Matthew Hilton, designer de mobilier: „Sunt un bucătar al designului de mobilier“

Britanicul Matthew Hilton povesteşte că toate piesele sale sunt rezultatele unor reţete cu doze bine cântărite în timp. „Ingredientele“ principale: frumuseţea, calitatea, funcţionalitatea, simplitatea. Unul dintre cei mai respectaţi designeri din Marea Britanie a vorbit pentru „Weekend Adevărul“ despre obiectele pe care îşi pune semnătura de ani de zile.

Prezent în România pentru a participa la o conferinţă organizată de revista „Zeppelin" şi de magazinul Intro, desfăşurată la Bucureşti săptămâna trecută, Matthew Hilton a explicat de ce foloseşte cu precădere lemnul şi cum ajunge la rezultatul final fără să ştie de la bun început ce-i va ieşi din mâini. Creator de piese sculpturale, Matthew Hilton spune că gândeşte inginereşte fiecare piesă, că face mobilier cu gândul la el însuşi şi că nu îşi doreşte decât ca obiectele sale să emoţioneze lumea.

„Adevărul": Ce aveţi în minte atunci când lucraţi?

Matthew Hilton: Foarte multe lucruri, poate prea multe. Sunt mereu cu gândul la criteriile pe care am grijă să le respect de fiecare dată, de la estetică la funcţionalitate, de la manufactură la preţul materiilor prime şi al produsului final. Sunt mulţi factori de care trebuie să ţin cont în timp ce îmi zboară mintea la noi şi noi idei.

Faceţi design de mobilier de peste trei decenii, ce vă inspiră de fiecare dată?

Petrec mult timp admirând clădiri din locurile pe care le vizitez, fac foarte multe fotografii - colecţia mea de fotografii e o bancă de imagini din care îmi iau ideile, inspiraţia, pofta de muncă. Apoi încerc pe cât posibil să-mi ocup timpul cu activităţi culturale - văd foarte multe filme vechi, bifez expoziţii de pictură, de sculptură. Dar nu pierd niciodată vremea admirând alte piese de design noi, cred că asta m-ar distrage şi m-ar abate de la drumul meu. Sigur, le văd la târgurile de design interior, la evenimente, în showroomuri, dar încerc să nu le acord prea multă atenţie. Eu vreau să fac design în felul meu, aşa că elimin orice factor perturbator.

Designul sculptural pe care v-aţi pus amprenta a venit de la sine sau v-aţi impus să exploataţi exclusiv zona aceasta?

Pentru mine, încă de la începutul carierei, estetica a fost foarte importantă în munca mea. Asta cred că face diferenţa. Fără îndoială, nu cred că estetica e de sine stătătoare, aşa că obiectele pe care le fac sunt funcţionale şi trebuie să te mulţumească mulţi ani. Eu nu sunt adeptul designului sculptural în sensul că fac piese pentru muzeu. Le fac pentru case. Cred că dacă ai lucruri frumoase în viaţa ta, în casa ta, poţi fi un pic mai fericit. Piesele de design fac parte şi ele din categoria lucrurilor ce te ajută să-ţi trăieşti viaţa mai frumos.

Lemnul e materialul cel mai des folosit în colecţiile dumneavoastră, de ce?

Este un material atractiv şi unul care îmbătrâneşte frumos; e un material foarte bun mai ales acum, pe criză, este ecologic dacă e folosit corect. Nu mai spun că avem la dispoziţie, după atâţia de ani de istorie în care fiecare a exploatat lemnul cum a ştiut mai bine, procedee şi maşinării foarte avansate, care pot pune lemnul în valoare în nenumărate feluri. Face parte din viaţa noastră de sute de ani, dar lemnul nu e un material căruia să-i faci faţă uşor, ba chiar e foarte dificil. Impune multe limite. Dar tocmai limitele acestea ne provoacă pe mine şi pe cei care lucrează pentru mine să gândim noi şi noi tehnologii. Să lucrezi lemnul e o provocare.

Cât de importantă e povestea pieselor?

Nu sună deloc artistic şi poate părea un clişeu, dar eu nu fac decât să respect o reţetă. Sunt un bucătar al designului de mobilier. Când încep ceva, indiferent că e vorba de un scaun sau de o canapea, habar n-am unde voi ajunge. Nu-mi propun niciodată un traseu precis de la bun început: încep aşa, fac aşa şi obţin asta. Nu. Obiectul meu capătă sens în timp ce-l lucrez.

Este scaunul cel mai important obiect din sutele făcute?

Cred că e cel mai interesant. Scaunul mă pune cel mai mult pe gânduri. Scaunul are limitele pe care ţi le impune corpul uman. E o mare provocare să fac un scaun care să nu fie un simplu scaun. De fiecare dată încerc să fac lucrurile mai simple, şi mai simple, dar să nu fie plictisitor de simple.

Pentru cine creaţi?

Nu fac cercetări de piaţă ca să ştiu cine e publicul ţintă. Fac analize referitoare la business, nu şi la oamenii care aleg o piesă „Matthew Hilton". Nu mă întâlnesc cu cei care au plătit pentru mobila făcută de mine, nu prea ştiu cine e publicul meu. Gândesc piesele ca şi cum le-aş face pentru mine însumi, iar dacă la final obţin ceva pe care aş da banii, înseamnă că am făcut o treabă bună.  Aş trăi cu toate piesele pe care le-am făcut până acum. Am acasă două canapele, o masă de dining şi un mix de scaune diferite. În total sunt, cred, vreo zece obiecte semnate de mine.

E asta o dovadă de narcisism?

Poate. Da, cred că e. Îmi place să admir şi să am aproape lucrurile pe care le-am făcut.

Spuneţi că nu vă pasă de moda în design atunci când lucraţi. De ce vă pasă?

Mereu am declarat că nu mă interesează tendinţele, ce se poartă în materie de casă, design interior etc. Îmi place moda vestimentară, de asta îmi pasă. Ştiu că oamenii mă cumpără pentru că le dau lucruri frumoase, dar nu bune de pus într-o galerie de artă, ci bune de utilizat în viaţa de zi cu zi. Poate de aia nici nu-mi pasă de modă şi de tendinţele de la târgurile de mobilier şi accesorii: nu fac piese pentru un sezon. Nu voi şti însă niciodată dacă piesele mele chiar sunt pentru o viaţă de om. Asta voi afla mai încolo sau poate niciodată. 

„Geniul lui Hilton"

Hilton reuşeşte mereu să transforme lemnul solid în adevărate piese sculpturale. Despre el, „Financial Times" a scris: „Geniul lui Hilton pentru designul contemporan derivă din abordarea creaţiilor sale din lemn atât din perspectiva unui sculptor, cât şi a unui designer".

"Nu voi da niciodată reţete despre cum trebuie să trăieşti, fiecare are propriul stil. Eu doar fac mobilă, iar dacă oamenilor le place, sunt liberi s-o cumpere şi să se folosească de ea."

"Nu sunt un designer care vrea să te pună pe gânduri cu piesele lui. Vreau doar ca obiectele pe care le fac să „mişte" oamenii, să-i emoţioneze. "

Designerul anului 2008

Numele: Matthew Hilton
Data şi locul naşterii: 31 ianuarie 1957, Hastings, Marea Britanie
Starea civilă: căsătorit; are un copil
Studiile şi cariera:
- A absolvit Kingston University din Londra, cu specializarea Design de mobilier, în 1979
- Şi-a început cariera printr-o importantă colaborare cu designerul vestimentar Paul Smith
- În 1985 a pus bazele unui studio de design propriu şi a început să lucreze pentru retailerul londonez SCP, care promovează talente locale încercând să păstreze un echilibru între valorile tradiţionale şi tendinţele contemporane în designul interior
- În 2000 a fost numit şeful departamentului Design de mobilier la Habitat, companie cu care continuă să lucreze şi astăzi
- În 2007 a creat brandul „Matthew Hilton" împreună cu compania britanică De La Espada, care se ocupă exclusiv de producţia şi managementul colecţiilor, lăsându-i lui Hilton controlul total asupra conceptului şi a direcţiei artistice
- În 2008 a fost desemnat Designerul anului  în Marea Britanie
Locuieşte în: Londra, Marea Britanie