Scriitorul Andrei Codrescu: „Am primit lecţii de poezie şi de la fete goale“
0
Scriitor român devenit faimos în Statele Unite, Andrei Codrescu predă literatura la universităţi faimoase americane. Recent, a publicat volumul "Lecţia de poezie". El spune că, pentru versurile sale, a fost răsplătit inclusiv „cu valute erotice”.
„Lecţia de poezie“ este cel mai recent volum al scriitorului Andrei Codrescu (68 de ani), publicat de Editura Curtea Veche. „E vorba de ultimul meu curs de scriere poetică în engleză la Universitate. După 25 de ani de pedagogie meticuloasă, mi-am dat permis de port-armă“, spune scriitorul născut în 1946 la Sibiu.
Emigrat în Statele Unite la vârsta de 19 ani, a făcut aici o carieră strălucită ca scriitor, comentator şi profesor de limba engleză la Universitatea Louisiana din Baton Rouge. În prezent, scriitorul locuieşte la New Orleans.
„Cartea nu-i nici documentar, nici ficţiune. E ceva nou: trecutul-colaj“, spune el despre volumul „Lecţia de poezie“, care a pus pe jar America, tradus în limba română de Ioana Avădani.
Lecţii periculoase
„Le-am dat studenţilor lecţii extrem de periculoase, care ar fi fost interzise de catedră şi de decanat dacă ar fi ştiut despre ce-i vorba. După ce a fost publicată cartea au izbucnit scandalul şi controversa. Până acum, n-am dezvăluit nimănui secretul: lecţia mea de poezie americană n-a fost de fapt lecţie de poezie americană. A fost lecţie de poezie română, predată în engleză de un poet american influenţat de poezia franceză a lui Tristan Tzara, dadaist evreu din Moineşti“, mărturiseşte Andrei Codrescu.
„Poetul e un şaman“
Ce e poetul?, l-am întrebat. „Poetul e un şaman care sare calitativ din gloata de poetaşi în cerul mistic unde-l aşteaptă Nichita cu o ţuică. Revelaţia se petrece de la sine prin repetiţia dorinţei de a fi poet, o dorinţă care înnebuneşte familia poetului, dar distrează zeii şi zeiţele“.
FOTO: CORBIS
„În America se ascultă tot“
Cum e să cucereşti Statele Unite?
„În America se ascultă tot (ce se spune) la Securitate, care-i un receptor automat cu puterea de a izola cuvinte şi fraze teroriste, dupa care ucide în mod decisiv sursa emiţătoare. Fiecare poet stă acum sub raza unui cenzor creat de programul Word. Securitatea nu-i făcută din oameni, ca în trecut, ci din sintagme matematice. În America în acest moment există numai scriitori. Cititorii au dispărut complet. Nici autorii nu se recitesc“, susţine scriitorul.
„Eu plătesc oameni la bar sau cafenea, cinci dolari, să-mi citeasca poeziile. Dar se scumpeşte“, completează el, cu cinism.
L-am întrebat de la cine a primit el însuşi lecţii de poezii.
„De la golani, francezi, beatnici şi fete goale“, a răspuns el. Cât l-au costat nonconformisul şi umorul, umorul sclipitor şi puterea de a spune lucrurilor pe nume? „M-au costat mult usturoi, cum spune Paul Blackburn, traducătorul în engleză al trubadurilor. Dar am fost şi răsplătit neaşteptat în tot felul de valute, în principal erotice“. Poeţii nu merită nimic. Dacă-s universalizaţi sau premiaţi devin inerţi ca neonul sau pietrificaţi ca statuile. Nobelul este premiul garantat să te scoată din circulaţia vieţii“, conchide Andrei Codrescu.
Cele mai importante declaraţii
Profesorul şi studentii sunt inventaţi,"adică sunt personaje hibride compuse din studenţi din anii trecuţi şi din profesorii care am fost".
Printre muzele care l-au inspirat în poezie a ales „ greşit-auzită” („mishearing”), „neînţeleasa“ („misunderstanding”), „trădarea tradusă”(„mistranslating”), „mismanaging“/ („neîndemânatica“), pierderea („mislaying“), trădarea tradusă („misreading”), clişeul desfrânat („misappropriating cliches”) şi „Fluviul Mississipi”.
"Lecţia" induce somnolenţa trează în cazul minim, sau, în cazul cel mai bun, un curent electric asemănător celui de la "corp la corp." Numai poeţii cei mai magnetici (nu necesar "mari" - pot fi şi scunzi) pot să inducă acest gen de electro-magnetism.
Lecţiile-s ţinute concret pentru oamenii prezenţi în clasă, dar şi pentru prietenii morţi şi vii ai profesorului. Cei vii sunt flataţi, şi cei morţi răspândesc "lecţia" prin nivelurile astrale până la Orfeu.
Cei mai buni studenti ai mei se îmbolnăvesc de poezie şi devin mai tandri şi mai fragezi când ajung profesionişti sau cerşetori.
Dacă poeţii sar şamanistic nu-i previzibil ce fac când stau în posesia unui pistol automat.
Pe de altă parte, pistoalele nu-s interzise în America şi nu le pasă autorităţilor ce face şamanul cu pistolul.
Da, pentru că poetii cei mai buni folosesc limbajul să scape de naţionalişti. Irlandezii şi evreii sunt foarte buni la poezie.
De ce îl consideră pe Belzebut cel mai bun personaj literar? Pai Dracul e tradiţional. Mai interesant decât Dumnezeu, mai piperat decât romancierul.
Imi pare rau ca dispare critica de întâmpinare - e un obicei romanesc fermecat. La noi nu există critică, numai recenzii din când în când, si cărţi academice (de obicei despre morţi). Editurile functioneaza asa peste tot, dar in America acum se niveleaza terenul: internetul a deschis larg uşile puscariei, azilului, si ale cafenelei.
Poezia română contemporană nu se mai traduce, cu deosebire şi mai ales în limba engleză.
Deci, nu circulă!
Nu-i musai să fii tradus. Dacă vrei să auzi cum suni în engleză sau în chineză, scrie în limbile respective, irespectiv de unde eşti.
Instrumentele poeziei lui Andrei Codrescu
1. Un carneţel de note în care să-ţi scrii visele.
2. Un stilou Mont Blanc (primiţi o notă mai mare dacă stiloul i-a aparţinut lui Madame Blavatsky).
3. O monedă chinezească sau o piatră, pe care să o ţineţi în buzunar şi să o frecaţi între degete.
4. Frecventarea locurilor în care poţi auzi lucruri pe care le vorbesc alţii.
5. Reportofoane minuscule, binocluri şi microfoane microscopice.
6. Un omuleţ în adâncul minţii.
7. Un Tovarăş-întru-Duh.
8. Capacitatea de a fi hipnotizat.
9. Foi mari de hârtie făcută manual, un teanc de jumate de metru.
10. Un abonament la televiziunea prin cablu. (Fragment din Lecţia de poezia, Curtea Veche Publishing, 2014)
A scris despre „Casanova în Boemia“
Romancier, poet şi eseist Andrei Codrescu este unul din cei mai cunoscuţi scriitori de origine română din Statele Unite ale Americii. Evreu după tată, a trăit în România până la vârsta de 19 ani.
În 1989 a revenit în ţară pentru a relata evenimentele din decembrie 1989, ocazie care ulterior i-a adus denumirea de „groparul comunismului”. Experienţa acelor zile a fost redată în cartea „Gaura din steag“, declarată de New York Times „Notable Book of the year“ (1991).
Eseurile sale despre prăbuşirea sistemului comunist au apărut într-o serie de volume, inclusiv în „The Disappearance of the Outside“ (1991), „Zombification“ (1994) şi „The Dog with a Chip in His Neck“ (1996), ultimele două la Editura St. Martin’s Press.
Andrei Codrescu este comentator la National Public Radio, fondator al publicaţiei „Exquisite Corpse: A Journal of Books & Ideas“ şi a predat literatura la Louisiana State University în Baton Rouge. Din 1989 şi până în anul 2000 a revenit constant în ţară cu ocazia lansării cărţilor sale.
În România i-au fost traduse şi publicate mai multe volume, printre care: „Domnul Teste în America“ (1993), „Prinţesa sângeroasă“ (1999), ”Mesi@“ (1999, 2006), „Casanova în Boemia“ (2005).
La Curtea Veche Publishing, în seria „Andrei Codrescu“, au fost publicate până în prezent „Prof pe drum“ (2008), „Gaura din steag. Povestea unei reveniri şi a unei revoluţii“ (2008), „Ghid Dada pentru postumani - Tzara şi Lenin joacă şah“ (2009), Ay, Cuba! O călătorie socio-erotică“ (2012).
Locuieşte în New Orleans, este căsătorit şi are doi fii.
Se încarcă comentariile...
