Tom Kibble, Nobelul fără Nobel
0Fizicianul britanic Tom Kibble a fost cercetătorul cel mai nedreptăţit al Nobelului din 2013. Alături de doi colegi americani, a publicat în acelaşi an cu Higgs (1964) descoperirea teoretică a „particulei lui Dumnezeu“ şi a mecanismului care atribuie masă particulelor elementare, dar a rămas fără cea mai mare distincţie în fizică.
Un domn în vârstă îmbrăcat într-un sacou de tweed stă în biroul directorului Ateneului Român, puţin fâstâcit de atenţia presei. E Tom Kibble, unul dintre oamenii care au devenit victimele modului rigid în care funcţionează mecanismul pentru decernarea Premiului Nobel.
În 1964, trei echipe separate lucrau deja la descoperirea teoretică a particulei subatomice (bosonul Higgs) şi a mecanismului cuantic care ar fi explicat de ce au masă particulele elementare în cadrul modelului standard al fizicii subatomice.
Ar fi confirmat zeci de ani de muncă. Peter Higgs (1964) a dat numele bosonului, dar François Englert şi Robert Brout l-au descoperit primii (1964). Kibble, Gerald Guralnik şi C.R. Hagen au finalizat descoperirea (1964) şi au completat decisiv (1967) teoria care explică de ce au masă particulele elementare.
Toate cele trei echipe au lucrat independent şi au folosit modalităţi de abordare diferite şi excepţionale pentru rezultatele lor. În 2013, după munca a sute de cercetători la CERN, în Geneva, teoria celor şase fizicieni a fost confirmată experimental.
Peter Higgs şi François Englert au primit Nobelul. Brout a murit. Iar trei nedreptăţiţi au rămas doar nişte fizicieni excepţionali. „Weekend Adevărul“ a vorbit pentru câteva minute cu profesorul Kibble după Conferinţa de Crăciun care a avut loc la Bucureşti, pe 3 decembrie.
„Weekend Adevărul“: Aţi studiat la Universitatea din Edinburgh...
Tom Kibble: Da, am studiat matematică şi fizică.
De ce aţi ales tocmai aceste domenii? Cum aţi descoperit că aveţi o pasiune pentru ele?
De fapt, eu am început cu matematica şi am ales fizica drept a doua materie de studiu, dar în timpul cursurilor de licenţă am ajuns să ştiu aceste departamente şi lucrurile cu care se ocupau şi mi s-a părut la vremea aceea că în fizică-matematică era cea mai interesantă muncă, undeva la mijloc între cele două discipline.
Ca fizician care a început cu studiul matematicii, vedeţi altfel domeniul fizicii? Cât de importantă este matematica în studiul fizicii?
Este instrumentul de bază în ceea ce facem. Fizica teoretică este scrisă în limbajul matematicii.
Ce v-a atras la fizică?
La timpul respectiv, părea că se dezvoltă într-un mod interesant. Era vremea când s-a descoperit aerodinamica cuantică şi părea că se întâmplă multe lucruri noi şi extraordinare, mai multe
decât în matematică. Poate că în ambele domenii lucrurile erau la fel de provocatoare, dar mie mi s-a părut că în fizică era mai interesant.
Cum aţi ajuns la Imperial College London?
Când mi-am terminat doctoratul am acceptat o poziţie postdoctorală în California pentru un an şi în timpul acela m-am interesat de o poziţie permanentă la o instituţie, iar la vremea aceea, Imperial College London era unul dintre cele mai interesante locuri în ceea ce priveşte fizica teoretică. A fost o alegere naturală.
Acolo l-aţi întâlnit pe mentorul dumneavoastră.
Ah, deja îl întâlnisem pe Abdus Salam de câteva ori. Erau întâlniri care se ţineau regulat în perioada Crăciunului cu fizicieni care studiau fizica particulelor. Salam vorbea des la aceste întâlniri şi acolo l-am întâlnit pentru prima dată.
Deci aveaţi o idee cu cine urma să lucraţi?
Mai mult de atât, îl cunoşteam bine şi pe asistentul lui, Paul Matthews, un teoretician al fizicii care era mai în vârstă decât mine. Părinţii noştri s-au cunoscut în India, tatăl meu preda matematică la un colegiu din Mumbai.
Povestiţi-ne despre cariera dumneavoastră universitară.
Lucrurile erau foarte diferite când am început eu să predau la universitate, se făceau într-un mod mult mai informal. Mi-au dat un curs pe care să-l predau şi un curriculum care avea în jur de 10 rânduri şi asta a fost. Puteam să fac ce vreau la cursuri, să le predau cum consider eu de cuviinţă. Acum lucrurile se fac altfel, cursurile au un curriculum interminabil, cu mult mai multe detalii şi, pe deasupra, ca profesor trebuie să mai ai şi diplome că ai absolvit cursuri despre cum să predai. Pe vremea noastră nici nu exista aşa ceva, oricine putea să predea. Dacă stau să mă gândesc, probabil că primele mele cursuri erau groaznice.
Credeţi că era mai bine atunci, când profesorii aveau mai multă libertate la catedră?
Nu cred că era ideal, dar cred că am exagerat acum, ne-am dus prea departe cu formalităţile. Cred că trebuie să le dăm profesorilor mai multă libertate atât în şcoli, cât şi în universităţi.
Cum erau studenţii la vremea aceea şi cum sunt acum?
Este greu de zis. În primul rând, erau mult mai puţini studenţi atunci, mult mai puţini oameni mergeau la universitate. Pe vremea când eram eu la facultate, un procent foarte mic din populaţie avea studii superioare, acum sunt în jur de 50%. Deci astăzi sunt mult mai mulţi studenţi decât erau pe vremea mea, inclusiv la fizică. De asemenea, modul în care se predă la şcoală s-a schimbat. Şcolile erau foarte selective când eram eu mic, toate, de la şcolile primare până la cele secundare şi tehnologice. Studenţii de pe vremea mea veneau din grammar schools (trad. – licee de elită din Marea Britanie) care erau cele mai bune. Acum, şcolile nu mai sunt la fel de selective şi nivelul elevilor a scăzut. În consecinţă, avem o va- rietate mult mai mare de studenţi. Este clar că modul în care se predă în mediul preuniversitar nu mai este la fel de detaliat şi riguros cum era pe vremea când eram eu copil. Spre exemplu, studenţii noştri vin la facultate cu mai puţine cunoştinţe de matematică decât am venit noi. Noi rezolvam o groază de probleme la orele de matematică, era obositor, dar aşa am învăţat să fim foarte buni în acest domeniu.
Credeţi că sistemul era elitist la vremea aceea?
Da, într-un fel, era.
„Ar trebui să se ceară performanţe mai bune”
Credeţi că este mai bine pentru un sistem educaţional să-i avantajeze pe cei mai buni elevi? Este o întreagă dezbatere pe tema asta în lume.
Da, este o dezbatere, dar eu nu cred că răspunsul este alb sau negru, că putem spune despre sistem că este mai bine să fie elitist sau nu. Ideal ar fi să le oferim posibilităţi de dezvoltare şi activităţi care să-i stimuleze intelectual pe toţi copiii, indiferent de capacităţile lor, ori asta înseamnă că ar trebui să se ceară performanţe mai bune de la elevii de top şi în acelaşi timp să li se acorde atenţia necesară şi celorlalţi.
Adică să avem clase mixte, elevi mai slabi şi elevi de top la un loc?
S-ar putea să fie nevoie să-i separi pentru unele lucruri, nu e bine să faci asta în mod general, dar la unele materii poate este necesar. Nu toţi vor să înveţe aceleaşi lucruri şi poate că nici nu au nevoie. Ar trebui să existe posibilitatea ca unii să se specializeze în matematică, ceea ce nu prea se mai face acum.
François Englert şi Peter Higgs au primit premiul Nobel pentru descoperirea bosonului care dă masă particulelor elementare FOTO: Reuters
„Nu m-a surprins decizia comitetului. Ar fi fost minunat să primim Nobelul…“
În ceea ce priveşte Premiul Nobel pentru descoperirea bosonului Higgs, mai erau persoane care ar fi trebuit să-l primească, inclusiv dumneavoastră.
Nu m-a surprins, lucrarea noastră a fost a treia dintre cele trei care s-au scris despre bosonul Higgs, toate publicate la un interval de câteva luni. Eu am făcut referinţă la primele două lucrări de dinainte. Deşi a fost o teză independentă, a fost publicată mai târziu, iar Premiul Nobel nu poate fi acordat la mai mult de trei persoane.
Dar au ales doar două...
Da, au ales doar doi oameni, puteau să mai aleagă pe cineva, dar la a treia lucrare am fost trei autori, pe cine să aleagă? Ar fi fost nedrept să aleagă doar pe unul dintre noi. În sfârşit, asta a fost situaţia, trebuie să o acceptăm. Desigur că ar fi fost minunat să primim şi noi, dar văd şi dezavantajele din asta, spre exemplu o expunere media exagerată.
Un inamic al armelor nucleare
De ce nu vă plac armele nucleare?
Pentru că sunt foarte periculoase.
În istoria lumii, de fiecare dată când au fost războaie, am evoluat tehnologic mult mai mult decât pe timp de pace...
Nu cred că asta justifică situaţia. Războiul a generat atât lucruri rele, cât şi lucruri bune. Până şi în ziua de astăzi, pericolul unui război nuclear nu este de neglijat, în special la o scară regională, iar pagubele ar fi enorme pentru toată lumea, inclusiv pentru ţările care nu s-au implicat în conflict.
Dar nu credeţi că, odată cu dezvoltarea armelor nucleare, într-un fel s-a creat un sistem care neutralizează din start un război devastator ca războaiele mondiale? Că s-a ajuns la un fel de echilibru?
Este un sistem neutralizator instabil. Cel puţin de două ori am fost la un pas de război nuclear, iar rezultatele ar fi catastrofale. Trebuie să construim un sistem mult mai stabil şi putem face asta. O lume fără arme nucleare ar fi mai stabilă.
Nu ar fi ciudat ca omenirea să renunţe la o asemenea tehnologie?
Am mai renunţat la tehnologii pe parcurs, spre exemplu tratatul care interzice folosirea armelor chimice. Nu este o dezbatere, este chiar un tratat. Nu avem niciun motiv pentru care să nu renunţăm la armele nucleare. Probabil că în curând vom putea dezvolta arme care să distrugă lumea cu totul. Ar fi stupid să nu le interzicem. Avem o singură planetă...
Prima Conferinţă de Crăciun din afara Marii Britanii, la Bucureşti
Conferinţele de Crăciun ale Royal Institution din Marea Britanie au fost inaugurate de Michael Faraday în anul 1825, când nu exista multă preocupare pentru educaţia ştiinţifică a tinerilor şi a populaţiei în general. Au avut loc de atunci în fiecare an, cu excepţia celui de-Al Doilea Război Mondial. Începând cu anul 1966, Conferinţele de Crăciun au fost televizate neîntrerupt de BBC. Pe 3 decembrie 2013, România a găzduit prima Conferinţă de Crăciun organizată în afara graniţelor Regatului Unit, unde invitatul de onoare a fost profesorul şi fizicianul Tom Kibble.
CV
Scoţian născut în India
Numele: Tom W.B. Kibble
Data şi locul naşterii: 23 decembrie 1932, Madras, India
Starea civilă: căsătorit, trei copii
Studiile şi cariera:
- 1944 – 1951: Melville College, Edinburgh.
- 1951 – 1958: Universitatea din Edinburgh.
- 1958: Doctorat în fizică matematică.
- 1964: Descoperă
- bosonul Higgs.
- 1970: Profesor de fizică teoretică la Imperial College din Londra.
- 1983 - 1991: Şef al
- catedrei de fizică la
- I.C. Londra.
- 1998 – Profesor emerit la I.C. Londra.
- 2009: Primeşte premiul J.J. Sakurai pentru fizica teoretică a particulelor.
Locuieşte în: Edinburgh, Scoţia
Într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“, academicianul, fizicianul, filosoful şi profesorul Basarab Nicolescu a povestit despre viaţa şi realizările sale, pornind de la medalia de aur pe care a câştigat-o la prima Olimpiadă Internaţională de matematică, acum 54 de ani.
Peter Higgs şi Francois Englert au câştigat Premiul Nobel pentru Fizică, după descoperirea bosonului Higgs, particula ce poate explica modelul formării Universului. Una dintre problemele ulterioare a fost lipsa lui Higgs. Cum a aflat celebrul fizician de premiul pe care l-a primit?
Particula lui Dumnezeu: ce este bosonul Higgs?
Tehnic vorbind, un bozon este o particulă subatomică (elementară sau compusă) care se supune statisticii Bose-Einstein. V-aţi lămurit acum? Vă este clar despre ce este vorba în definiţie? Dacă da, atunci sunt un un om fericit. Cititorul meu este cu mult mai deştept decât mine!
Din culisele premiului Nobel pentru fizică pe anul 2013
La aproape 50 de ani de când a fost „inventat” mecanismul care dă naştere masei particulelor, mecanism care prevedea existenţa bosonului Higgs („particula lui Dumnezeu”) şi după ce anul trecut a fost efectiv descoperit acest boson la marele accelerator de la Geneva LHC, doi dintre teoreticienii care au prevăzut acest mecanism au primit premiul Nobel pentru fizică pe anul 2013.
Premiul Nobel pentru Fizică: teoreticienii bosonului Higgs au fost confirmaţi de Academia Suedeză
Peter Higgs şi Francois Englert au primit Premiul Nobel pentru fizică, după identificarea şi descoperirea bosonului Higgs, aşa-numita particulă a lui Dumnezeu, care explică formarea Universului.
Cinci descoperiri extraordinare care nu au primit încă Premiul Nobel
Începând de luni, 7 octombrie, începe decernarea premiilor Nobel pentru medicină, fizică, chimie, literatură, pace şi economie. Membrii comitetului de decernare a premiilor sunt foarte secretoşi şi nu oferă niciun indiciu cu privire la câştigători. Totuşi, cei de la ABC News au făcut o listă cu cinci descoperiri foarte importante care nu au primit încă un premiu Nobel.
Se încarcă comentariile...
