Detergent de rufe pulbere versus lichid și capsule: Avantajele și dezavantajele fiecărei variante, explicate de un expert. Cum faci alegerea corectă

Multe persoane se întreabă probabil dacă există diferențe notabile între eficacitatea unui detergent lichid/capsule și cea a unuia sub formă de pulbere și care ar fi cea mai potrivită variantă pentru spălarea rufelor. Un expert în chimie a dezvăluit avantajele și dezavantajele fiecărui tip și a explicat în funcție de ce aspecte trebuie făcută alegerea.

Detergenții de rufe sunt aleși în funcție de criterii personale. FOTO Shutterstok

Copoziția de bază din spatele fiecărei formule, dezvăluită Nathan Kilah, lector superior la catedra de chimie a University of Tasmania, ar putea raspunde acestei dileme, potrivit ScienceAlert.

Ingredientele active din pulberile și lichidele de rufe sunt surfactanții, cunoscuți și sub numele de detergenți (de unde și denumirea produsului). Acestea sunt de obicei molecule încărcate sau „ionice” care au două părți distincte în structura lor. O parte interacționează bine cu apa, iar cealaltă interacționează cu uleiurile.

Această proprietate utilă permite agenților tensioactivi să îndepărteze grăsimea și murdăria de pe țesături și să le suspende în apă. De asemenea, agenții tensioactivi pot forma bule.

Sărurile metalice dizolvate în apă pot limita performanța agenților tensioactivi. Așa-numita apă dură conține multe săruri de calciu și magneziu dizolvate, care pot forma ușor reziduuri de săpun.

Din acest motiv, detergenții de rufe moderni conțin fosfați, „îndulcitori” de apă și alți „sechestranți” metalici pentru a opri formarea reziduurilor de săpun.

Dar fosfații pot provoca proliferarea algelor în mediile cu apă dulce. Este și motivul pentru care formulele moderne de detergenți conțin cantități mai mici de fosfați.

Unii detergenți de rufe conțin înălbitori optici. Aceste substanțe chimice absorb lumina ultravioletă și eliberează lumină albastră, ceea ce generează fenomenul „alb mai alb” sau „culoare mai strălucitoare”.

Cei mai mulți detergenți de rufe conțin parfumuri, neesențiale pentru procesul de curățare, dar care dau senzația de prospețime, iar unii detergenți conțin și enzime care au și ele rolul lor.

Detergentul pudră/pulbere

Principalele ingrediente din pudre sunt sărurile (cum ar fi sulfatul de sodiu) care adaugă volum și împiedică aglomerarea pudrei.

Printre sărurile conținute se numără și carbonatul de sodiu, cunoscut și sub denumirea de sodă de spălare (o alternativă chimică al bicarbonatului de sodiu), care ajută la modificarea chimică a grăsimii și a murdăriei, astfel încât acestea să se dizolve în apă.

Detergentul de rufe sub formă de pudră/pulbere conține adesea și agenți oxidanți precum percarbonatul de sodiu, o combinație stabilă de sodă de spălare și peroxid de hidrogen. Un aditiv cunoscut sub numele de tetraacetiletilendiamină activează percarbonatul pentru a obține un efect ușor de albire.

Pulberile au un avantaj din punct de vedere chimic: componentele lor pot fi amestecate, dar menținute separate într-o formă solidă (sunt vizibile diferite tipuri de granule).

Detergentul lichid sau capsulele concentrate

Principalul ingredient al lichidului de rufe este apa. Restul este format din ingrediente similare pulberilor, cum ar fi sărurile alcaline, „sechestranții” metalici, îndulcitorii de apă și agenții tensioactivi alese astfel încât să fie stabile în sticlă și să funcționeze împreună în timpul spălării.

În aceste tipuri de detergent, agenții tensioactivi din produsele lichide sunt adesea clasificați ca fiind ionici (încărcați) și neionici (neîncărcați). Cei neionici pot fi implicit lichizi, ceea ce îi face nepotriviți pentru formele de detergent sub formă de pudră. Agenții tensioactivi neionici sunt buni pentru suspendarea uleiurilor în apă și nu formează spumă.

În plus, detergenții lichizi conțin și conservanți pentru a preveni dezvoltarea microbilor care strică amestecul.

Detergenții lichizi nu pot conține peroxizi (agenți de înălbire ușoară) care se găsesc în produsele sub formă de pudră. Peroxizii ucid microbii, iar absența peroxizilor în detergenții lichizi face mai probabilă formarea de biofilme de mucegai în mașină și transferul bacteriilor între articolele de îmbrăcăminte, se arată în explicațiile expertului Nathan Kilah, publicate mai întâi în The Conversation.

Drept alternativă la peroxizi, lichidele conțin de obicei doar înălbitori optici.

Această formă de detergenți de rufe are un avantaj față de pulberi: poate fi adăugată direct pe pete, înainte de a pune articolul la spălat.

Dozele de detergent foarte concentrate sunt versiunea mai „convenabilă” a formulelor lichide. Pentru că sunt colorate și asemănătoare dulciurilor, aceste produse s-au dovedit a fi periculoase pentru copiii mici și persoanele cu deficiențe cognitive.

Cum se utilizează detergenții cu enzime

Enzimele sunt incluse în produsele de spălat pentru a îndepărta anumite pete. Din punct de vedere chimic, ele sunt catalizatori (accelerează reacțiile chimice).

Enzimele sunt denumite după moleculele asupra cărora acționează. De exemplu, lipaza descompune grăsimile (lipidele), proteaza descompune proteinele, în timp ce amilaza și mananazele descompun amidonul și zaharurile.

Aceste enzime funcționeză la o temperatură mai scăzută a apei de spălare.

La un ciclu de spălare excesiv de fierbinte, structura enzimelor se poate deteriora sau denatura, împiedicându-le să-și atingă scopul.

În concluzie, dacă detergentul conține enzime, temperatura de spălare nu trebuie să fie nici prea ridicată, nici prea scăzută. În testele standard de spălare a rufelor, temperatura este de 15-20°C.

Specialistul mărturisește că, personal, spală rufele la 20°C, cu jumătate din doza recomandată de pudră de rufe cu miros plăcut, ambalată în carton reciclabil, care conține o gamă largă de enzime și o sursă de peroxid activat.

Alegerile fiecăruia se poate face însă în funcție de avantajele și dezavantajele prezentate, performanțele observate, psihologie, cost, miros, considerente de mediu și confort.