai fin, inteligent", adaugă Grecu. Umorul de până în anii '90, marcat de o gândire sovietizată, nu e acelaşi cu al tânărului care a văzut Europa. „Astăzi, când încep să-ţi depene peripeţiile cum a ajuns prin porumb în Italia, o povestesc cu atâta umor, că nu poţi rezista să nu râzi. Aş remarca şi cât de lucid şi ironic râd astăzi mulţi de nivelul lor de a gândi din perioada sovietică", mai spune regizorul Sandu Grecu.

Mitoş Micleuşanu, umorist: „Râdem cu poftă de noi înşine"

Mitoş Micleuşanu, de la Planeta Moldova, spune că moldovenii se pricep să facă haz de necaz. Grupul umoristic oferă astfel de mostre pe www.jurnaltv.md.

Are umorul moldovenesc un fel de definiţie?

Bineînţeles. Definiţia de bază este „Haz de necaz!" În rest este cât se poate de universal, despre omul prost (care se crede hâtru), omul hâtru (care face pe prostu'), despre sărăcie, bogăţie, căsnicie. Cu alte cuvinte, avem toate ingredientele, dar mai ales, ştim să râdem cu poftă de noi înşine. Până la urmă, umorul este cel mai bun calmant împotriva durerilor existenţiale. Chiar şi durerile de dinţi (a fost demonstrat de savanţii din Oklahoma) se potolesc după un banc proaspăt, cu poantă acidă.

Cine sunt personajele cel mai des ironizate?

Conducătorii. De când e lumea, conducătorii au fost fie idolatrizaţi, fie huiduiţi. Pe locul doi, probabil, se află cuplurile, adică bărbatul înşelat cu soţul amantei lui. Apoi vin poliţiştii, medicii (ginecologii în special) şi blondele, bineînţeles. Eu am o bănuială că bancurile cu blonde au fost inventate de şateni cuplaţi cu brunete. Pe principiul „vulpea şi strugurii!"   

Mitoş Micleuşanu 

Membrii familiei, bărbat, femeie, bunici, copii etc., cum apar în glumele moldovenilor?

Clasic. Bărbatul e păcălit de muiere. Muierea e păcălită de semafor. Bunicii... apropo, un banc la temă: Într-un parc, pe o bancă, un bătrân şi o bătrână se ţin de mâini şi se privesc drăgăstos. Un cuplu de tineri îi vede şi se minunează. Tânăra îi spune iubitului: „Uite, ce frumos! Cum de-a rezistat dragostea lor atât? Hai să-i întrebăm!" Tânărul este de acord, se apropie de bătrâni şi spune: „Vă rog să mă scuzaţi, am o întrebare la dumneavoastră, care este secretul armoniei în cuplu?" La care bătrânul răspunde: „Foarte simplu. Când soţia mea este nervoasă, eu tac. Şi invers. Eu tac când soţia mea este nervoasă".

Ruşii sau alte naţiuni ce loc au în poantele moldovenilor?

La noi se vehiculează în special bancuri cu „noii ruşi", adică ruşii îmbogăţiţi după '90, peste noapte, pe căi clasice, devalorizarea programată a rublei, apoi afaceri dubioase cu metale colorate, metale grele, mercur, plutoniu, arme. Iar printre cele mai celebre şi mai scurte bancuri cu „noii ruşi" este bancul cu un „rus nou" care s-a dus la pescuit şi a prins peştişorul de aur. L-a luat în palmă şi i-a spus: „Hai, peştişorule, spune, care sunt cele trei dorinţe ale tale?"

Dă-mi câteva exemple de umor de calitate moldovenesc, auzite sau trăite.

Un poliţai opreşte o maşină, cere actele la control şi se uită încruntat la şofer: „N-aţi observat acolo semnul pe care scrie 40 la oră?" „Am observat, să trăiţi!" Şi atunci de ce aţi mers cu 100 de euro mai repede?".

"La noi se vehiculează în special bancuri cu «noii ruşi», adică ruşii îmbogăţiţi după '90, peste noapte, pe căi clasice.''

Moldovenii sar de la plâns la râs

De ce râd moldovenii? Iată o întrebare la care umorul românesc cu greu poate găsi o replică la Chişinău. „Cea mai mare diferenţă dintre bancurile româneşti şi cele moldoveneşti este bancul-poveste. Noi n‑am trecut printr-o criză de bancuri cum a fost în România imediat după căderea regimului Ceauşescu. Societatea moldovenească va înghiţi cu uşurinţă mesajele lejere, necodificate. De exemplu, un Toma Caragiu n-ar fi avut priză aici. În schimb, Gheorghe Urschi umple sălile pentru că personajele lui sunt proştii societăţii cu care moldovenii se întâlnesc în fiecare zi", spune regizorul Igor Cobileanski.

Că tot veni vorba despre personaje, cineastul basarabean a precizat faptul că în acest moment nu există eroi comici autentici inspiraţi din societatea moldovenească. Însă potenţial există, în funcţie de anumite „culori" sociale: beţivii, ţăranii, blondele, poliţiştii, zilierii, gasterbaiterii (sau căpşunarii basarabeni), precum şi moldovenii îmbogăţiţi peste noapte. „Aici umorul de limbaj e în melanjul unor expresii româneşti cu cele ruseşti. Sau utilizarea conştientă a unor fraze ruseşti în descrierea unor situaţii. Aici sună haios adăugarea de sufixe româneşti pentru cuvintele ruseşti", mărturiseşte Cobileanski.

Moldovenii au o legătură specială cu „jinul“ bun, bătură care a devenit tema unor bancuri Foto: Tudor Iovu

Unu la unu, la feminin

Lucrurile se schimbă, însă, într-un dialog relaxat dintre femeile bucureştence şi cele basarabene. Şi asta pentru că, în comparaţie cu bucureştencele, femeile moldovence au un limbaj mai curat. „Într-un schimb de replici haioase între o moldoveancă şi o bucureşteancă, basarabeanca ar resimţi o uşoară frustrare pentru că nu poate da replică în aceeaşi manieră, mai colorată în exprimare, a femeilor din Bucureşti. Într-o confruntare verbală psihologică, bucureşteanca ar domina din start discuţia", precizează regizorul.

Glume cu bâci şi moldodoni

Ai auzit vreodată de „gopnici"? Dar de „bâci"? Primii sunt băieţii de la colţul străzii care te lasă fără suflare, noaptea, printre blocuri. Cea de-a doua categorie sunt fraierii. Ambele reprezintă subiecte de glume şi ironii acide pentru publicul moldovean. „Este o anumită pătură socială în Republica Moldova care nu ştie bine nici română, şi nici rusă. Aceşti oameni au vârste cuprinse între 30 şi 55 de ani şi trăiesc în mediul urban. Ei, de obicei, compun cuvinte din termeni ruseşti şi moldoveneşti, în situaţii haioase. Noi l-am avut multă vreme pe Vovka rusesc, iar din anii '90 s-a infiltrat şi Bulă românesc", spune scenaristul basarabean Alexandru Vaculovschi.

Igor Cobileanski

“ Un Toma Caragiu n-ar fi avut priză la basarabeni.”
Igor Cobileanski regizor

Fără un pamflet politic atât de dezvoltat precum în România, o parte dintre moldoveni fac haz de personajele politice ale momentului. Astfel, cel mai parodiat politician basarabean a fost Dumitru Moţpan, fost preşedinte al Parlamentului din anii '90. „El era renumit pentru perlele pe care le spunea. La un moment dat a zis ceva despre «globul Moldova». De aici a apărut numele unui grup umoristic, «Planeta Moldova». Un alt exemplu de umor politic a fost construit la ultimele alegeri locale, când s-a râs de «moldodoni», ca alăturare a candidatului comunist Igor Dodon cu pretenţiile lui de a denumi limba română vorbită aici drept limbă moldovenească", mai spune Vaculovski.

Moldovenii râd de orice

Gheorghe Pârlea, unul dintre veteranii umorului din Republica Moldova, care a susţinut sute de spectacole în săli arhipline, spune că moldovenii sunt nişte oameni veseli care plâng mai puţin şi se bucură de orice nimic. „Dacă arunci o privire în lumea înconjurătoare, e foarte trist, dar umorul prinde la fel de bine ca şi acum zece ani. Moldovenii se bucură imediat de orice", explică Gheorghe Pârlea zâmbind.

Umoristul susţine că bancurile bune pe care le spunea acum cinci ani stârnesc şi azi râsul, iar soacrele, relaţiile dintre femei şi bărbaţi, sexul sau anecdotele despre copii sunt temele preferate ale moldovenilor. „Eu cu actorul Gheorghe Urschi am făcut multe spectacole, unde am repetat zeci de glume, dar oamenii râdeau oricum, chiar dacă le ştiau deja. La noi oamenii râd şi de sărăcie, că nu pot lega tei de curmei (frânghie - n.r.)", povesteşte actorul, menţionând că şi bancurile despre moldovenii plecaţi peste hotare au priză la public. Totuşi, umorul din Moldova diferă de cel de peste Prut.

Alexandru Vaculovski

“ Noi l-am avut pe Vovka rusesc, iar din anii ’90 s-a infiltrat şi Bulă. ”
Alexandru Vaculovski scenarist

„Am fost cu Gheorghe Urschi într-un turneu prin România şi am avut probleme. La ei umorul este mai mult despre politică, despre Băsescu, Petre Roman, iar umorul ţărănesc nu-l prea înţeleg. La noi, moldovenii nu prea râd de politică, ci de soacră, poliţişti, de bancuri cu Petrică şi Vasili Ivanovici sau de cele cu copii", mai spune Gheorghe Pârlea.

Domnii Bucă şi Dartanian Pătrunjel

Moldovenii din stânga Prutului poartă nume ce stârnesc râsul. În localitatea Costeşti din raionul Ialoveni, e greu să găseşti pe cineva cunoscându-i doar numele de familie. Şi asta pentru că pe aproape jumătate din săteni îi cheamă Sulă. În oraşul Comrat din Găgăuzia găseşti nume „indecente" precum Pulic, Pulenco, Pulica. În cazul unora, prenumele completează faima numelui: Sosana Sula, Dartanian Pătrunjel sau Olimpiada Curlina. Nu puţini sunt şi cei care se pot lăuda că-i cheamă Bucă, Nebunu, Flocea, Mortu, Beţivu, Slănină, Bulă, Ling, Buric, Labă sau Rachiu. La secţiunea prenume originale, era telenovelelor a cuprins moldovenii de-a binelea. Iată câteva exemple: Esmeralda, Barbara, Paloma, Armando, Ricardo sau Giovanni.  Nu au fost uitate nici vedetele occidentale: Jean-Claude Van Dame, Ronaldo sau Jennifer.

O trăsătură a neamului

Moldovenii râd atunci când nu mai pot de plâns, este de părere scriitorul Vladimir Beşleagă, şi pentru asta râsul este, încă o dată, o calitate umană foarte interesantă. Numai omul ştie să râdă, spune el, apoi se răzgândeşte: „Poate un pic şi maimuţa". Dar pentru el restul e clar: „Când râzi, zbori şi vezi totul de la mare înălţime".  „La moldoveni există râsul-plânsul. E cunoscută vorba: «De la râs până la plâns, baligă de mânz».

Scriitorul Vladimir Beşleagă spune că râsul e un dar

Sunt extremele a două situaţii aproape insuportabile. Există şi un râs alb, un fel de joc, de distracţie. Când eram student făceam glume şi vedeam că nişte fete rusoaice nu înţelegeau umorul meu. Basarabenii râd de prostie, de gogomănie, de leneşi, dar râd şi de sine uneori. Adică de prostia lor, de prostia altora. Au capacitatea de a se autoironiza. Autoironia dă dovadă de inteligenţă, iar râsul e un semn al unui intelect foarte evoluat", completează scriitorul.Umorul popular ca o trăsătură a neamului era mai ales bazat pe expresie, pe jocul de cuvinte, purcede el în sufletul moldovenilor. Îşi aduce aminte că, într-o perioadă, pătrundeau rusismele şi stârneau ilaritate.

Umorul popular

„Când am crescut, în părţile mele era o limbă frumoasă, curată, neaoşă. Dar au început să apară rusismele. Iată: Merge pe drum un băiat. Se întâlneşte cu un bătrân. Îl întreabă: «Moşule, n-ai văzut năsosul meu (pompa)?» «L-am văzut. Acum a trecut pe aici Nichifor Năsosu»." Politicienii au luat puţin faţa personajelor amuzante tradiţionale. De pildă, Dumitru Moţpan şi Eugenia Ostapciuc, foşti preşedinţi ai Parlamentului, au intrat în gura lumii pentru prostiile pe care le-au spus. Moţpan - cu „globul pământesc al Moldovei" şi cu „circumferinţa de 370 de grade", iar Ostapciuc - cu vorba: „Nu uitaţi de unde ies gazele. De la ruşi".

Constantin Cheianu, scriitor şi realizator tv: „Umorul rusesc este mai înţeles, mai clar"

„Adevărul": Care ar fi sursa umorului moldovenesc?

Constantin Cheianu: Simţul umorului unei comunităţi depinde de trei factori: starea spiritului, a psihicului şi a limbii vorbite. Cât ţine de primul, în ultimii 20 de ani nu cred că am evoluat mult, abia se formează acel strat ce determină nivelul intelectual al societăţii. În ceea ce priveşte cel de-al doilea factor, paradoxal, în perioada sovietică, atunci când exista acel fundal de bunăstare-stagnare, parcă făceam mai mult umor. În ultimele decenii, de tranziţie, nu ne mai este a râde la fel de mult. Or, şi la ruşi, şi la ucraineni, şi la români tranziţia este însoţită de o exuberanţă a umorului.

Ce s-a întâmplat în ultimii 20 de ani?

Am cam pierdut simţul umorului, ori din cauza istoriei, ori a firii noastre, care ne-a marcat foarte mult. Pentru că deşi avem această expresie „haz de necaz", noi prea am stat în interiorul necazului. Abia acum parcă renaşte un spirit ironic şi umoristic la o parte din generaţia tânără.

Constantin Cheianu

Ce glume sunt gustate de basarabeni?

Din păcate, lumea mai mult râde de glume de prost gust. Se întâmplă şi din cauza că la televizor, în teatru se oferă prea puţine mostre de umor bun, sănătos. Surpriza mea cea mai mare, de când fac emisiunea „Ora de râs", împreună cu actorul Anatol Durbală şi regizorul Ruslan Moroşanu, este să descopăr ce sete mare de umor au oamenii noştri! Unul îmi spunea: pentru a înţelege umorul dumneavoastră trebuie să ştii multe, să citeşti. Deci, lumea este pregătită să guste şi un umor mai sofisticat.

Politicienii sunt „vedetele" ironizate...

Moldovenii sunt gata să ironizeze pe seama politicienilor, în primul rând, iar satira politică prinde cel mai bine la public. Din cauză că nu avem show-business efervescent, piţipoance şi alte „staruri", în prim-plan ies politicieni. Şi atunci, dacă ei ţin locul de vedete, e uşor să şi glumeşti pe seama lor.

Umorul crengian a dispărut de la sat...

Satul a fost dominat cumva în sensul bun al cuvântului de un umor crengian. Îmi amintesc că maică-mea toată copilăria mea cita din Creangă. Se prăpădea de râs ea şi mă prăpădeam de râs şi eu. Şi asta se întâmpla în toate familiile. Din păcate, ceea ce este mai rafinat în umorul crengian nu s-a păstrat în satele noastre, pentru că a venit umor de ăsta mai simpluţ, mai accesibil, mai de suprafaţă. În sensul asta lumea a involuat.

Să punem faţă în faţă românii şi basarabenii...

Românii gustă felul cum ştii să întorci limba, să rosteşti nişte lucruri, din jocuri de limbă, din umor care rezultă din limbaj. Or, noi umorul ăsta nu-l avem. Noi râdem mai mult de situaţii. Argoul românesc nu ne spune, de cele mai multe ori, aproape nimic, în schimb, vorbirea asta rusească şi simpla alăturare a cuvintelor româneşti şi ruseşti ne trezeşte hazul. Avem multe bancuri în care cel ironizat este rusul şi aproape deloc nu avem anecdote în care eroul e românul. Şi asta pentru că nu comunicăm cu România şi cultura umoristică românească, aşa cum interacţionăm cu umorul rusesc. Adevărul e că umorul rusesc este mai înţeles, mai clar, mai accesibil decât cel românesc pentru basarabeni.

"Acum parcă renaşte un spirit ironic şi umoristic la o parte din generaţia tânără.''

"Noi râdem mai mult de situaţii. Argoul românesc nu ne spune, de cele mai multe ori, aproape nimic.''