"Nu regret ca l-am pictat pe Nicolae Ceausescu"

- Problemele artistilor romani, in loc sa se rezolve, s-au accentuat in ultimii ani. Una dintre ele ar fi cea a atelierelor. Cum ii sprijina UAP pe cei care lucreaza in spatii inchiriate de Uniune de

- Problemele artistilor romani, in loc sa se rezolve, s-au accentuat in ultimii ani. Una dintre ele ar fi cea a atelierelor. Cum ii sprijina UAP pe cei care lucreaza in spatii inchiriate de Uniune de la Primarie si pentru care contractul de inchiriere nu e innoit de peste un an? Se mai aude ceva despre vestitul Orasel al Artistilor?
- Povestea este lunga si are o parte buna si o parte care nu functioneaza. In 2002, prin legea 550, se scoteau la licitatie toate spatiile cu alta destinatie decat cea de locuinte. Un viciu al nostru ar fi ca in dezbaterea acestei legi, Uniunea nu a fost niciodata implicata. Din indolenta, din nestiinta, din lipsa de interes? Pentru ca altfel nu putea sa iasa o asemenea lege care sa ne afecteze galeriile si atelierele, nu numai in Bucuresti, ci in toata tara. Ne-am trezit in 15 noiembrie 2002 cu aceasta lege care era foarte drastica, dadea un termen de aproximativ 30 de zile pentru a fi dati afara. Problema ca noi sa licitam nu se putea pune, pentru ca UAP nu avea bani. In aprilie 2003 s-a dat o ordonanta de urgenta prin care se protejau spatiile care apartineau creatorilor. Au fost declarate spatii protejate cultural si au fost date in folosinta uniunilor pentru 5 sau 10 ani. Ordonanta a ajuns in Parlament in vara anului trecut, a iesit legea 331/2004, prin care ni se dau aceste spatii pe baza unor chirii avantajoase. Din acel moment, ne-am adresat primariilor pentru a incheia contracte. In multe locuri din tara s-au incheiat. In Bucuresti nu. Am facut nenumarate interventii pentru executarea acestor contracte. Justificarea ar putea sa existe: au fost alegerile locale, s-au ales noi primari care au avut alte prioritati. Din discutiile intre UAP si directiile din Primarie se pare ca lucrurile avanseaza. Este o chestiune formala, pentru ca legea exista si ne protejeaza. Legea exista, spatiile exista mentionate in Monitorul Oficial, deci din acest punct de vedere nu suntem ingrijorati. Ar fi varianta sa construim ateliere, dar nu avem bani. O solutie ar fi fost cea a Orasului Artistilor. Se miza pe disponibilitatea unor artisti de a scoate bani din buzunar si pe un protocol pe care UAP l-a facut cu MCC, Primaria sectorului 1 si CNI Coresi, in care cele patru parti se angajau sa realizeze acest proiect. Dupa parerea mea, acest acord este inca valabil, indiferent cine este primar, indiferent cine este ministru si indiferent cine este presedinte UAP.
- Sunt tot mai multi tineri care prefera sa functioneze pe cont propriu decat sa faca parte din UAP. Nu va ingrijoreaza aceasta situatie?
- Fata de afirmatia "Nu suntem de acord cu structura Uniunii", formulata de tineri, eu nu am decat un comentariu: intrati in Uniune si organizati-va.
- In aceste zile, la Muzeul National de Arta Contemporana, are loc expozitia "Muzeul de Pictura - Realism socialist", in care sunteti prezent cu cateva lucrari, ale caror subiecte sunt Nicolae Ceausescu si familia acestuia. E vorba de un compromis care nu putea fi evitat?
- Dar nu e vorba de compromisuri. Eu nu le consider compromisuri. In primul rand, a primi o comanda si a-ti exercita meseria de pictor era nu numai o oportunitate ci si o sansa, un privilegiu. In perioada '74, '75, '80, am pictat foarte multe portrete. Eu sunt elevul lui Baba, Baba era un mare portretist, mi-a placut sa fac portrete si am trait din portrete facute la comanda. Sigur ca am pictat portrete care ma interesau ca fizionomie, ca asamblaj plastic, dar nu puteam sa refuz o comanda care se referea strict la meseria mea de pictor. Iar daca vorbim despre fond, trebuie sa ii amintim pe numerosii pictori care l-au pictat pe Cesare Borgia, un personaj sinistru. Deci problema subiectului nu cred ca e interesanta. Aceasta expozitie, dupa parerea mea, trebuia facuta mai demult, un exemplu fiind cel al rusilor, care dupa spargerea imperiului sovietic au invadat vestul cu lucrari ce reflectau realismul socialist si au facut foarte multi bani. Deci eu pictam portrete. Am stat, insumati, 5 ani in Norvegia, unde pictam femei la varsta menopauzei care vroiau sa apara fara gusa sau cu un rosu aprins in obraji, copilasi dragalasi etc, mergand pana la familia regala norvegiana. Nu-mi erau nici simpatici, nici dragi; am luat totul ca atare, ca un prestator de servicii fericit ca are posibilitatea de a trai din propria meserie. Iar acest lucru nu e deloc un compromis, e un exercitiu foarte greu pentru un om care crede ca poseda arta portretului, de a scoate dintr-o fotografie proasta o imagine care sa placa celui care iti da bani. Nu regret ca l-am pictat pe Ceausescu. As face portrete si acum daca as primi comenzi de la sefi de stat.
- Cat vi se platea pentru o comanda data de Nicolae Ceausescu?
- Cea mai mare suma pe care am primit-o pentru o compozitie cu familia a fost 50.000 lei. Era aproape pretul unei masini.