FOTO Doage care învechesc vinuri pe cinci continente

Fotografii: Monika Krajnik

Cele mai renumite case de vinuri din întreaga lume îşi înnobilează licorile în butoaie făcute într-o făbricuţă din Transilvania. Secretul fabricării butoaielor care au devenit în 12 ani cunoscute în întreaga lume le-a fost dezvăluit patronilor de doi meşteri din Coştui. Reţeta s-a dovedit a fi un succes.

Soţii Livia şi Iulian Vlad, din Sighetu Marmaţiei, au pus bazele unei fabrici de butoaie în 1998, după ce au lucrat în domeniu aproape cinci ani, în Franţa, pentru un concern irlandez.

 „Am văzut că se câştiga foarte bine în acest domeniu, aşa că am strâns bani şi ne-am întors acasă, pentru a pune pe picioare propria noastră afacere", povesteşte Livia Vlad.

Secretele fabricării butoaielor le-au fost dezvăluite de doi dogari maghiari din Coştiui. „Aveau peste 70 de ani pe atunci. Au murit amândoi. Doar noi am dus mai departe nealterată tradiţia fabricării de butoaie", explică managerul.

Cei doi deprinseseră meşteşugul fabricării butoaielor în tinereţe. Nu dezvăluiau oricui secretele artei lor. Când au pus pe picioare proiectul Transilvania Bois, şoţii Vlad i-au căutat să le ceară sfatul.

Aceştia au vizitat făbricuţa, au făcut cunoştinţă cu proaspeţii angajaţi şi au ajuns la concluzia că lor le vor spune mai departe secretul fabricării butoaielor.

„De la ei am învăţat şi cum să ardem butoaiele cu cărbune, cum să stabilim timpul şi tipul de ardere, pentru a scoate în evidenţă diverse arome", mai spune Livia Vlad.

Calitate dată de lemnul folosit

Finisarea butoiului este ultimul procedeu înainte de a fi pus în vânzare

Calitatea butoaielor este dată, înainte de toate, de lemnul folosit. „Avem o exploatare forestieră proprie, de care se ocupă soţul meu. Astfel, acoperim 70% din necesarul de doage al fabricii. Restul de 30% îl importăm din Franţa", spune Livia Vlad. În prezent, societatea dispune de un stoc de doage care asigură producţia de butoaie pentru următorii doi ani.

Fabrica are 40 de angajaţi, care lucrează în firmă încă de la înfiinţare. „Ne respectăm angajaţii. Anul acesta, am reangajat un muncitor care în 2009 şi-a încercat norocul în Germania", explică patronul societăţii.

„Am vrut să văd cum e să lucrezi în străinătate. Nu am rezistat mult. Aici e mai bine", explică Mihai Batin, care se ocupă cu învechirea doagelor. Aici, deşi fiecare îşi are bine stabilite atribuţiile, toţi muncitorii cunosc toate etapele prin care trebuie să treacă lemnul până să ajungă butoi.

„Numele este important"

Din start, cei doi au pus accent pe tradiţie şi pe calitate. A contat mult şi alegerea numelui societăţii. „Dacă ai un nume cu rezonanţă, jumătate din succes îl ai asigurat", consideră Livia Vlad, managerul Transilvania Bois.

„Pădurile din partea de nord a ţării sunt aur curat. În plus, noi am pus accent şi pe tradiţiile fabricării butoaielor păstrate nealterate din cele mai vechi timpuri", explică femeia.

Firma înseamnă o investiţie care valorează acum de circa 10 milioane de euro, după spusele patroanei, în jur de 40 de angajaţi bine şcoliţi, o unitate de producţie întinsă pe două hectare, exploatare forestieră proprie, ce asigură 70% din necesarul de doage al societăţii, aparatură şi tehnică de ultimă generaţie, toate îmbinate cu metodele tradiţionale de ardere a butoaielor şi autoutilitare proprii. Anual, Tfabrica din Sighetu Marmaţiei  produce peste 6.500 de butoaie

Lemn cu aromă de cafea sau de vanilie

Lemnul ce urmează a fi prelucrat este cu atenţie selectat, încă din pădure. Buştenii sunt despicaţi minuţios, pe fibră, ceea ce va garanta ulterior etanşeitatea şi soliditatea doagelor. Formarea doagelor se face printr-o tăiere radială, urmând ca apoi să fie dimensionate.

„Pe urmă, doagele sunt triate, puse pe paleţi, după care vor fi supuse procesului de învechire", explică Daniel Pop, în vârstă de 31 de ani, muncitor care se ocupă de învechirea doagelor.

Pentru a se învechi, doagele sunt stropite timp de două luni, apoi depozitate în aer liber, pentru o uscare naturală. „Acestea sunt expuse aproape doi ani vânturilor, ploilor şi zăpezilor, pentru a obţine maturarea şi calitatea necesare. Apoi, uscarea bine adaptată este una din etapele cele mai importante ale fabricării butoaielor", adaugă meşterul Pop.

Doagele odată uscate, urmează formarea butoiului, care este o adevărată artă. Înainte de toate, are loc prelucrarea doagei brute, apoi se stabileşte unghiul acesteia. Abia după toate aceste proceduri, doagele sunt instalate în jurul unui cerc. Este momentul în care butoiul începe să capete formă.

Secretul aromei: arderea

Cea mai spectaculoasă şi, totodată, importantă etapă este arderea butoaielor. „În funcţie de intensitatea şi durata sa, arderea va oferi butoiului caracteristicile căutate de clienţi", explică managerul societăţii.

Majoritatea fabricilor de butoaie din lume nu mai ţin cont de metodele de ardere tradiţionale. Butoaiele de la Sighetu Marmaţiei sunt însă arse tradiţional, folosindu-se exclusiv cărbuni din stejar încinşi.

Intensitatea arderii şi temperatura sunt controlate foarte strict, pentru a evita orice modificare interioară a lemnului. Butoiul odată asamblat şi ars, este etanşeizat cu papură, iar fundurile sunt făcute din doagele scurte.

Cei doi dogari unguri i-au învăţat pe soţii Vlad şi secretele obţinerii butoaielor care conferă diverse arome vinurilor păstrate în acestea.

„Depinde de tipul şi timpul de ardere. Pentru un vin alb, de exemplu, butoaiele sunt arse timp de două ore. Pentru vinurile roşii cu diverse arome, avem arderi medii şi forte, de trei, patru şi chiar cinci ore", explică Daniel Pop.

Ţinute în butoaiele potrivite, diferitele soiuri de vinuri roşii vor dobândi în timp arome specifice de vanilie, cacao, cafea, ba mai mult, şi de tutun. Toate acestea, datorită arderii butoaielor.

„Butoaiele produse de noi s-au remarcat prin calitatea lemnului, prin faptul că acestea sunt bogate în zahăr şi vanilie şi nu conţin tanin astringent. Renumite castele de vinuri din Franţa colaborează de ani de zile cu noi. Avem peste 3.000 de butoaie livrate către Château l'Hospitalet la Clappe, din Languedoc", a precizat Livia Vlad.

Butoaiele fac toţi banii

Durata arderii dă aromă lemnului

Reţeaua de distribuţie a butoaielor cuprinde mai multe continente, acestea ajungând la cele mai faimoase case de vinuri din Franţa, Spania, Canada, Maroc, Liban, Italia. „În premieră, anul acesta, am primit comenzi şi din Noua Zeelandă şi Australia. Săptămâna trecută au plecat două containere cu butoaie", adaugă managerul sighetean.

Preţul unui butoi variază între 400 şi 700 de euro, în funcţie grosimea doagelor şi de timpul de ardere. „Colaborăm cu vreo 20 de case de vinuri din România. În rest, cu celebrele castele de vinuri din Franţa. Am onorat şi comenzi mai exclusiviste. Pentru regiunea Languedoc, de pildă, am trimis la un castel 20 de butoaie lăcuite, făcute dintr-un lemn de calitate ireproşabilă", spune omul de afaceri.

Soţii Vlad au de gând să-şi extindă afacerea. Nu neagă faptul că au resimţit criza, însă nu se plâng. Calitatea butoaielor din Maramureş a convins, de-a lungul vremii, clienţii cei mai preţioşi şi pretenţioşi din întreaga lume. În Franţa, există castele care au ales să colaboreze în exclusivitate cu românii din Transilvania.

„Cel mai bun gust şi cea mai nobilă aromă o primesc vinurile păstrate în butoaiele noastre. Mulţumirea clienţilor ne asigură o ascensiune constantă. Butoaiele noastre se găsesc în cele mai reputate case de vinuri din lume", încheie Livia Vlad.