Nostalgie

Sentiment de tristete, de melancolie provocat de dorinta de a revedea un loc iubit, o persoana apropiata sau de a retrai un episod din trecut (DEX)

... Desi filozoful antic prevenise ca nu ne putem scalda de doua ori in apele aceluiasi rau, dorinta, profund omeneasca, de a regasi "cararea pierduta" si de a retrai un episod din trecut este cu mult mai puternica si inabusa orice filozofie. Sentiment prin definitie "reactionar", caci aspira sa invie un trecut care nu se mai intoarce, dupa '90 - ca intotdeauna dupa marile revolutii - nostalgia s-a politizat rapid si excesiv: "nostalgicii" ii denumesc, sub pana multor condeieri grabiti si opaci, pe cei ce suspina pe ruinele trecutului comunist, pe melancolicii covarsiti de dorinta, un pic bovarica, de a retrai un episod din acel trecut, fie acesta chiar si celebrele cozi nocturne din acele vremuri apuse. Pe fondul unei stari generale de melancolie bolnava, dar si al crizei de repere si modele, au aparut, in opozitie cu primii, un al doilea val, de nostalgici ai "interbelicului", care incep sa-si reaminteasca "dureros de dulce" anii dintre razboaie ca pe o fericita "la belle epoque", in violent contrast cu perioada "neagra" abia incheiata. Apar carti de memorii, jurnale - singura "literatura de sertar" - care, desi nu idilizeaza deloc "interbelicul", sunt citite, chiar si de intelectuali lucizi, cu ochii aburiti de o intensa nostalgie livresca a acelei "fericite" epoci. Bucurestiul "interbelic" e perceput ca o "vedere din parfumerie", "intoarcerea in Bucurestiul interbelic" dobandeste, sub pana inmuiata in nostalgie livresca, inflexiuni de romanta de mahala, induiosata si inlacrimata. Idealizarea unei epoci sub apasarea prea umanei nostalgii si a derutei pricinuite de lipsa de repere face din acea epoca un paradis molatic, un depozit al suspinelor de romanta sau, ca sa fim in tonul zilei, de "manea"... Bantuitii de astfel de nostalgii interbelice care stabilesc un contrast maniheist intre doua epoci nu atat de contrastante sub aspectul stilului de viata si al moravurilor dominante nu vor "inghiti" usor "Bucurestii mahalalelor" - monografia istorica exceptionala pe care o publica la Editura Compania tanarul cercetator Adrian Majuru: ei vor da acolo de un oras urat si neimplinit, "fermecator", ca si azi, prin contraste de neconciliat, peste "periferia ca mod de existenta" plina de umanitatea reala interbelica a "parlitilor nascuti in mizerie, traiti in chinuri, avand carciuma drept singura distractie". Va fi greu pentru nostalgicii livresti ai "interbelicului" parfumat cu Chanel sa o ia la vale pe cunoscuta Calea Rahovei "ceva mai lunga decat cascatul unui vardist de noapte, sa-si duca masinal batista la nas strabatand strada Onoarei" si alte locuri emanand nostalgii... olfactive, sau - cum zice marele sociolog Henri Stahl intr-o carte "interbelica" - "emanand duhori pestilentiale". Fi-va nascator de nostalgii interbelicul "Cartier al Veseliei", "o colectie incurcata de ulite si fundaturi, de case turtite si bordeie abia vizibile", cu "cele 92 de carciumi la o populatie de 10.000 de locuitori, revenind de fiecare carciuma 108 locuitori"? In Grivita-Cutarida (aceea din Groapa lui Eugen Barbu) in 1925 - spun documentele Sectorului III Albastru - majoritatea caselor erau mici, din barne sau nuiele bulgarite cu pamant, "cocioabe in care se ingramadeau 7-8 persoane". Dupa Cartierul Veseliei venea Parcul Fericirii, cu "locuinte unde mizeria mocneste crunt". Asta-i realitatea din dosul nostalgiilor dupa o epoca si un oras interbelic al carui "suflet" e produsul pipernicit, nici azi crescut, al celor 120 de mahalale (in frunte cu celebra Mahala Caliceasca!) mentionate in documente. In Bucurestiul interbelic, ca si in cel de azi, sunt "bagate" mai multe orase, ca papusile in Matriosca ruseasca... Impresionanta monografie istorica a lui Adrian Majuru va fi lansata miercuri, 23 iulie, in prezenta primarului general. Sunt invitati toti oamenii sanatosi, dar si bolnavii de nostalgie ai Bucurestiului "interbelic": daca nu-i vindeca de tot, "Bucurestii mahalalelor" poate macar calma printr-un dus rece nostalgia dupa ceva ce nu mai e si nici n-a fost ca in romantele ce i se dedica...