Topirea ghețarilor amenință aprovizionarea cu hrană și apă pentru două miliarde de oameni

Retragerea ghețarilor pune în pericol aprovizionarea cu apă și alimente pentru două miliarde de oameni din întreaga lume, a avertizat ONU. Specialiștii spun că ratele actuale de topire, fără precedent, vor avea consecințe imprevizibile.

Încălzirea globală ar putea reduce la jumătate masa ghețarilor până în 2100 FOTO Pixabay

Conform unui raport UNESCO, două treimi din totalul agriculturii irigate la nivel global vor fi afectate într-un fel de retragerea ghețarilor și de scăderea ninsorilor în regiunile montane, fenomene determinate de criza climatică, transmite The Guardian.

Peste 1 miliard de oameni trăiesc în regiunile montane și, dintre cei din țările în curs de dezvoltare, până la jumătate se confruntă deja cu insecuritate alimentară. Această situație este probabil să se agraveze, deoarece producția de alimente în astfel de regiuni depinde de apele montane, de zăpada topită și de ghețari, conform World Water Development Report 2025.

Topirea ghețarilor afectează și țările dezvoltate

Țările dezvoltate sunt, de asemenea, expuse riscului: în SUA, de exemplu, bazinul fluviului Colorado se află în secetă din anul 2000, iar temperaturile mai ridicate determină ca o parte tot mai mare a precipitațiilor să cadă sub formă de ploaie, care se scurge mai rapid decât zăpada montană, agravând astfel condițiile de secetă.

„Indiferent unde trăim, toți depindem într-un fel de munți și ghețari. Dar aceste turnuri naturale de apă sunt în pericol iminent. Acest raport demonstrează necesitatea urgentă de acțiune”, a declarat Audrey Azoulay, directorul general al UNESCO.

Conform unor cercetări separate ale Organizației Meteorologice Mondiale, care și-a publicat săptămâna aceasta raportul anual privind starea climei, ritmul de topire al ghețarilor este cel mai mare înregistrat vreodată. Cel mai mare declin de masă glaciară înregistrat pe o perioadă de trei ani a avut loc recent, zonele cele mai afectate fiind Norvegia, Suedia, Svalbard și Anzii tropicali.

Africa de Est a pierdut 80% din ghețari, iar în Anzi, între o treime și jumătate din ghețari s-au topit din 1998 până în prezent. În Europa, ghețarii din Alpi și Pirinei, cei mai afectați, s-au micșorat cu aproximativ 40% în aceeași perioadă.

Riscuri majore ale topirii accelerate

Abou Amani, directorul departamentului de științe ale apei din cadrul UNESCO, a subliniat un alt impact al declinului ghețarilor: pierderea gheții înlocuiește o suprafață reflectorizantă cu sol întunecat, care absoarbe căldura.

„Topirea ghețarilor afectează reflectivitatea radiației solare și acest lucru va influența întregul sistem climatic”, a avertizat el.

De asemenea, se vor înmulți avalanșele, deoarece ploaia care cade peste zăpadă este un factor major în formarea acestora. Apa acumulată din ghețari topiți poate fi eliberată brusc, provocând inundații în văi sau afectând comunitățile situate mai jos. În plus, permafrostul se topește, eliberând metan din solurile montane expuse de ghețarii care se retrag.

Jumătate din ghețari ar putea să dispară până la sfârșitul secolului

Un studiu anterior, publicat luna trecută în jurnalul Nature, a constatat că jumătate din masa ghețarilor globali va dispărea până la sfârșitul secolului dacă încălzirea globală nu este oprită.

„Ghețarii montani conțin unele dintre cele mai mari rezerve de apă dulce de pe Pământ. Apa de topire eliberată vara asigură aprovizionarea cu apă pentru un miliard de oameni și susține o cantitate enormă de activități industriale și agricole. Impactul acestui fenomen va fi resimțit mult dincolo de regiunile situate imediat în aval de ghețari”, a explicat Alex Brisbourne, geofizician glaciolog la British Antarctic Survey.

Aceste efecte se produc într-un moment în care multe surse de hrană sunt deja sub presiune. Alvaro Lario, președintele Fondului Internațional pentru Dezvoltare Agricolă (IFAD) și președinte al UN-Water, a cerut mai mult sprijin pentru comunitățile montane afectate.

„Apa curge la vale, dar insecuritatea alimentară urcă la deal. Munții ne oferă 60% din apa dulce, dar comunitățile care protejează aceste resurse vitale se numără printre cele mai vulnerabile din punct de vedere alimentar”, a declarat el.