Un targ cum scrie... la carte

Corespondenta de la Daniel CRISTEA-ENACHE

S-a incheiat, dupa patru zile pline cu varf, a unsprezecea editie a Targului International de Carte Budapesta. Anul acesta, a fost randul Germaniei sa figureze ca invitat de onoare, iar GUnther Grass a primit Marele Premiu din partea primarului Budapestei, dupa ce avusese o intalnire cu publicul alaturi de un alt laureat Nobel, Imre Kertesz. Data fiind prezenta, la deschidere, a presedintilor Germaniei si Ungariei, Johannes Rau si Ferene Madl, masurile de securitate au fost sporite. Editorii au fost rugati sa-si amenajeze standurile cu o zi mai devreme si s-au instalat filtre la accesul publicului. Cu toate acestea, n-am vazut nici macar o unda de nemultumire; organizarea a fost, din nou, ireprosabila. De la an la an, editorul sau vizitatorul din Estul Europei poate realiza ca nu e nimic neobisnuit, nemaivazut, extraordinar in faptul ca un Targ International de profil se desfasoara cum scrie... la carte. Intreaga echipa de organizatori, cu directorul Peter Laszlo Zentai si directorul adjunct Uvette Nanasi, merita felicitari impreuna si individual. Editura Institutului Cultural Roman a avut un stand mai mare anul acesta si un amplasament excelent in Patria Hall, la cativa metri de locul unde s-a desfasurat ceremonia de deschidere. Cele doua evenimente organizate sub egida Institutului Cultural Roman au avut un impact deosebit - lucru cu atat mai imbucurator, cu cat, in general, lansarile de carte sunt pretentioase si usor aluneca in incropeala provinciala. Ziua de vineri a fost a lui Daniel Banulescu remarcabil autor "nouazecist", venit pentru prima data la Budapesta, la invitatia Institutului Cultural Roman de aici. Mircea Oprita, directorul institutiei gazda, a facut cuvenitele prezentari, iar Gabriela Matei (directorul adjunct, care a facut totul si ceva in plus pentru reusita manifestarii) a intrat in meandrele bio-bibliografice ale acestui poet si prozator de o originalitate deopotriva continuta si spectaculara. Dupa ce cronicarul literar al Adevarului l-a disecat pe indelete, Daniel Banulescu a citit un poem care a lasat asistenta bouche bee. Pe romaneste: cu gura cascata (de admiratie). Sa spun ca m-a impresionat la acest autor in plin fuleu creator si solidaritatea lui cu alte valori ale generatiei sale: Cristian Popescu, Ioan Es. Pop, Radu Aldulescu, Horia Garbea, Saviana Stanescu... Solidaritate a fost un cuvant-cheie si la a doua lansare de la stand. Sambata a fost prezentat unui public neasteptat de numeros volumul de interviuri Romanii din Ungaria in 2004 realizat de publicistul Ioan Matei si aparut, nu mai departe de luna aceasta, la Editura Institutului Cultural Roman. Au vorbit despre carte Mircea Oprita si directorul Editurii, precum si doua dintre personajele ei: Stefan Fratean (consilier la Oficiul pentru Minoritati Nationale si Etnice din Ungaria) si Alexandru Ardelean (diplomat de cariera, translator al lui Kadaar, de la care am aflat, printre altele, ca fostul presedinte al Ungariei nu l-a invitat niciodata pe Nicolae Ceausescu sa faca o vizita oficiala, la cel mai inalt nivel, in tara vecina si prietena). Din cuvantul lui Ioan Matei a reiesit, apoi, ceea ce rezulta si din lectura incitantei sale carti de interviuri: ca, dincolo de ajutorul ori sicanele institutional-nationale, de consistenta materiala a sprijinului de care se bucura minoritatea romaneasca din Ungaria, importanta este, pana la urma, dorinta acestei comunitati de a-si pastra si transmite mai departe traditiile de limba, cultura, religie. Esentiale sunt perceptia si auto-asumarea individuala, prin care fiecare component al acestei minoritati poate deveni (sau nu) membru al unei efective comunitati. Caci normalitatea, pe care am savurat-o aici, nu e un dat, ci un rezultat. Nu este un cadou oferit de la Targ de Carte, ci un climat care se construieste, in Ungaria sau in Romania, de-a lungul intregului an, si de la un an la altul.