VIDEO Vin vremuri bune pentru cultură? „Avem o mare lipsă de educaţie în zona de administrare a culturii“

Competiţia pentru "Capitală culturală europeană" a animat oraşele din România: cele care candidează îşi fac strategii, celelalte nu vor să rămînă mai prejos. Au loc festivaluri şi evenimente culturale de tot felul.

INTRĂ ÎN DISCUŢIE şi urmăreşte emisiunea în modulul Adevărul Live

Au apărut mai multe organizaţii neguvernamentale care se ocupă de proiecte culturale. Iar din 2014, Comisia Europeană a lansat programul "Europa creativă". Vin vremuri bune pentru cultură? Între Stat şi organizaţii neguvernamentale, cine şi cum croieşte strategiile culturale în România? Şi la ce sînt bune, de fapt, politicile culturale?

Invitate: Raluca Pop, preşedinte, şi Ioana Tamaş, secretar - Asociaţia "Metru cub - resurse pentru cultură".

Ioana Tamaş: „E foarte bine să fii în domeniul acesta, pentru că toate reflectoarele sunt brusc îndreptate pe cultuiră, se descoperă dimensiunea socială a culturii, cea economică, marele potenţial pe care îl are pentru turism. Toate ramificaţiile pe care cultura le are dincolo de prestanţa scenică pe care noi o vedem ca spectatori, modul foarte sensibil de a acţiona în societate la nivel intelectual, economic, sunt aboslut reale. Acum se descoperă cum cultura poate face şi altceva decât entertaining sau decor.“

Raluca Pop: „Există nişte studii care arătau, în 2009, că instituţiile culturale şi creative aveau o pondere economică mai mare decât alte domenii pe care le percepem ca fiind mai importante, precum transporturile.“

Ioana Tamaş: „Coeziunea socială o putem fragmenta: capitala culturală atrage atenţia - mobilizează multe instituţii şi mulţi cetăţeni - asupra vieţii oraşului. Investiţia în cultură produce cetăţeni mult mai implicaţi. Nu sunt atât de puţini bani în cultură: 0,7% este şi bugetul Poloniei pentru cultură. Cred că doar în 2007 a depăşit 1%, când Sibiul a fost capitală culturală europeană. Plângerea asta continuă mi se pare că ar mai bine să se îndrepte spre cum sunt cheltuiţi banii respectivi. Important este cum se cheltuie acei bani.“

Raluca Pop: „Cred că, în momentul de faţă, ar trebui să ne concentrăm pe mai multe tipuri de artă şi tipuri de actori care fac cultură publică, pentru a fi eligibili pentru ceea ce înseamnă finanţare: luarea în serios şi ascultarea operatorilor culturali nonprofit. Organizaţiile care se ocupă de acest lucru sunt foarte puţin recunoscute. Cultura publică poate fi făcută de ONG-uri, iar acest lucru presupune, ulterior, mai multe măsuri.“

Ioana Tamaş: „Deşi suntem la aproape 25 de ani după revoluţie, încă ţinem cu dinţii de nişte instituţii publice şi de un singur model de a face cultură, acea cultură bine de etalat. ONG-urile sunt intotdeauna proactive. Problema e cum decide autoritatea publică, sau sacul mare de bani, să le răspundă, să-i legitimeze şi să-i creadă pe cuvânt.“

Raluca Tamaş: „În România, lupta politică din prezent va sabota complet planurile pentru un astfel de demers. Nu avem cultura politică a administraţiei publice pentru a avea un astfel de demers (de a promova un oraş românesc drept capitală culturală europeană, n.r.)“

Ioana Tamaş: „Avem o mare lipsă de educaţie în zona de administrare şi gândire sistemică a culturii în România. Politice culturale, dacă nu sunt gândite pe termen lung, degeaba le facem. Strategia pe 10 ani, care e o noutate în România - să fie propusă, să fie bugetată - dacă nu-şi iau o iniţiativă de a proiecta pe o durată de 10 ani, se joacă degeaba. Politica culturală pe 10 ani prinde forma prin forţa celor care fac cultură, care performează şi pun în pagină acte artistice.“