De ce devenim mai credincioşi pe măsură ce îmbătrânim: răspunsul, la „intersecţia” dintre religie, psihologie şi cultură

După îndelungate analize, cercetătorii au ajuns la concluzia că, într-adevăr, oamenii din toată lumea devin mai religioşi pe măsură ce înaintează în vârstă. Foto: Arhivă

Stereotipul credinciosului în vârstă este profund înrădăcinat în mentalitatea multor naţii, iar studiile vin să confirme faptul că, într-adevăr, pe măsură ce înaintăm în vârstă credem mai mult în Dumnezeu. Oamenii de ştiinţă au încercat să descopere şi de ce se întâmplă acest lucru.

Un studiu recent, care are ca temă principală religia în Statele Unite ale Americii, realizat de către organizaţiei Pew Forum, arată că în timp ce 48% din adulţii cu vârste de peste 65 de ani merg la biserică în mod regulat, procentul scade dramatic la 27% în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 18 şi 29 de ani. 

Totodată, 65% din adulţii mai în vârstă spun că religia este foarte importantă pentru ei, dar cu aceştia sunt de acord doar 40% din reprezentanţii Generaţiei Y (tineri născuţi între 1980 şi 1995). 

Potrivit unor psihologi şi teologi americani citaţi de publicaţia Psychology Today, religia – sau spiritualitatea, în general – creează un simţ al sensului şi al coerenţei în viaţa oamenilor, devenind mai importantă în etapa finală a dezvoltării umane. Alţi psihologi, specializaţi în probleme sociale, sugerează că religia ajută la diminuarea fricii şi a insecurităţilor referitoare la moarte, în special prin faptul că oferă ideea de imortalitate.

Pentru că înaintarea în vârstă tinde să amplifice aceste griji, se crede că din aceste motive religia devine mai importantă pe măsură ce îmbătrânim.

Cercetare „mamut” la nivel global 

Anul trecut, cercetătorii David Hayward şi Neal Krause de la Universitatea din Michigan au investigat doi indicatori importanţi ai religiozităţii, prezenţi de-a lungul timpului în studii – importanţa subiectivă a lui Dumnezeu şi cât de des merg oamenii la biserică. Aceştia au colectat infomaţii din Sondajul Global despre Valori şi din Studiul European al Valorilor (WVS/EVS), referitoare la indicatorii specificaţi, ajungând la un set impresionant de date:  726.977 din respondenţii cu vârste cuprinse între 12 şi 104 ani, reprezentând 80 de ţări, pe o perioadă de 33 de ani. După îndelungate analize, cercetătorii au ajuns la concluzia că, într-adevăr, oamenii din toată lumea devin mai religioşi pe măsură ce înaintează în vârstă. Fie că vorbim despre Generaţia X ( persoane născute în intervalul 1965–1982), Y sau despre nou-născuţi, cel mai probabil vei deveni mai religios pe măsură ce vei creşte, te vei maturiza sau vei îmbătrâni.

Făcând însă comparaţii la nivel cultural, cercetătorii au mai descoperit o caracteristică interesantă, şi anume aceea că efectul vârstei este semnificativ îndeosebi în culturile vestice, în America Latină şi în ţările confuciene (ţările din Extremul Orient precum Japonia sau Coreea), însă efectul este sensibil mai mic în sud-estul Asiei şi în lumea islamică, în Africa lipsind aproape cu desăvârşire.

Caracteristica pe care cercetătorii au observant-o ridică semne de întrebare cu privire la teoriile psihologice referitoare la înaintarea în vârstă şi la religiozitate. Este posibil ca această criză de identitate din maturitatea târzie şi temerile legate de moarte să nu reprezinte experienţe umane universal valabile. Iar dacă, totuşi, reprezintă, atunci este foarte posibil ca oamenii din anumite părţi ale lumii să-şi managerieze fricile în moduri diferite, care nu au implicaţii religioase.

O explicaţie este şi că în unele culturi, oamenii – musulmanii, de exemplu – sunt atât de religioşi de-a lungul vieţii că este aproape imposibil să devină mai religioşi odată ajunşi bătrâni.

Zona de interesecţie dintre religie, psihologie şi cultură este încă greu de definit şi de înţeles, notează Psychology Today. Dar cu ajutorul datelor furnizate de WVS/EVS şi a studiului realizat de Hayward şi Krause, oamenii de ştiinţă consideră că putem cel puţin să vedem luminiţa de la capătul tunelului, acesta fiind un punct de plecare pentru studii viitoare.