Zidul subteran de gheaţă de la Fukushima ţine în frâu radiaţiile nucleare
0
Zidul subteran de gheaţă de la Fukushima reprezintă ultima linie de apărare împotriva apei contaminate care continuă să se scurgă din reactoarele nucleare avariate şi care ar risca să se răspândească la nivel planetar.
Un sistem de conducte subterane permite congelarea subsolului şi crearea unei bariere fizice în jurul centralei afectate de cutremur şi tsunami-ul din 11 martie 2011, pentru a opri contaminarea pânzei freatice.
Catastrofa de la centrala nucleară Fukushima Daiichi a fost cel mai grav dezastru nuclear din istorie. În acest context tehnologia pare să joace un rol unic şi critic în eforturile de curăţare. Lichidul de răcire se scurge prin ţevi, îngheţând solul şi creând un perete impermeabil de gheaţă care înconjoară reactoarele.
Structura, care costă aproximativ 300 de milioane de dolari, sumă acoperită din fonduri publice serveşte drept protecţie critică a zonei Fukushima, unul dintre cele mai radioactive locuri din lume.
Compania Tokyo Electric Power, cunoscută şi sub numele de Tepco se străduieşte să găsească o modalitate pentru a elimina materialul radioactiv din instalaţie, un proces care ar putea dura mai mult de patru decenii potrivit estimărilor guvernului, preocuparea cea mai imediată fiind aceea de a opri scurgerea apei contaminate din instalaţie.
Chiar dacă practica îngheţării solului pentru a crea o astfel de barieră există de 150 de ani, un proect conceput la un asemenea nivel este foarte inovator potrivit experţilor.
"Nimeni nu a preluat un proiect atât de important", a declarat Hideki Yagi, directorul general al departamentului de comunicare al companiei Tepco, citat de publicaţia CNET.
Tehnica „zidului de gheaţă" cunoscut în termeni academici „Artificial Ground Freezing”( n.r. Congelarea artificială a solului) a fost folosită pentru prima oară în Franţa în anul 1862 pentru construirea puţurilor din mină înainte ca inginerul german F. H. Poetsch să o breveteze. De atunci, tehnica a mai contribuit şi la construirea de tuneluri subacvatice, precum şi pentru a redirecţiona materiale contaminate.
Agentul de răcire reduce temperatura fiecărei ţevi la -30 grade Celsius sau -22 grade Fahrenheit, iar ţevile sunt distanţate cu aproximativ 2 metri. Răceala care emană de la fiecare dintre ele întăreşte solul din jurul lui.
Zidul de gheaţă este acela de a opri apele subterane care coboară dinspre munţi spre vest pentru a intra în zona Fukushima-Daiichi şi de a se amesteca cu apa toxică care curge din reactoare, păstrând astfel apa curată în afara zidului de gheaţă, în timp ce apa contaminată rămâne în interior.
Tepco şi partenerii de producţie, cum ar fi Toshiba şi Mitsubishi, lucrează la realizarea unor roboţi capabili să identifice şi să determine posibilităţile de eliminare a materialelor radioactive din principalele vase de reţinere ale reactoarelor din fiecare instalaţie.
"Una dintre provocări a fost injectarea conductelor în pământ la un nivel atât de profund, fără a afecta celelalte operaţiuni din jurul lui, şi neavând totodată siguranţa că acest proiect ar funcţiona", a mai declarat Hideki Yagi.
Datorită tehnicii implementate, Tepco susţine că a reuşit să reducă nivelul apei contaminate generate de Daiichi, însă un raport al publicaţiei Reuters din martie 2018 a constatat că zidul de gheaţă încă lasă o importantă cantitate de apă curată în interior care e adăugată la volumul de apă toxică pe care compania trebuie să o trateze. Tepco, cu toate acestea, spune că a fost eficient în reducerea volumului.
"Stim ca acest lucru nu este sfarsitul efortului nostru", a spus un purtator de cuvant al companiei. "Vom continua să muncim din greu pentru a reduce cantitatea de apă contaminată."
Aceasta este în esenţă problema cu care se confruntă Tepco. Tijele de combustibil stocate în cele trei unităţi radioactive trebuie în mod constant să fie răcite cu apă proaspătă, dar scurgerile pun la încercare vigilenţa companiei în ceea ce priveşte menţinerea lichidului contaminat în interiorul instalaţiei.
Ţevile merg sub pământ la o adâncime de aproximativ 100 de metri şi conţin un lichid de răcire care îngheaţă solul.
Tepco a colectat până în prezent 1,1 milioane de tone de apă contaminată în 900 de tancuri depozitate pe terenul de la Daiichi. Compania estimează că are suficient spaţiu pentru 37,7 milioane de metri pătraţi şi capacitatea pentru încă 270 000 de tone de apă, ceea ce înseamnă că în anul 2020 acest mod de depozitare va deveni caduc.
"Suntem conştienţi de faptul că nu mai putem continua să depozităm apă şi mai mult", a declarat Kenji Abe, purtător de cuvânt al departamentului de dezafectare şi decontaminare al companiei Tepco.
Tepco a lucrat la mai multe soluţii pentru a reduce nivelul de apă contaminată generat de instalaţie. Zidul de gheaţă pare să contribuie în acest sens.
Până în prezent, tehnologia de tratare concepută în cadrul companiilor partenere precum Kurion şi Sarry a permis companiei Tepco să elimine 62 din cele 63 de elemente radioactive din apă, în afara tritiului. Tritiul este legat de apă la un nivel atomic, ceea ce înseamnă că Tepco trebuie să continue colectarea şi stocarea apei.
Lake Barrett, consilier în cadrul Tepco, care a lucrat anterior ca director interimar al Oficiului de gestionare a deşeurilor radioactive civile din Departamentul de Energie al Statelor Unite, notează că reactoarele din China şi Canada elimină deja apă contaminată de tritiu.
Însă organizaţii precum Greenpeace au cerut companiei Tepco să păstreze apă, menţionând că o mare parte din loturile de apă tratate depăşesc cu mult limitele de siguranţă pentru elementele radioactive.
Având în vedere sensibilităţile din jurul oraşului Fukushima, Tepco trebuie să continue stocarea apei. Un purtător de cuvânt a spus că compania nu intenţionează să disperseze apa. Dar este o opţiune considerată de guvernul japonez, care în cele din urmă va lua decizia.
"Rezolvarea problemei apei contaminate nu a adus înca la un consens în ceea ce priveşte o soluţie finală", a subliniat Yagi, citat de CNET..
Se încarcă comentariile...
