Ne-a parasit poetul Mihai Ursachi

Din sicaul Iasilor, poetul Mihai Ursachi s-a mutat intr-o alta "mahala celesta". Nascut in comuna Strunga, judetul Iasi, la 17 februarie 1941, Mihai Ursachi era absolvent al Facultatilor de Filosofie

Din sicaul Iasilor, poetul Mihai Ursachi s-a mutat intr-o alta "mahala celesta". Nascut in comuna Strunga, judetul Iasi, la 17 februarie 1941, Mihai Ursachi era absolvent al Facultatilor de Filosofie si de Germanistica de la Universitatea "Al.I. Cuza" Iasi. La finele "obsedantului deceniu", a fost condamnat politic si a petrecut trei ani in inchisorile comuniste. A functionat o vreme ca profesor de germana la Iasi, apoi asistent timp de cinci ani la Universitatea Statului Texas din SUA, iar din 1986 pana in 1990, cand s-a intors din exil, lector la Universitatea Statului California. A debutat in 1968, in revista "Cronica" din Iasi. Primul volum - "Inel cu enigma" - i-a aparut in 1970, la Editura Junimea. Au urmat alte cateva, intre care cel mai important este "Poemul de purpura si alte poeme" (1974). In anii '90, dupa intoarcerea din exilul de un deceniu de peste Ocean, a fost director al Teatrului National "Vasile Alecsandri", iar in perioada 1997-2001 a indeplinit functia de secretar al Asociatiei Scriitorilor din Moldova. Prin moartea lui Mihai Ursachi, literatura romana contemporana il pierde pe unul din cei mai importanti poeti. Intelectual rasat, spirit liber, poetul marturisea recent, intr-un interviu: "Intotdeauna fac numai ce vreau. Am fost salvamar la Pacific, lector la Universitatea Statului California, presedintele Comunitatilor romanilor din Texas si apoi din California. Si nu mai putin profesor de inot. Toate aceste indeletniciri mi-au placut". Opera lui Mihai Ursachi constituie un capitol distinct, de o frapanta originalitate, al liricii romanesti postbelice. Omagiul cel mai potrivit pe care i-l putem aduce de-acum incolo este sa-i recitim poemele, iar in clipa despartirii sa rememoram macar cateva versuri din "Poemul de purpura", pe care insusi autorul, si nu doar critica literara, il considera ca fiind varful creatiei sale: "Acesta e autorul; el duce pe umar un crin ca pe-o pusca./ Astfel inarmat, tot ce exista il musca./ Adeseori spune:/ "O, slabiciune,/ numele tau este arta"/ Fiind deci atat de ridicul si slab, intreprinderea lui e/ desarta,/ intocmai ca a zidarului, fratele sau,/ care a vrut sa cladeasca piramida'n sicau./ Dar mai cu seama,/ ora ii pare tarzie, si mult ii e teama/ ca vremea nu-i pe masura uneltelor sale modeste."