Telefonul Google, ca un puzzle: iei de câţi bani ai, adaugi piese bune mai târziu
0
Google a anunţat că Project Ara merge înainte. Acesta e telefonul modular: iei acum de câţi bani ai şi mai bagi după. După buget.
Când Dacia a introdus modelul Logan, era pentru popor. Era, cel puţin, pentru poporul cu venit aproximativ mediu pe economie, care vrea maşină şi să fie una care ţine la gropi, ploaie şi din care să nu îţi iasă picioarele prin podea. A mers, Dacia a devenit un brand internaţional. Ca la maşini, Google face telefoane. Project Ara e măreaţa creaţie şi poporul poate pune bani la ciorap pentru telefon.
Pe scurt, un telefon Ara înseamnă că iei o „caroserie“ cu câteva componente care să-l facă să meargă de un SMS, un apel, un Facebook şi nişte browsing, apoi poate îi mai schimbi una-alta. Ideea este foarte bună, iar entuziaştii pentru şurubărie şi asambat sunt încântaţi. Şi eu sunt încântat, dar entuziasmul este limitat de latura practică. Eu sunt tipul acela de om care a vrut un PC făcut pe bucăţi, după bunul plac, apoi a ales laptop şi a preferat unealta pentru ce face, nu ce-i poţi face uneltei.
Revin la maşini, că ele sunt un etalon bun. Ziceam de Logan că-l iei după cum poţi, apoi mai pui un covor bun sub picioare, oglinzi mai mari, un CD player mişto, spoiler, poate nişte faruri noi, cauciucuri mai bune. La final, maşina e tot a ta şi mai pe placul tău, iar până aici nu e nimic în neregulă. Dar dacă bugetul ţi-ar permite, n-ai alege să treci un Logan prin toate stadiile astea.
Una e să iei Logan şi să vrei să îl tunezi, să mai pui încă ceva ca să fie puţin mai bun. Este însă altceva să iei Golf, Skoda, chiar Renault, sau poate un Mercedes deja echipate cu scaune bune, CD player şi covoare mişto sau faruri reglabile după drum. Se reduce totul la confort, indiferent că e vorba de telefon, maşină, casă sau haine, şi confortul mai bun costă mai mult.
Project Ară este, poate, cel mai îndrăzneţ pas pentru telefoane şi este, totodată, un eşec. Dar aici contează şi cum cuantifici eşecul. Dacă să vinzi două telefoane şi trei pungi cu piese este o reuşită, atunci va avea un succes răsunător. Colosal! Dacă vrei să vinzi milioane, se schimbă strategia. Şi că tot ziceam de confort, omul este o fiinţă extraordinar de comodă, autosuficientă şi conservatoare. Face moarte de designer pentru schimbarea logo-ul Instagram, doar pentru că s-a obişnuit cu cel vechi, şi acelaşi om vrea, de cele mai multe ori, un telefon care merge. Şi atât. Apoi, oamenii nu ştiu sau nu vor să schimbe lucruri elementare la telefoane, darămite module. Încă sunt persoane care îmi cer cablu de Samsung. Cablu de LG sau cablu de HTC, când toate telefoanele din cel puţin ultimii cinci ani au microUSB. E un standard. E cablu microUSB şi atât.
Cost de timp, de bani, de interes
Şi vine chestiunea de cost. Am avut două PC-uri făcute pe bucăţi, mă consideram entuziast şi meşter în asamblare şi mereu mă uitam pe reviste, site-uri, forumuri ca să aflu detalii despre următoarea componentă pe care o vreau. Un procesor mai bun, o placă video mai tare, un hard drive mai rapid, mai mare. Mai, mai, mai! Mai scumpe toate. Şi tot acest ciclu mă frustra, îmi ocupa timp şi îmi consuma energie. Aşa că am ales un laptop cu un hardware utilizabil pentru ceea ce aveam nevoie. Încă îl am în al treilea an de viaţă a lui. Ca la PC-uri, sunt convins că vor fi oameni care vor sta pe forumuri ca să se documenteze. Vor compara zeci şi sute de grafice de benchmark şi îşi vor face rachete din telefoane. Aceştia sunt însă o nişă.
Cât despre Project Ara, parcă ne-am întors în timp, un timp ca un cerc plat. Când Steve Jobs a introdus primul Macintosh, l-a vrut închis, inaccesibil utilizatorului şi care pur şi simplu funcţionează. Aceeaşi filosofie e la telefoane acum, ba chiar nici acces la baterie nu mai e. Ara va schimba asta. Vin smartphone-uri custom. Este, încă o dată, o dovadă că aceste companii din tech sunt pur şi simplu disperate după the next next new big breaking thing. Realitate virtuală, Project Ara, Google Glass, live video, live video la 360 de grade, realitate augmentată, inteligenţă artificială şi timpul se scurge, că smartphone-ul împlineşte 10 ani. Iar acel the big next new next big breaking new incredible big thing încă nu e aici.
Ce este Project Ara - primul telefon modular
Project Ara este un telefon ca un model LEGO: iei piesele şi-ţi compui un smartphone. Google vrea să-l lanseze cu un preţ de bază, de producţie, de 50 de dolari (un iPhone, un Galaxy S costă peste 220 de dolari, preţ per componente). Cu această sumă vei cumpăra şasiul. Apoi, vei adăuga diferite module pentru procesor, cameră, memorie RAM, spaţiu de stocare etc.
În ianuarie 2015, Paul Eremenko, şeful Ara, considera că preţul va fi stabilit de partenerii comerciali. Cel mai puternic telefon va avea un cost de producţie de 500 de dolari, la care se va adăuga şi costul suplimentar al forţei de muncă şi cel adăugat de parteneri. Ara poate fi, astfel, mai ieftin pe termen lung, pentru că nu vom mai cumpăra telefoane noi, ci vom putea schimba modulele. În prezent, pentru România, ciclul de schimbare este de 18 luni. De asemenea, nu se va învechi aşa uşor.
Vor exista magazine pentru componente, vor exista tot felul de module, care să aducă diverse funcţionalităţi, dar adopţia pe scară mai mare va ţine de un factor de vânzare. Deocamdată, cel mai important pare să fie posibilitatea de a schimba uşor un ecran spart, o baterie epuizată sau un procesor învechit.
Deocamdată, chiar şi cu ultimele informaţii şi ultimii paşi făcuţi în direcţia dezvoltării Project Ara, telefonul încă este pentru entuziaşti şi dezvoltatori. Iar Google nu are un parcurs foarte bun în hardware sau software, aici fiind o listă care începe cu Glass şi Nexus Q şi ajunge la Buzz, Video, Helpouts şi chiar Google+.
Project Ara este, cu siguranţă, o idee îndrăzneaţă, dar dacă, atunci când vezi un astfel de proiect, îţi vin în cap mai multe dezavantaje decât avantaje, atunci cel mai probabil va eşua. Sau va rămâne pe o nişă nesemnificativă pentru o companie de talia Alphabet.
Se încarcă comentariile...
