Secretele unei capodopere

Criticul de artă Carola Hicks a dezvăluit misterele unui tablou celebru semnat de pictorul flamand Jan van Eyck (1390-1441) şi expus la Galeria Naţională din Londra. Publicată de cotidianul britanic „Daily Mail“, analiza arată că tabloul a devenit un simbol al mariajului.

Celebrul tablou semnat de pictorul flamand Jan van Eyck (1390-1441) este expus la Galeria Naţională din Londra. Intitulat „Portretul soţilor Arnolfini", acesta datează din anul 1434. Este pictat în ulei, pe o bucată mică din lemn de stejar. Conţine trimiteri la fertilitate şi naştere. Iar fiecare element, de la portocale la veşmintele cu care cei doi soţi sunt îmbrăcaţi, se pare că ar avea o semnificaţie specială.

„Covorul roşu şi patul de aceeaşi culoare şi felul în care e aranjat totul te duc cu gândul la o cameră de naştere", spune criticul de artă Carola Hicks, care a făcut o analiză a elementelor din tablou. Toate materialele reprezentate în tabloul lui Jan van Eyck sunt din categoria celor rare şi scumpe. De asemenea, sculptura de pe scaunul din spatele femeii este Sfânta Margareta, ocrotitoarea naşterilor.

Cuplul

O familie de negustori prosperi ai secolului al XV-lea, Arnolfinii locuiau în Bruges (Belgia), fiind de origine italieni. Sunt cunoscuţi pentru a fi devenit primii bancheri din lume. Totuşi, nici până astăzi nu se ştie care dintre membrii familiei e reprezentat în acest tablou. Istoricii spun că ar fi vorba despre Giovanni di Nicolao Arnolfini, care s-a căsătorit cu Costanza Trenta în 1426.

Hainele

Sunt făcute în Bruges. Rochia soţiei are dimensiuni impresionante. Este căptuşită pe interior cu blană de veveriţă - s-au folosit în jur de 2.000 de animale pentru această operaţiune.

Patul

Este unul pentru oaspeţi, pe care, la vremea aceea, nu se putea dormi. Aduce cu o canapea a zilelor noastre. Rangul casei impunea o asemenea piesă de moblier ca ornament.

Portocalele

În Bruges, portocalele erau o delicatesă. Fructele se importau din sud şi erau preţuite pentru gătit: sosurile de portocale înveseleau şi cel mai plicticos târg de iarnă. Portocalele erau însă şi simbolul iubirii şi al mariajului.

Sandalele

Sunt cel mai la modă element al ţinutei femeii. Pielea vopsită în tonuri închise, nuanţe greu de obţinut la vremea aceea, e un semn de lux şi nobleţe. Cu siguranţă, erau şi foarte scumpe. Reprezintă un simbol al statutului, aşa cum e o pereche de Louboutin în epoca noastră.

Mărgelele

Asemănător cu un rozariu, colierul e un dar care simbolizează inocenţa şi pe care bărbatul i-l făcea femeii înainte de căsătorie.

Peria

Peria, atârnată de colţul drept al oglinzii, întruchipează umilinţa Fecioarei Maria, parte a tradiţiei vremii de a reprezenta personaje biblice în decoruri moderne.

Oglinda

Inscripţia de deasupra oglinzii, în latină („Johannes van Eyck fuit hic"/„Jan van Eyck a fost aici"), confirmă prezenţa artistului în camera inventată. Oglinda cu suprafaţa din sticlă convexă era, de asemenea, un obiect de lux pentru acele vremuri. Nu multă lume avea privilegiul de a avea în casă o oglindă.

Sarcina

Giovanni şi Costanza n-au avut copii, iar Constanza a murit cu un an înainte ca portretul să fie pictat. Moda epocii era ca femeile reprezentate în tablouri să transmită ideea de bunăstare şi de fertilitate. În plus, sarcina vizibilă ar putea fi un indiciu că soţia lui Giovanni a murit la naştere, iar el, pentru a păstra vie amintirea soţiei însărcinate, i-ar fi cerut pictorului Jan van Eyck ca ea să apară în tablou în această ipostază.

Câinele

Este un griffon de Bruxelles, descendent al unei familii de terrieri renumiţi în epocă pentru că vânau şobolani. Aici, câinele este un simbol al bunăstării, în casele avute fiind la modă prezenţa animalelor de companie.