A opta minune a lumii și secretele întunecate ale orașului-fantomă. Unde se află "Veneția Pacificului" și de ce localnicii se tem să ajungă acolo
0Pe coastele îndepărtare ale Asiei, în arhipelagul Micronezian, se află cea de-a opta minune a lumii, așa cum au numit exploratorii europeni, un misterios oraș lacustru. I s-a mai spus și ”Veneția Pacificului” dar și ”Orașul fantomelor", stârnind totodată admirație dar și teamă.
În largul coastelor Asiei de Sud-Vest, în arhipelagul malaiezian, se află urmele unei civilizații dispărute. Unii specialiști, printre care și James Churchward, cred că în această zonă s-a aflat un continent pierdut, numit Lemuria sau Mu, iar ultimele rămășițe ale sale încă se păstrează parțial scufundate în apele oceanului. Un astfel de loc este, cred amatorii de mistere, Nan Madol, un oraș lacustru abandonat. Temut și admirat, acest ansamblu de insule de piatră legate cu numeroase canale navigabile este considerat cea de-a opta minune a lumii.
”Veneția Pacificului”, insulele de piatră ale unei lumi dispărute
Nan Madol este un oraș făcut din 92 de mici insule de piatră bazaltică și coral, cu un important centru fortificat, legate între ele printr-o multitudine de canale navigabile. Accesul la fiecare dintre aceste insule, pe care se aflau locuințe, temple, depozite și multe alte clădiri cu diferite scopuri, se făcea doar cu barca. Orașul este abandonat de mai bine de 500 de ani și este în prezent sit arheologic inclus în Patrimoniul UNESCO, numit și „Veneția Pacificului” datorită canalelor care leagă diferitele structuri. Orașul-fantomă Nan Madol se află lângă insula Pohnpei, parte a statului insular Pohnpei din Federația Microneziană, în vestul Oceanului Pacific.
Cea mai spectaculoasă parte a sit-ului este insula principală, o zonă fortificată, cu ziduri înalte, inclusiv structuri megalitice de mari dimensiuni. Nan Madol, în limba localnicilor înseamnă ”Printre canale”. Dar denumirea originară a orașului era Soun Nan-Leng, ceea ce înseamnă „Reciful Celest”. Denumirea face referire la faptul că orașul este, de fapt, parțial ridicat și pe recife de corali. Cei care l-au vizitat spun că este fascinant, a opta minune a lumii. La Nan Madol se ajunge doar cu barca și doar în timpul zilei, fiindcă localnicii se tem de spiritele care s-ar afla dincolo de zidurile groase de piatră. Întreg complexul se întinde pe o suprafață de 18 kilometri pătrați.
Puternica capitală a dinastiei întemeiată de vrăjitori
Primele cercetări arheologice desfășurate sistematic la Nan Madol au avut loc în anii '70, de specialistul Arthur Saxe. De atunci și până în prezent au mai fost organizate câteva expediții ștințifice în această ”Veneție a Pacificului”. Conform datărilor făcute de specialiști, acest oraș misterios a fost ridicat în secolul al XII lea d Hr, iar începând cu 1180 d Hr. Nan Madol a fost centrul religios și politic al dinastiei Saudeleur, cea care a condus încă din secolul al X lea insulele Pohnpei și Temwen, întemeind un puternic imperiu micronezian. Legendele microneziene spun că această puternică dinastie Saudeleur a fost fondată de gemenii vrăjitori Olisihpa și Olosohpa. Aceștia ar fi venit și Kataul de Vest, un ținut mitic.
Cei doi frați vrăjitori căutau cu canoea, în ocean, o bucată de pământ pe care să construiască un altar și să ofere ofrande zeului agriculturii Nahnisohn Sahpw. În cele din urmă, frații ar fi găsit zona pe care astăzi se află ruinele lui Nan Madol și, în special, reciful central, pe care a fost ridicată o uriașă construcție megalitică, în zona centrală a orașului lacustru. Istoricii spun că, de fapt, primii locuitori ai insulei Pohnpei făceau parte din cultura Lapita și proveneau din zona insulele Solomon și Vanuatu, fiind asemănători din punct de vedere fizic cu faimoșii maorii din Noua Zeelandă. În timp, aceștia ar fi construit adevărate orașe preistorice, încă căutate de arheologi, pentru ca mai apoi să dezvolte civilizația care a dus la construirea Nan Madol. Așa cum am precizat, Nan Madol era centrul politic al regilor din dinastia Saudeleur, o monarhie absolutistă, de origine divină. Așa cum arată cercetările, apa și mâncarea trebuia adusă de pe insula Pohnpei în acest oraș sacru al liderilor micronezieni.
Un centru politic dar și un oraș al morților
Așa cum arată specialiștii, orașul lacustru Nan Madol avea un dublu rol. Pe de o parte era locul unde trăia elita microneziană, iar de cealaltă parte era un „oraș al morților", adică găzduia mormintele strămoșilor și ale vechilor șefi de trib. Locuințele nobilimii, asistată de o mulțime de servitori, erau legate între ele prin canale. În felul acestea aveau o protecție sporită. Se spune că în acest oraș erau aduși și rivalii politici tocmai pentru a le fi greu să plece dar și să fie supravegheați mai ușor. În total, se estimează, că în orașul lacustru trăiau în jur de 1000 de oameni, nobili, rivali și o armată de servitori și războinici aduși să-i păzească pe aristocrați. Cea mai importantă zonă era Madol Powe, un soi de cimitir lacustru. Este vorba despre 58 de insulițe din piatră în zona de nord-est a orașului Nan Madol. Aici trăiau doar preoții care oficiau diferite ritualuri la mormintele șefilor de trib și a aristocraților de seamă. Cercetările arheologice au scos la iveală faptul că unele insule din cadrul Nan Madol reprezentau de fapt zona industrială a orașului.
Aici se aflau ateliere pentru producția de canoe, atât de importante pentru legătura cu insula principală, dar și pentru navigația pe canale, precum și ateliere pentru preparea uleiului de nucă de cocos, plus bucătăriile în care se pregătea hrana pentru lumea cu ștaif care trăia pe insulă. Cel mai mare monument funerar se află pe insula Nandauwas. Este efectiv un mormânt megalitic, înconjurat cu ziduri înalte de peste 7.7 metri. Aici era cripta regală unde odihneau primii monarhi din dinastia Saudeleur. În concluzie, Nan Madol sau Soun Nan-Leng, așa cum era numit de micronezieni acum aproximativ opt secole, era centrul puterii șefilor de trib și a regilor micronezieni din dinastia Saudeleur, un oraș lacustru regal, o reședință luxoasă și exclusivistă a nobilimii.
Un loc interzis oamenilor de rând. Accesul se făcea doar cu canoele și doar cu acceptul războinicilor care păzeau zecile de insule de piatră locuite de nobilime. Ingredientele pentru masa aristocrației și a regilor micronezieni erau aduse de pe insula Pohnpei și gătite în uriașele bucătării din Nan Madol. Totodată, insula era și un simbol religios important în cultul strămoșilor. Tocmai de aceea localnicii de astăzi, se tem să meargă singuri la Nan Madol. Iar pe turiști nu-i duc decât ziua. Orașul a fost abandonat acum cinci secole. Se știu încă foarte puține lucruri despre Nan Madol.
Se încarcă comentariile...
