Locul coincidenţelor frumoase

Obiectele moştenite de la părinţi şi de la străbunici s-au potrivit cu piese cumpărate din magazine şi din anticariate într-o casă spaţioasă din nordul Capitalei. Nu e colţ în casa de peste 100 de metri pătraţi de care să nu fie legată vreo întâmplare fericită.

Asta pentru că, spune Smaranda (27 de ani), mutarea şi amenajarea şi decorarea s-au făcut natural. Mutarea s-a produs anul trecut, când şi ea, şi Bogdan (27 de ani), iubitul ei, au simţit că a venit momentul să se mute din casele părinţilor.

Casa - cumpărată de părinţii Smarandei în 2008 - nu era iniţial în planurile lor (se gândeau că e prea mare, poate prea departe de oraş); dar pentru că au căutat luni de zile un loc de închiriat şi n‑au găsit nicio locuinţă care să‑i mulţumească, au mers pe varianta firească, până la urmă: locuinţa disponibilă din Băneasa. Nici amenajarea n-a avut vreo etapă forţată: nu şi-au pus în cap un concept, ci doar să adune în căminul lor obiecte care le plac amândurora şi care vorbesc despre ei. Decorarea s-a făcut pe parcurs şi e încă în desfăşurare.

Canapelele din living, confortabile şi după 20 de ani

„După o perioadă în care am căutat neîntrerupt casă, am plecat în vacanţă. Când ne-am întors, eram decişi să ne mutăm aici. A durat o lună şi un pic să pregătim spaţiul - să vopsim pereţii, pentru că nu voiam să fie totul alb, şi să instalăm toate corpurile de iluminat. Pe 23 octombrie am mutat toate lucrurile aici", povesteşte amfitrioana acestei săptămâni. Spune că nici ea, nici Bogdan nu se aşteptau să se acomodeze cu noua casă. Într-o zi, când a mers să tragă draperiile la ferestrele din birou, a simţit că e acasă. Trecuseră fix două săptămâni.

Vedere din casa spaţioasă, de peste 100 de metri pătraţi

Scaune-noptiere

Indiferent despre ce cameră îţi vorbeşte, Smaranda se pomeneşte deseori spunând: „S‑au potrivit, o întâmplare!". E valabil pentru masa din bucătărie - aici stai pe scaune tip Thonet, cu şezut de plasă din orez, moştenite de la străbunica ei, dar şi pentru patul din dormitor - unde alte două scaune moştenite ţin loc de noptiere; par a fi din acelaşi set cu patul, dar nu sunt.

E potrivit şi pentru masa de dining (primită de la părinţi şi „asezonată" cu scaune cumpărate de la un anticariat de pe Lipscani), dar şi pentru living (unde stau laolaltă canapele vechi de 20 de ani, „reîmprospătate" cu huse din bumbac şi in, şi covoare foarte vechi, nefolosite până anul trecut).

"Casa noastră e o combinaţie de nou şi vechi, ceva primit, ceva moştenit, la care am mai adăugat noi câte ceva cumpărat."

"Nu ne-am dorit o casă încărcată, nici una să-i spunem minimalistă, ci una care să ne placă."
Smaranda
masterand Istoria Artelor

Arta din perete

Un ochi obosit şi neavizat observă cu greu culorile calde, foarte şterse, cu care Smaranda a ales să-şi coloreze casa. Dar pentru a alege ceea ce unora le par a fi doar nişte nuanţe foarte apropiate de alb, Smaranda a stat aproape o lună cu mostrarul de culori lângă pat.

Nu mai ştie exact în ce clasă era când a scris o compunere despre cum ar trebui să să fie locuinţa ei. „Între altele, scriam acolo că în casa mea trebuie să miroasă a soare şi a balsam de rufe", zâmbeşte gazda acestei săptămâni.

Dormitorul cu noptiere din scaune şi saltea de cinci ori mai scumpă decât patul

La ani distanţă, într-o după-amiază de vară din 2011, a ajuns acasă şi a avut o revelaţie. Camerele cu geamuri mari erau inundate de soare şi peste tot era parfum de balsam de rufe (foloseşte aproape în exces, admite Smaranda). „Am râs: uite, domnule, îm retrăiesc clişeul din compunere!"

Dacă o întrebi a ce miroase casa ei acum, iarna, chicoteşte: balsamul de rufe a rămas în ecuaţie; la el se mai adaugă însă scorţişoara şi vanilia (asta pentru că Smaranda este foarte pasionată de gătit; a urmat chiar şi o şcoală de bucătari, iar pe rafturile din bucătăria imensă stau aliniate zeci de borcane cu diverse condimente).

Locuinţa Smarandei e luminoasă, aerisită, caldă. Dacă n-ai şti că eşti în România, ai crede că te afli într-o casă italienească: bloc mic, curte interioară, terasă, încăperi înalte, bucătărie mare etc. Ţi-e greu să alegi un colţ preferat. „Zona preferată este mereu alta: cel mai mult îmi place să stau în living, pe canapelele de la ai mei; uneori, când vreau să citesc, îmi duc un fotoliu în birou, unde e o lumină foarte bună; adesea stau în bucătărie - îmi place să văd cum cresc prăjiturile în cuptor", spune Smaranda.

Masa cu scaune tip Thonet, moştenite de la străbunică, şi lustrele create de nişte designeri nordici

Dependenţa de lucruri

Recunoaşte că se ataşează enorm de obiectele pe care le-a primit de-a lungul vremii şi care i-au marcat diferite momente - litografia cu valkirie (în mitologia scandinavă, fecioare războinice foarte frumoase, fiicele lui Wotan - n.r.), pianul la care a învăţat să cânte de mică şi pe care îl ţine acum în living, vesela de la străbunica, patul pe care dormea când era mai mică, în casa părintească.

Biroul lui Bogdan, pentru care încă se caută biblioteca potrivită

Dar e mai mult decât convinsă că, la nevoie, ar putea renunţa pe loc la toate: „«Acasă» nu se reduce niciun moment doar la lucrurile astea, pe care le iubesc. Dacă îi am alături pe cei mai importanţi trei oameni pentru mine - părinţii şi iubitul meu - pot trăi liniştită fără nicio problemă".

"Când vreau să citesc, îmi duc un fotoliu în birou; adesea stau în bucătărie - îmi place să văd cu cresc prăjiturile în cuptor."
Smaranda
masterand Istoria Artelor