VIDEO „Muzica oaselor“, ascultată de hipsterii ruşi ai anilor '50, era înregistrată pe radiografii medicale

Aşa arătau înregistrările tinerilor ruşi din anii 1950 FOTO npr.org

În Rusia anilor 1950, tinerii ascultau ritmurile de jazz şi rock ‘n’ roll din Occident, înregistrate printr-o metodă ingenioasă: piesele erau stocate pe planşe de radiografii umane, tăiate în formă rotundă şi arse în centru cu ţigara. Deşi aveau o calitate slabă, înregistrările se vindeau la un preţ bun – cel mult o rublă şi jumătate.

Un tribut adus hipsterilor sovietici de la jumătatea secolului trecut a apărut în urmă cu câţiva ani, sub forma unei piese numite „Stilyagi“, a membrilor trupei lo-fi Puro Instinct, reproducând muzica de atunci, se arată pe site-ul openculture.com. Versurile cântecului vorbesc despre un tip care le impresionează „pe toate fetele din cartier“ cu magnitizdat său (metoda clandestină a ruşilor de a înregistra muzică pe radiografii) şi cu chitara. 

În anii '50, Stilyagi, o subcultură postbelică care imită stilul filmelor hollywoodiene, al jazzului şi rock'n'roll-ului american, a produs şi a distribuit muzică de contrabandă în URSS. Înainte să existe magnetofoane şi viniluri de bună calitate, ruşii foloseau planşele de radiografii de care nu mai aveau nevoie cadrele medicale pentru a înregistra diverse genuri muzicale: jazz interzis în acea perioadă, boogie-woogie şi rock ‘n’ roll. Procesul prin care luau naştere aceste discuri improvizate este prezentat în prima scenă a musicalului rusesc intitulat „Stilyagi“ (care a fost tradus în engleză „Hipsters“, cuvântul însemnând, ad litteram,  „obsedat de modă“). 

Filmul „Stilyagi“, apărut în anul 2008 :

Înregistrări slab calitative, vândute la preţ mic

Aceste înregistrări se numeau roentgenizdat (presă de raze X) sau, mai simplu, „muzica oaselor“. Autoarea  Anya von Bremzen le-a descris ca fiind „muzică occidentală interzisă, stocată pe interioarele cetăţenilor sovietici“. „Tăiau planşele de radiografie în forma unui cerc imperfect, cu ajutorul foarfecelor de manichiură, iar în mijloc le făceau o gaură cu ţigara. Îl ascultai pe Elvis pe plămâni, pe Duke Ellington pe un creier scanat...“, spune autoarea. 

Conform lui Artemy Troisky, autorul lucrării „Back in the URSS: The True Story of Rock in Russia“, aceste înregistrări erau considerate nişte rebuturi. „Calitatea lor era groaznică, dar preţul era mic – o rublă sau o rublă şi jumătate. Cel mai adesea, înregistrările le aduceau surprize cumpărătorilor. După câteva secunde de rock ’n’ roll american, se auzea o voce batjocoritoare în limba rusă: Şi, credeai că o să asculţi cele mai noi melodii?, urmată de câteva epitete adresate fanilor pe ritmuri elegante, apoi linişte“, povesteşte autorul. 

Aşa arătau discurile improvizate din planşe de radiografii, create de hipsterii ruşi: 

Datorită companiei Wanderer Records, înregistrările de la acea vreme pot fi ascultate şi astăzi. Preţul unui disc costă între 100-200 de dolari, un preţ corect, am spune, dat fiind faptul că vorbim despre nişte artefacte atât de rare. Valoarea lor financiară a fost totuşi „umflată“ şi pentru că au jucat un rol important în stradă, în timpul Războiului Rece.