FOTO VIDEO „Ne aşteptăm să se ia premiul Nobel de aici de la Măgurele”
0
România va deveni un pol al ştiinţei mondiale, odată cu apariţia celui mai mare laser din lume, în localitatea Măgurele de lângă Bucureşti. Începem campania „Schimbă România“ printr-un exemplu pozitiv: România va găzdui cel mai mare laser din lume. La Măgurele se vor putea găsi soluţii împotriva cancerului, alimente mai rezistente sau materiale de construcţii noi.
Specialiştilor de la Institutul de Fizică Nucleară „Horia Hulubei“ (IFIN-HH), aflat pe platforma Măgurele de lângă Bucureşti, li se citeşte entuziasmul pe chip atunci când vorbesc despre proiectul celui mai mare laser din lume – Extreme Light Infrastructure – Nuclear Physics (ELI-NP). Aici, lumea se împarte între „nuclearişti“ şi „laserişti“.
Această combinaţie de cercetători a fost esenţială pentru acceptarea României în proiectul ELI-NP şi pentru decizia de construire a celui mai mare laser pe platforma Măgurele, în spatele fostului reactor al Institutului.
Petawaţii fac diferenţa
Directorul Institutului „Horia Hulubei”, Nicolae Victor Zamfir, povesteşte că, în 2005, comunitatea fizicienilor laserişti din Europa s-a gândit să facă un laser de 1.000 de ori mai puternic decât oricare altul. Laserele se măsoară în waţi, iar cel propus de europeni, care va fi asamblat în România, ar urma să aibă sute de petawaţi. Petawatul este un watt la puterea a 15-a.
„Comisia Europeană a decis să intervină. S-a făcut o listă de 50 de proiecte şi în 2006 au reuşit să pună acest ELI pe lista ESFRI (European Strategy Forum on Research Infrastructures). În 2007 a început aşa-numita fază preparatorie, unde au participat 40 de instituţii din 13 ţări“, rememorează Nicolae Zamfir. După concursul european, s-a hotărât ca Cehia, Ungaria şi România să fie gazdele proiectului.
„Faptul că partea asta a lumii a suferit în anii ’90 o fugă a creierelor, iar jumătate de Europă risca să rămână fără cercetători a contat foarte mult. Trebuie să construim ceva, să atragă lumea să nu mai plece la CERN (Centrul European pentru Cercetare Nucleară unde a fost descoperit aşa-numita „particulă a lui Dumnezeu” – n.r.)“, explică directorul Nicolae Zamfir.
„Al doilea factor a fost apariţia fondurilor structurale. Există şi noţiunea de infrastructură de cercetare, cu beneficii care nu sunt imediate. Ridică nivelul educaţiei, cât şi al industriei. În plus, România e printre primele ţări la nivel european în acest domeniu“, mai spune el.
Ascuns la margine de Bucureşti, Institutul „Horia Hulubei” este cea mai importantă structură de cercetare a României, Atât la rezultate, cât şi ca personal. „Avem 700 de oameni, dintre care 500 în cercetare. Recent am câştigat un proiect de 20 de milioane de euro care ne-a ajutat să aducem infrastructura la nivel mondial. Ne aşteptăm să se ia premiul Nobel de aici“, crede Zamfir.
În ceea ce priveşte rezultatele, Zamfir estimează că savanţii de la IFIN-HH deţin cam 10% din articolele publicate în revistele ştiinţifice ale României: „Pe plan european suntem pe locul 5, după Germania, Franţa, Italia şi Marea Britanie. Rezultatul muncii unui cercetător constă în a scrie articole care să fie publicate în revistele de specialitate”.
Măgurele de Silicon
După cum Silicon Valley s-a format în jurul Xerox Parc, tot aşa polul de tehnologie românesc se poate construi în jurul proiectului ELI-NP.
„Firmele din domeniul IT ar putea fi interesate. Cipurile, de exemplu, dacă sunt tratate cu radiaţii, sunt mai eficiente şi mai folositoare. E suficient ca nişte firme de înaltă tehnologie să nu se mai ducă la Otopeni sau la Băneasa şi să vină la Măgurele, unde este polul ştiinţific“, consideră Nicolae Victor Zamfir.
Până acum, Institutul a discutat deja cu firme ca IBM, HP şi Intel pentru a realiza previziuni şi prognoze ştiinţifice.
Vizionarul Hulubei
Comuna Măgurele, aflată la capătul sectorului 5 al Bucureştiului, a devenit un pol al tehnologiei după al doilea război mondial. „Institutul a fost fondat în 1949, dar reactorul şi ciclotronul (accelerator de particule în formă de spirală, care însă nu poate accelera particule aproape de viteza luminii şi de aceea a fost înlocuit la nivel mondial – n.r.) au fost construite prin 1957. Cel care a pus bazele Institutului, Horia Hulubei, a avut viziunea de a lăsa mintea cercetătorilor să se dezvolte liber“, spune directorul Zamfir.
El povesteşte că, după război, fizica nucleară a devenit regina ştiinţelor. Toate ţările au investit enorm. SUA aveau două laboratoare, Europa a construit CERN la Geneva, iar URSS nu s-a lăsat mai prejos. În blocul socialist din Europa de Est s-a luat decizia de a se construi un reactor şi un ciclotron în fiecare ţară.
Directorul Institutului vorbeşte despre Horia Hulubei ca despre un om cu o viziune extraordinară. Aceasta şi-a luat doctoratul în Franţa şi a lucrat cu mari savanţi ai vremii, inclusiv cu Marie Curie. În plus, important pentru România a fost momentul când conducerea ţării a decis să tindă spre independenţă energetică şi să construiască o centrală atomoelectrică din resurse proprii, folosind în mare parte specialişti din ţară.
Ce se va face la Măgurele din 2017?
Proiectul ELI-NP constă în montarea unui laser cu care cercetătorii vor face diverse tipuri de experimente, prin bombardarea unor materiale cu particule accelerate. Acest lucru le va supune unor stări într-un timp foarte scurt, iar rezultatele vor putea fi aplicate apoi, teoretic şi practic, dacă va exista vreo firmă care va dori să cumpere patentul. Numai aşa poate fi cuantificat viitorului proiectului ELI-NP – un izvor de patente de invenţie care vor putea fi comercializate şi folosite de vizionari din diverse industrii.
Vor exista instalaţii radiologice de două tipuri: cu lumină laser, vizibilă, şi cu lumină invizibilă, care este radiaţia gamma. După cum simplu a explicat Zamfir, „se bagă laserul în priză şi se obţin radiaţiile“. Dar nu trebuie să ne gândim că acestea ar fi periculoase pentru cei din afara institutului şi nici măcar pentru cercetători.
La Măgurele se vor face două tipuri de experimente: unele fundamentale, care vor satisface curiozitatea omului. „De ce se studiază la CERN Big Bang-ul? Nu ca să obţină un beneficiu imediat al societăţii. Nimeni nu ştie la ce vor folosi quarcii sau bosonul Higgs. Serveşte la satisfacerea curiozităţii omenirii“, explică Zamfir.
În al doilea rând, se vor realiza cercetări aplicate care pot duce la formarea unor radioizotopi pentru tratarea cancerului. Fizicianul-şef de la Măgurele spune că există idei potrivit cărora se vor putea trata deşeurile nucleare, iar izotopii radioactivi din interiorul acestora nu vor mai rezista ani, ci vor fi eliminaţi mult mai rapid.
„A apărut ideea în presă că se vor aduce deşeuri aici. Nu se va aduce niciun deşeu, pentru că nu este fabrică de radioizotopi. E centru de cercetări“, a ţinut să menţioneze Zamfir.
Dependenţa de naţiune
Chiar dacă finanţarea principală vine din fonduri structurale europene, succesul proiectului ELI-NP depinde şi de implicarea autorităţilor naţionale. Pentru infrastructură este nevoie de investiţii, mai ales din partea Primăriei Bucureşti şi a Primăriei sectorului 5. În acest moment, statul contribuie la confinanţare cu 17%, dar cei de la Institut speră ca aceasta să crească la 30%.
Contribuţia pe care o aşteaptă Zamfir din partea statului ar trebui să fie şi în privinţa doctoranzilor din facultăţile româneşti de profil, care vor trebui plătiţi la acelaşi nivel cu cei de la instituţiile internaţionale. Anual, Zamfir estimează că vor veni aproximativ 100 de doctoranzi.
„Sperăm că autorităţile să ne aprobe grila de salarii existentă în proiect. Dacă vrem să fim europeni, va trebui să lucrăm asemenea lor. Un doctorand are 1.500 de euro, următorul nivel pentru un cercetător are 2 - 3.000 de euro, iar un cercetător senior are un nivel de 6.000 de euro“, spune Zamfir cu optimism.
Optimismul cercetătorilor şi banii veniţi de la UE trebuie cumulaţi cu ajutorul autorităţilor. Drumul Măgurelelor ar putea deveni peste câţiva ani „valea de silicon” a României.
Dacă v-aţi întrebat vreodată cum funcţionează un accelerator de particule, aceasta este şansa voastră să aflaţi.
Se încarcă comentariile...
