Intimităţile lui Elizabeth Taylor

Cum era, de fapt, Liz Taylor, ultima legendă a epocii de aur a cinematografiei hollywoodiene? Povestesc scriitorul Truman Capote şi actorul Richard Burton, în două texte de arhivă publicate în „The Telegraph“ şi „Dossier“ via „Vanity Fair“.Capote scrie despre o întâlnire într-o cameră înghesuită dintr-un spital londonez, unde Taylor fusese internată după o operaţie la plămâni.

Scrisorile din „Vanity fair" ni-l arată pe Burton dezgolit în faţa pasiunii pentru actriţă. Două perspective masculine sunt publicate de către „The Telegraph" şi „Dossier" via „Vanity Fair" la scurt timp de la moartea actriţei Elizabeth Taylor. Ştirea decesului acesteia, survenit la 23 martie - Taylor avea 79 de ani -, în Spitalul Cedars-Sinai Medical Center din Los Angeles, a ţinut ascuţită atenţia presei. Dimensiunea unei legende s-a desăvârşit inclusiv în termeni matematici: cronicarul care îi scrisese necrologul pentru „New York Times" murise şi el, între timp, iar varianta publicată de ziar a fost împrospătată cu informaţii „la zi" de un reporter.

„Vrei nişte şampanie?"

Scriitorul Truman Capote, celebru în epocă şi cunoscut şi pentru prietenia cu Marilyn Monroe, scrie despre Elizabeth Taylor combinând realismul jurnalismului şi poezia literaturii. O face din perspectiva unui observator adulator, genul care e ca un drogat când are dinainte faimă şi frumuseţe - nu-şi poate refuza plăcerea unei doze. Deşi lasă să irumpă momente de tandreţe în portretul pe care i-l face lui Taylor,  Capote îşi păstrează „sângele rece": îi înregistrează fiecare mişcare fără s-o cosmetizeze. Textul lui Capote, datând din 1974 şi apărut iniţial în volumul „A Capote Reader", a fost publicat în  „The Telegraph" pe 25 martie, la  două zile după moartea actriţei.

„Vrei nişte şampanie?", i s-a adresat Taylor lui Capote, arătând o sticlă de Dom Perignon de lângă pat. Se aflau în camera unui spital londonez, unde Taylor era internată după o operaţie la plămâni. „Teoretic, n-am voie să beau. Dar, la naiba cu asta! Vreau să zic, după ce am trecut prin ce-am trecut...", Taylor toarnă şampanie în nişte pahare mici, din plastic. Pentru a-i curăţa plămânii - descrie Capote -, lui Liz i se făcuse o incizie la gât, pe trahee. Aşa că, arătându-i asta, Taylor se juca, sub ochii lui agitaţi, cu propria voce. De fiecare dată când nu apăsa bandajul care-i proteja incizia, vocea dispărea. Iar Taylor îl privea pe Capote, ridicând din când în când mâna, şi râzând inaudibil. „E a doua oară în viaţă când am simţit - am ştiut - că mor. Sau poate a treia. Dar acum a fost cel mai real.

Era ca şi cum m-aş fi scufundat într-un ocean agitat. Şi-apoi alunecam peste linia orizontului. Cu vuietul oceanului invadându-mi mintea. Zgomotul ăsta cred că era, în realitate, sunetul pe care-l scoteam încercând să respir", îi povesteşte Taylor lui Capote. Biografii actriţei scriu că ar fi suferit mai bine de 30 de intervenţii chirurgicale de-a lungul vieţii. „Nu, nu mi-a fost teamă", continuă ea. „N-aveam timp să-mi fie teamă. Eram prea ocupată să lupt. Nu voiam să mă apropii de cer. Şi niciodată n-aş vrea. Nu sunt genul ăsta."

„Eşti şi grea, şi uşoară în acelaşi timp"

Perspectiva actorului Richard Burton, cu care Elizabeth Taylor a fost căsătorită de două ori, între 1964 şi 1974 şi între 1975 şi 1976, e cea a amantului pasional intrând în sevraj în absenţa iubitei. Fragmente din scrisorile lui Burton către Liz au apărut în „Vanity Fair" anul trecut, când revista a lansat o carte despre cei doi. Astăzi, fragmente din scrisori au reapărut pe site-ul publicaţiei bianuale „Dossier".

Burton, a cărui iubire, dar şi cultură aveau infinite nuanţe, îi scrie lui Taylor: „N-are rost să pretindem că ai fi o femeie obişnuită. La fel ca stiloul cu care îţi scriu, nu eşti. Şi nu, nu vreau să spun c-ai putea fi comparată cu un stilou. Şi totuşi eşti asemenea acestui stilou divin: şi grea, şi uşoară în acelaşi timp... Cum să vorbeşti despre un chip pur relaxându-se în lentă dorinţă? Şi cum să vezi ceasul trăgându-şi sufletul şi, într-o miime de secundă, să devii animalul pe care fiecare bărbat îl caută într-o femeie?". Cu două zile înainte să moară, Burton i-a trimis o altă scrisoare actriţei: „Dintre toate iubitele mele, cu tine am fost cel mai fericit". Taylor a primit-o în ziua în care s-a întors de la înmormântare. A pus-o într-un sertar, lângă patul ei, şi a păstrat-o acolo pentru tot restul vieţii. 

Recompensată cu două premii Oscar

Elizabeth Taylor a devenit celebră pentru talentul şi frumuseţea sa, însă şi pentru cele opt mariaje, două dintre acestea cu Richard Burton. A câştigat de două ori Premiului Oscar - în 1960 pentru rolul principal din „Butterfield 8" şi în 1967 pentru rolul principal din „Who's Afraid of Virginia Woolf". Născută în 1932 în Londra, din părinţi americani care s-au întors în SUA imediat după începerea celui de-al Doilea Război Mondial, Liz Taylor a debutat la vârsta de 12 ani, cu un rol care a făcut senzaţie în „National Velvet" (1944).

Actriţa  a rămas în istoria cinematografiei pentru roluri precum cele din „Who's Afraid of Virginia Woolf", „Raintree Country", „Cat on a Hot Tin Roof", „Suddenly, Last Summer" şi „Cleopatra".