Misterul „vlahilor negri”, războinicii care s-au luptat cu temuții vikingi. Au trăit în cetăți de pământ, la est de Carpați

O parte a izvoarelor medievale vorbesc despre o populație misterioasă de pe teritoriul Moldovei de astăzi. Este vorba despre „vlahi negrii”, o populație foarte războinică care a ajuns faimoasă pentru uciderea unui puternic negustor viking, dar și a însoțitorilor acestuia.

Corăbii ale războinicilor vikingi FOTO Adevărul

Aparent, între români și vikingi nu a existat vreo legătură de-a lungul istoriei. Cu toate acestea o piatră funerară din insula Gotland (Suedia de astăzi), arată contrariul. Mai precis, un important personaj de pe respectiva insulă ar fi fost ucis de „blakumen”, adică de „vlahii negri”.

Dincolo de această dovadă că a existat un astfel de contact între vlahi și vikingi, iese la iveală un alt mister, încă nerezolvat al istoriei românilor, dar și a Europei central-estice. Este vorba despre identitatea acestor comunități de vlahi negri. Specialiștii au emis de-a lungul timpului mai multe ipoteze cu privire la acești războinici care au sfidat puterea renumiților vikingi.

Rus, puternicii negustori și războinici nordici care au adus statalitatea la slavi

Vikingii au fost unii dintre cei mai faimoși și temuți războinici ai istoriei. Originari din ținuturile aspre ale Suediei, Norvegiei și Danemarcei, de astăzi, vikingii, sau „oamenii din nord”, au semănat teroare mai ales în Europa Occidentală, dar și Spania sau pe țărmurile Mării Baltice, din secolul al IX-lea și până în secolul al XI-lea.

Nu au fost doar prădalnici, așa cum li s-a dus de multe ori vestea. Au fost și negustori foarte eficienți, colonizatori și întemeietori de state medievale puternice, dar și călători fără pereche. Vikingii sunt cei care au pus, pentru prima dată, piciorul pe continentul american.

O parte a acestor scandinavi, numiți varegi sau rus, de origine suedeză, au colonizat inițial țărmurile Balticii, pentru ca mai apoi să se aventureze adânc în teritoriile estice, locuite de triburile slavilor și neamurile de stepă, precum pecenegii sau cumanii.

„Pentru vikingi experienţa în Europa Răsăriteană s-ar putea să fi fost cea mai reuşită dintre experienţele lor. Pe atunci Marea Baltică era un lac suedez. Mai târziu ea avea să fie numită de greci şi de alţii Marea Varegilor”, scria Donald Logan în „Vikingii în istorie”. 

În est, au întemeiat state medievale puternice, stăpânind peste slavii estici, sau ruși și ucraineni, cum sunt cunoscuți astăzi. Este vorba despre Kiev .și Novgorod, orașe în care vikingii suedezi au întemeiat, în secolul al IX-lea, adevărate dinastii și au schimbat pentru totdeauna istoria acestor teritorii.

„Varegii de peste mare au pus tribut asupra ciuzilor, slavilor, merianilor, vesilor şi crivicilor (n.r. asta se întâmpla în jurul anului 860 dHR). Cei care fuseseră siliţi să plătească tribut varegilor i-au alungat înapoi peste mare şi fără să le mai plătească tribut, au început să se cârmuiască singuri. Dar n-aveau niciun fel de legiuiri şi au început să se bată între ei. Atunci şi-au spus unii altora: «Haideţi să căutăm un prinţ care să ne poată conduce şi să ne judece după lege». Ca urmare s-au dus peste mări la ruşii varegi. (....) Ciuzii, slavii, crivicii şi vesii au spus oamenilor din rândul varegilor : Ţara noastră este mare şi bogată, dar nu este rânduială în ea. Veniţi să cârmuiţi şi să domniţi peste noi”, se arată în cronica lui Nestor, elaborată în jurul anului 1113.

Din zona Rusiei și Ucrainei de astăzi, vikingii suedezi, cunoscuți drept rus sau varegi, au lansat atacuri puternice și asupra Constantinopolelui, dar au reușit să creeze și rute comerciale importante, din Bizanț către Baltica. După ce s-au războit, prinții vikingi ai rușilor au avut legături comerciale și militare cu împărații Bizanțului.

Calitățile lor războinice au fost remarcate, iar basileii bizantini și-au creat o gardă de elită formată din acești bărbați nordici. 

„Nu am văzut niciodată oameni atât de perfecţi din punct de vedere fizic. Înalţi, blonzi şi rumeni. Nu purtau tunici sau caftane, dar bărbaţii aveau o haină care acoperea o parte a corpului lăsându-le un braţ liber pe cealaltă parte. Fiecare bărbat avea un topor, o sabie şi un junghier pe care le ţinea lângă el tot timpul”, îi descria pe vikingii varegi din Rusia,celebrul călător arab Ahmad Ibn Faladan în 922 aflată în vizită la bulgarii de pe Volga. 

Vestit negustor vareg ucis de „vlahii negri”

O piatră funerară din zona localității Sjonhem de pe Insula Gotland, lângă coastele Suediei, are gravată o inscripție ce prezintă, succint, o poveste foarte interesantă, mai ales pentru istoria românilor. Mai precis, sunt descrise, cu caractere runice, în vechea limbă scandinavă, evenimente care au avut loc în secolul al X-lea.

Mai precis, un faimos negustor vareg, Rodfos, este ucis, alături de însoțitorii săi, de o ceată a „vlahilor negri” sau „blakumen”, cum apare în respectiva inscripție. Acest negustor este jefuit de toate bunurile. Cel mai probabil, așa cum sugerează și inscripția, negustorul era însoțit de o puternică bandă înarmată, pentru protecție. Evenimentul ar fi avut loc pe traseul de la „varegi la greci”, adică din zona Kievului și până la Constantinopol.

Specialiștii arată că pe această rută se făcea un popas și în zona Dunării de Jos, dar și pe țărmurile Mării Negre, în zona Basarabiei de sud, de astăzi, dar și în zona Dobrogei. Deci, Rodfos a fost ucis cel mai probabil, așa cum arată o serie de specialiști, în zona de sud a Basarabiei, probabil surprins de acești „blakumen” în timp ce făcea un popas, coborând la țărm de pe corăbii.

Prezența vikingilor în aceste zone ale litoralului românesc este demonstrată inclusiv de descoperirile de la Basarabi-Murfatlar. Este vorba despre zeci de reprezentări scandinave dar și de schelete umane de top nordic. 

„Ipoteza care susţine că  unele din reprezentările de la Basarabi trebuie atribuite lumii scandinave a fost lansată în repetate rânduri de Ion Barnea şi acceptată de o mare parte a mediului ştiinţific românesc. Ea porneşte de la o serie de dovezi care ar indica o atare prezenţă: mai multe siluete de dragoni dublu-spiralaţi, un desen stilizat de corabie,schelete umane, socotite a fi de tip nordic, numele propriu Rainpilpe şi patru grafite de labirinturi”, scrie Vladimir Agrigoroaiei în „Vikingi sau ruşi. Noi cercetări asupra complexului de la Basarabi-Murfatlar”. 

Cine erau „vlahii negrii”?

Identitatea acestor „blakumen” a fost un mister. Specialiștii spun că „blakumen” se referă la vlahi, mai precis cei din estul Carpaților, adică moldovenii de astăzi. „Etnonimul «blakumen» reprezintă, potrivit părerii aproape unanime a specialiştilor, o formă scandinavă a numelui vlahilor. Dat fiind că drumul obişnuit al varegilor de pe coastele baltice către Constantinopol trecea de-a lungul litoralului moldovenesc al Mării Negre, este firesc să admintem că românii întâlniţi de Rodfos erau cei ce locuiau la răsărit de arcul carpatic”, arată academicianul Spinei în „Moldova în secolele XI-XIV”.

Totodată, specialiștii arată că vlahilor de la est de Carpați li se spunea „negri”, evident nu datorită culorii pielii, ci datorită poziției geografice. Pentru popoarele din aceea perioadă nordul era asociat cu negrul. Cel puțin asta susține academicianul Victor Spinei. De altfel, denumiri precum „Cumania Neagră” sau „vlahii negrii” mai sunt întâlnite în cronici. „Negru ar putea înseamna și „sălbatic”, „prăduitor”. De exemplu, Rudolf din Ems în  „Welthcronik” vorbeşte despre o ţară a „vlahilor sălbatici” situată în afara arcului carpatic, adică Moldova de astăzi.

Vlahii din Moldova secolului al X-lea, locuiau în cetăți de pământ, conduși de juzi sau jupani, fiind o populație de agricultori și crescători de  animale, în special ciobani, care s-au făcut remarcați și ca mercenari. Existenţa lor este dovedită și de  cetăţile cu întărituri din lemn şi val de pământ, precum cele de la Răciula, Calfa, Măşcăuţi, Dersca, Fundu Herţii, Tudora sau Horodişte, aşa cum arată şi reputatul arheolog Mircea Petrescu Dâmboviţa în lucrarea sa „Sisteme de fortificaţii medievale timpurii la est de Carpaţi: aşezarea de la Fundu Herţii”.

Acești vlahi vorbeau o limbă romanică, cu aporturi etnice, culturale și lingvistice de la populații slave, probabil chiar gotice și turanice. Vlahii negri s-au făcut remarcați ca războinici, fiind cooptați ca mercenari de prinții vikingi ai Novgorodului. Mai precis, au luptat în armata lui Iarizleif sau Iaroslav împotriva unui alt viking numit Burizleif sau Sveatopulk.

Bătălia a avut loc pe râul Dniepr, în anul 1016 dHr. Mai apoi, vlahii sunt pomeniți ca mercenari și în armata bizantină, luptând inclusiv în campaniile din Italia, alături de varegi. Cu alte cuvinte erau o populație apreciată pentru calitățile sale marțiale.