Eliza Yokina, arhitect: „Interiorul casei e al tău, exteriorul este al oraşului“

Arhitecta Eliza Yokina vorbeşte despre cât de important e să conştientizezi, atunci când îţi faci o locuinţă, că partea care se vede nu-ţi aparţine ţie, ci societăţii, oamenilor care dau cu ochii de casa ta zi de zi.

Are 32 de ani şi cel puţin la fel de multe premii şi burse internaţionale de arhitectură şi design interior. E născută în Bulgaria, dar şcolită în România. De mai bine de zece ani este în contact direct cu ce se întâmplă la nord de Dunăre în materie de construcţii şi amenajări. Eliza Yokina, jumătatea feminină a biroului de arhitectură „Soare&Yokina Arhitecţi Asociaţi", spune că românii nu-şi dau seama că interiorul casei lor trebuie să joace acelaşi rol ca lenjeria intimă: să fie comod, funcţional, curat şi uşor de întreţinut, să se muleze pe corpul şi pe preferinţele noastre.

„Weekend Adevărul": Cum vedeţi relaţia dintre români şi designerii de case, în ce măsură acceptăm să ni se dea idei pentru o locuinţă mai frumoasă?

Eliza Yokina: Nu consider că interioarele de locuinţe au nevoie neapărat de designer. Cu puţin bun-gust, cultură estetică şi documentare, oricine îşi poate crea un loc confortabil şi plăcut. Desigur, nu e lucru uşor - opţiunile sunt foarte multe, sistemele, din ce în ce mai complexe, timpul pe care îl putem dedica, din ce în ce mai scurt. Şi atunci e nevoie de cineva cu experienţă şi cunoştinţe în domeniu, care să gestioneze întreaga amenajare. În astfel de cazuri şi dacă bugetul îi permite, se întâmplă ca beneficiarul să apeleze la un arhitect sau la un designer. Unii văd în designer un pragmatic, o persoană care ştie să pună în practică ideile lor, alţii - un „estetician" care să garanteze că perdelele se potrivesc din punctul de vedere al cromaticii cu tapiseria canapelei. Designerul trebuie să îndeplinească ambele roluri şi chiar mai mult decât atât. Dacă vorbim de case, munca lui e foarte dificilă: trebuie să fie un bun ascultător, să cunoască şi să anticipeze personalitatea beneficiarilor, aşteptările şi dorinţele acestora. Trebuie să fie creativ, să propună scenarii şi idei care să-i reprezinte pe cei care vor locui spaţiul respectiv, să completeze şi chiar să aducă noi provocări în gama activităţilor familiale.

Cum arată o „radiografie" a spaţiilor locuite din România? 

Din ce văd pe stradă sau, întâmplător, prin diverse spaţii publice şi semipublice, tind să cred că românii trec printr-o perioadă a lipsei de identitate. Casele şi interioarele lor nu ne spun nimic şi nu se adresează într-un mod particular contextului sau societăţii; sunt nişte case care pot fi puse oriunde în lume şi nicăieri nu şi-ar găsi un loc al lor. Majoritatea caselor noi sunt făcute din dorinţa de a pune în ele tot ce se poate: finisaje, elemente arhitecturale, culori, mobilier, fără nicio legătură cu modul şi cu stilul nostru de viaţă. Cred că va mai trece timp până când românii vor lăsa deoparte disperarea şi vor acţiona mai responsabil şi în cunoştinţă de cauză atunci când îşi vor construi sau îşi vor amenaja case. Eu sper că va veni şi acel moment de temperare. Interiorul casei e un spaţiu de maximă intimitate şi aşa trebuie să rămână (iar asta omit cei mai mulţi dintre români). Făcând o paralelă cu vestimentaţia, designul de interior reprezintă lenjeria intimă: trebuie să fie comod, funcţional, curat şi uşor de întreţinut, să se muleze pe corpul şi pe preferinţele noastre, să ne ofere satisfacţie estetică şi să fie „călduros". Un astfel de design necesită multă temperare, dar asezonată cu nebunie acolo unde caracterul persoanei permite acest lucru.

Cum stăm cu exteriorul casei?

Cum spuneam, interiorul este partea intimă, pe care nu o afişăm. Exteriorul, însă, este public. Deşi poate suna dur, exteriorul casei nu ne aparţine nouă, ci oraşului, societăţii, viitorului. De aceea, când cineva îşi ridică o locuinţă ar trebuie să se pună cumva pe ultimul loc şi să o construiască în primul rând cu respect faţă de ceilalţi.

În ani asimilaţi ideii de criză economică, impas financiar, când (re)amenajarea şi (re)decorarea casei ocupă unul dintre ultimele locuri în lista priorităţilor, cât de simplu e să ai un cămin frumos chiar dacă nu dispui de bani?

Uneori, implicarea permanentă în îmbunătăţirea interiorului poate face mai mult decât un buget dedicat amenajării. Nu aş vrea să cataloghez acest lucru ca fiind o tendinţă, dar designerii apelează din ce în ce mai mult la conceptul de repair (repară - n.r.). Este mult mai sustenabil să repari un obiect, să-i schimbi aparenţa şi funcţiunea decât să renunţi la el şi să cumperi unul nou. 

În anii comunismului, în România, obiectul de decor emblemă era celebrul peşte-bibelou, care stătea adesea pe televizor. Care e obsesia decorativă actuală?

Am crescut în Bulgaria în acei ani, dar şi la noi mileul era la loc de cinste, alături de celebrele bibelouri româneşti din porţelan, între care şi acel peşte. Acum nu ştiu, nu aş putea să spun, cred că opţiunile se schimbă repede având acces la producţia de „bibelouri" la nivel mondial, din ce în ce mai tehnologizate. Am văzut în case inclusiv icoane chinezeşti cu leduri (zâmbeşte). 

Clubul Bosco din staţiunea Neptun-Olimp, lucrare marca Eliza Yokina şi Adrian Soare, care le-a adus premiul anualei de Arhitectură Bucureşti 2008, secţiunea Arhitectură   Foto: Andrei Mărgulescu, Alina Maria Stroie

Într-un joc pur imaginativ, dacă aţi putea schimba faţa Bucureştiului, cum aţi acţiona?

Aş vrea să pot opri demolarea inconştientă şi stupidă a caselor vechi. Fără patrimoniu, ne vom pierde identitatea. Fără case vechi, nu vom avea măsura fină a timpului în arhitectură. Nu vom avea termeni de comparaţie şi nici mărturii vii ale trecutului. Iar atunci vom fi săraci cu toţii.

Din Vidin la Bucureşti

Numele: Yokina Eliza Geraskova
Data şi locul naşterii: 24 aprilie 1979, Vidin, Bulgaria
Starea civilă: relaţie stabilă; un copil
Studiile şi cariera:
- A absolvit Arhitectura în 2004 (studii la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu"), iar timp de un an a făcut studii postuniversitare de aprofundare la aceeaşi universitate
- Între 2006 şi 2011 a urmat studii doctorale la Universitatea „Ion Mincu"
- Din 2002 până în prezent a obţinut numeroase premii şi burse de specialitate, naţionale şi internaţionale
- A avut stagii de pregătire şi colaborări cu birouri de arhitectură din Iugoslavia şi din Bulgaria
- Din 2006 este arhitect asociat la biroul de arhitectură „Soare&Yokina Arhitecţi Asociaţi" (www.syaa.ro)
- Locuieşte: Vidin (adresa permanentă) şi Bucureşti (adresa actuală)

"Modalitatea noastră de apropiere faţă de locuinţă, atenţia cu care o trătam, activităţile pe care le desfăşurăm aici. Asta înseamnă «acasă»."

"Designerii apelează din ce în ce mai mult la conceptul de repair (repară - n.r.). Este mult mai sustenabil să repari un obiect decât să cumperi unul nou."