VIDEO Drumul lui Mihăileanu spre succes
0Suplimentul „Écrans“ al cotidianului francez „Liberation“ a publicat un articol-portret al regizorului român Radu Mihăileanu. Regizorul român de origine evreiască evocă aventura vieţii sale de la momentul fugii în Franţa la succesul răsunător al ultimului film, „Concertul“.
Cu „Trahir" (1993), debutul în lungmetraj al lui Radu Mihăileanu (51 de ani), regizorul român câştiga deja premii la festivaluri internaţionale de film de renume mondial.
Mai citiţi şi:
Tânărul care îşi petrecuse copilăria în Bucureşti jucându-se cu ţiganii din vecinătatea casei sale şi care fugise de regimul comunist în Franţa pentru a-şi urma chemarea spre cinematografie demonstrase, încă de la primul film, că talentul său justificase din plin exilul şi conţinea promisiunea unei cariere de invidiat.
Comedia pe fond de tragedie
La succes se ajunge cu paşi mici, dar siguri. Lista premiilor obţinute cu al doilea film, „Train de vie" („Trenul vieţii" - 1998), este considerabil mai lungă. Regizorul a primit distincţii nu numai din partea criticilor, ci şi, cele mai multe de altfel, din partea publicului, în Festivalurile de la Sundance, Sao Paolo, Cottbus. Următorul film, „Va, vie et deviens" (2005), nu a făcut decât să confirme regula.
Radu Mihăileanu realizează filme care plac tuturor categoriilor de spectatori. „Sunt un cineast de stânga, iubit de publicul larg, pentru că vorbesc despre valori simple, cum ar fi prietenia, solidaritatea, tandreţea, demnitatea umană", mărturiseşte regizorul publicaţiei franceze „Liberation" .
Şi mai e ceva. Trăsătura comună a filmelor lui Mihăileanu, devenită deja emblema unui stil, e amestecul fericit de dramă cu cel mai reconfortant umor. Viaţa e frumoasă şi tristă şi merită să râdem împreună cu ea. „Comedia nu are sens decât pe fond de tragedie, ca şi în viaţă", subliniază regizorul, care se declară un admirator necondiţionat al lui Charlot, „învinsul înţelept, imperfect şi sublim".
Filmul vieţii lui Mihăileanu
Totul a început cu fuga în Franţa. „Mama şi-a vândut verigheta pentru a-mi cumpăra un costum frumos, înaintea plecării mele în Franţa".
Mai târziu, la prestigioasa şcoală de film pariziană IDHEC (actuala FEMIS), Radu se va simţi stingher în ţinuta la patru ace între studenţii francezi relaxaţi în jeanşi.
„Colegii mei îi contestau pe profesori, precum şi regulile general acceptate. Eu eram acolo să învăţ", îşi aminteşte Radu Mihăileanu, care mărturiseşte că, la noua facultate, s-a simţit multă vreme ca un „animal bizar".
Povestea ieşirii din ţară, în urmă cu aproape 30 de ani, ca şi ficţiunile imaginate mai târziu de regizor, amestecă râsul cu plânsul. „În mod oficial, plecam într-o călătorie de cincisprezece zile în Israel, şi trebuia ca, în faţa poliţiei din aeroport, să afişăm un zâmbet de fericire. Asta în timp ce eu şi familia mea ştiam că urma să mă refugiez în Franţa şi că era posibil să nu ne mai revedem niciodată".
După sosirea la Paris, a doua scenă de teatru între el şi familie: îşi sună părinţii. Telefonul e ascultat de Securitate, cu toţii ştiu asta. Conform scenariului imaginat înainte de plecare, îi anunţă că s-a hotărât să rămână la Paris. Părinţii joacă teatrul până la capăt şi îl blesteamă pentru fugă, în timp ce în sinea lor, exultă de fericire.
Radu Mihăileanu rămâne un exilat pe cheiurile Senei. „Oriunde mă duceam, mă simţeam hăituit, chiar şi în intimitatea mea. Niciodată nu îmi dădeam adresa. Şi asta a durat aproape până la răsturnarea lui Ceauşeşcu", suspină Mihăileanu, amintindu-şi prima perioadă petrecută în Franţa.
Consacrarea, încă o dată
„Concertul", ultimul film realizat de Radu Mihăileanu, ascunde exultarea unei revanşe personale faţă de comunism, fiind „cel mai personal film al meu, dar şi cel mai francez", după cum declară autorul său. Lansat în a doua jumătate a anului 2009, lungmetrajul a contabilizat deja aplauzele a două milioane de spectatori. Radu este astăzi recunoscut ca fiind un regizor de succes şi mărturiseşte că s-a liniştit. „Am renunţat să fug în spatele identităţii altora şi mă accept aşa cum sunt".
„Omul cărţilor"
Radu Mihăileanu visează să devină scriitor. Numele adevărat al familiei, pe care tatăl său l-a schimbat după evadarea dintr-un lagăr nazist, este Buchman, care, literalmente, înseamnă „omul cărţilor".
În aşteptarea premiilor
„Concertul", ultimul film realizat de Radu Mihăileanu, este o coproducţie Franţa-România-Belgia-Italia. Pelicula este nominalizată la Globurile de Cristal, la categoria „cel mai bun film". Anual, nominalizările la premiile Globurile de Cristal sunt hotărâte în urma voturilor acordate de 8.000 de specialişti din presa culturală franceză. Cea de-a cincea ceremonie a decernării acestor premii va avea loc la 8 februarie, la hotelul Lido din Paris. Filmul este, de asemenea, nominalizat la premiile Lumière, echivalentul francez al Globurilor de Aur, la categoria „cel mai bun scenariu".
Gala de decernare a distincţiilor pentru ediţia a XV-a a premiilor Lumière va avea loc la 15 ianuarie. Câştigătorii sunt desemnaţi de către un grup de corespondenţi străini de presă din Paris.Din distribuţia filmului fac parte actori de renume ruşi (Aleksei Guskov, Dmitri Nazarov), români (Vlad Ivanov, Ion Sapdaru, Maria Dinulescu) şi francezi (Mélanie Laurent).
Se încarcă comentariile...
